ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.10.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3203/2006

HOTĂRÂRE
26.10.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3203/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Vaslui, la data de 26 aprilie 2004, reclamanta S.I.F. M. SA

BACĂU a solicitat, în contradictoriu cu SC A. SA BÂRLAD, anularea Hotărârii A.G.E.A.

a societății pârâte din data de 25 martie 2004, suspendarea aplicării hotărârii

menționate, radierea mențiunilor înregistrate de Oficiul Registrului Comerțului

în baza hotărârii atacate, pe cheltuiala societății pârâte, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă nr. 15

din 31 martie 2005, Tribunalul Vaslui a respins, ca nefondată, acțiunea

reclamantei.

Instanța de fond a reținut

în considerentele hotărârii astfel pronunțate, că motivele invocate în

susținerea cererii sunt nefondate, întrucât:

- condițiile în care s-a

făcut convocarea adunării generale au fost conforme cu dispozițiile art. 117 pct.

4 din Legea nr. 31/1990, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și

cu menționarea exactă și concretă a chestiunilor ce urmau a fi supuse

dezbaterii și care se subscriau obiectului adunării în litigiu;

- speței nu-i sunt

aplicabile dispozițiile art. 211, art. 126 și 207 din Legea nr. 31/1990

republicată, având în vedere modalitatea de majorare a capitalului social, cu

referire la aportul în natură, potrivit expertizei evaluatoare aprobată de

administratorul mandatat în acest sens de A.G.A. să facă operațiuni în numele

său, cu respectarea dispozițiilor art. 113 din același act normativ;

- a înlăturat susținerea

reclamantei potrivit căreia interesul acționarului majoritar ar fi fost contrar

celui al pârâtei, în raport cu tipul societății, închis căreia nu-i sunt

aplicabile prevederile specifice subscripției publice.

Sentința a fost apelată de

către reclamantă și prin decizia nr. 25/ A/COM din 14 noiembrie 2005, Curtea de

Apel Iași, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

Instanța de apel, analizând

criticile aduse sentinței de fond ce vizau, în principal greșita aplicare a

legii, precum și a probelor administrate în cauză, a reținut caracterul

nefondat al acestora cu următoarea motivare:

- reclamanta a avut

cunoștință de obiectul adunării generale, împrejurare ce rezultă din

înștiințarea adusă reclamantei la 4 martie 2004 ce cuprindea ordinea de zi

precum și participarea la A.G.A. prin reprezentant legal atât la adoptarea

hotărârii reclamante cât și la A.G.A. din 22 noiembrie 2003, având în acest fel

posibilitatea de a participa la majorarea capitalului social prin aporturi ce

ar fi condus la păstrarea procentului de acțiuni deținute;

- argumentele reclamantei

aduse în sprijinul susținerii potrivit căreia aportul în natură a fost

supraevaluat nu au suport probator;

- dispozițiile art. 116 din

O.U.G. nr. 28/2002 erau aplicabile în speță, societatea fiind o societate de

tip închis căreia nu i se aplică dispozițiile legale privind subscripția

publică.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs reclamanta invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea apelului

și, în fond, admiterea acțiunii.

În dezvoltarea criticilor

s-a susținut în mod concret că hotărârea atacată cuprinde o motivare

contradictorie, unele aspecte fiind nemotivate chiar și cuprinde aspecte

străine de natura cauzei, critici ce se subscriu motivului prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ.

Se constată că susținerea

recurentei nu este fondată. Din analiza soluției și a argumentelor ce au

constituit fundamentul convingerii instanței rezultă că pretinsa contrarietate

este rodul raționamentului juridic al instanței în adoptarea soluției

pronunțate și nicidecum o motivare contradictorie.

Astfel, considerentele

deciziei atacate sunt în conformitate cu dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., instanța de apel argumentând detaliat și logic motivele pentru care a

apreciat legalitatea și temeinicia sentinței de fond, în raport cu criticile

apelantei vizând cazurile de nulitate invocate prin cererea de anulare a

hotărârii A.G.E.A. din 24 martie 2004, așa încât dispozițiile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., nu-și găsește incidența în cauză.

Cel de al doilea motiv

invocat, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este suficient motivat și nici

dezvoltat, conform cerințelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., pentru a permite examinarea acestuia, fiind o reiterare a motivelor

formulate prin cererea introductivă și a criticilor supuse controlului judiciar

în apel, aspecte ce vizează fondul cauzei, așa încât motivul de nelegalitate

invocat nu-și găsește incidență în speță.

O altă critică invocată în

considerarea dispozițiilor art. 304 (9) C. proc. civ., este susținută de

recurentă prin prisma încălcării de către instanța de apel a dispozițiilor art.

210 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu referire la modalitatea greșită de evaluare

a aportului în natură.

Motivul de nelegalitate

invocat are în vedere, de regulă, încălcarea legii de drept substanțial, mai

precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății

sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile.

Aceste ipoteze nu se

regăsesc în criticile aduse hotărârii atacate.

Susținerile recurentei nu

echivalează cu o încălcare a legii, în sensul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., sau cu o aplicare greșită a unei norme de drept, în condițiile în

care rezultatul evaluărilor concretizate prin raportul de expertiză a cărui

corectitudine și modalitate de efectuare este criticată, nu a făcut obiectul

judecății de față.

În consecință, întrucât și

această critică se dovedește a fi nefondată, Înalta Curte va da eficiență

dispozițiilor art. 312 din C. proc. civ., iar recursul va fi respins ca

nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.I.F. M. SA BACĂU împotriva deciziei nr. 25/ A/COM din 14 noiembrie

2005 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 26 octombrie 2006.

Sursă