ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.I.F.M. SA a chemat în judecată, la data de 22 iunie 2004, pe pârâta SC A.S. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea hotărârii adunării generale a societății din 18 mai 2004, având în vedere că aceasta încalcă dispoziții legale și statutare și lezează interesele acționarului reclamant, să se dispună, conform art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, suspendarea aplicării hotărârii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, să se dispună radierea de la O.R.C. a mențiunilor înregistrate în baza hotărârii atacate, conform art. 7 din Legea nr. 26/1990, republicată și să se dispună, conform art. 131 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată, obligarea societății a efectua și suporta costurile menționării hotărârii de anulare în registrul comerțului și publicarea în M. Of.

al României, partea a IV-a, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în ce privește cererea de suspendare a hotărârii, că punerea acesteia în practică, va conduce la crearea unor situații grave pentru societate și acționari, cota de participare la capitalul social deținută de fiecare dintre aceștia fiind diminuată considerabil în favoarea acționarului T.R., hotărârea fiind luată cu încălcarea legii. În ce privește fondul cauzei, s-a arătat că prin hotărâre s-a aprobat majorarea capitalului social al societății prin aport în natură în sumă de 3.227.000.000 lei adus de acționarul majoritar T.R. și aport în numerar în sumă de 406.000.000 lei, dar hotărârea a fost luată cu încălcarea prevederilor privind convocarea adunării generale, fără a se respecta dreptul de preferință și fără ca aportul în natură să fie evaluat.

În ce privește convocarea, nu au fost respectate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind publicarea textului convocării în M. Of. și într-un ziar local de largă răspândire și nu a fost respectat nici termenul de cel puțin 15 zile până la ținerea adunării, iar convocatorul nu a cuprins explicit problemele ce urmau a face obiectul dezbaterilor, fiind încălcate și dispozițiile art. 210 alin. (4) din Legea nr. 31/1990. S-a mai arătat că un alt motiv de nulitate este acela că hotărârea de majorare a capitalului social s-a făcut cu încălcarea art. 211 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia, operațiunea de majorare a capitalului social efectuată fără acordarea dreptului de preferință către acționarii existenți este lovită de nulitate absolută.

S-a mai arătat că hotărârea a fost luată cu încălcarea art. 126 din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevede obligația abținerii de la deliberări a acționarului care are un interes contrar societății. De asemenea, hotărârea privind majorarea capitalului social cu aport în natură este lovită de nulitate absolută, deoarece aportul în natură este interzis în mod imperativ de art. 116 din O.G. nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 525/2002, societatea, chiar, închisă, fiind asimilată societăților deținute public și obligată a respecta dispozițiile privind protecția investitorilor. Tribunalul Tulcea, prin încheierea din 25 noiembrie 2004, a dispus în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, suspendarea executării hotărârii A.G.A.

nr. 6 din 18 mai 2004 și prin sentința civilă nr. 37 din 22 februarie 2005 a admis acțiunea reclamantei S.I.F. M. în contradictoriu cu pârâta SC A.S. SA, a dispus anularea hotărârii A.G.A. SC A.S. nr. 6 din 18 mai 2004 (M. Of., nr. 1636/3.06.2004) și în baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 a dispus radierea din registrul comerțului a mențiunilor înregistrate în baza hotărârii A.G.E.A. a SC A.S. SA nr. 6 din 18 mai 2004 după rămânerea irevocabilă a hotărârii. A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 345.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin hotărârea A.G.E.A. nr. 6 din 18 mai 2004 s-a aprobat cu vot majoritar (70 % din acțiuni) majorarea capitalului social al SC A.S.

SA cu aport în numerar în sumă de 406.00.000 lei echivalentul a 16.240 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei. Tot cu vot majoritar s-a decis și majorarea capitalului social cu aport în natură de 3.227.000.000 lei, echivalentul a 129.080 acțiuni, iar din analiza hotărârii rezultă că urmare majorării capitalului social, acțiunile emise au fost în întregime subscrise acționarului majoritar. Hotărârea astfel luată este contrară art. 211 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data luării hotărârii, dispozițiile art. 211 alin. (2) din lege, prevăzând că operațiunea de majorare a capitalului social efectuată fără acordarea dreptului de preferință către acționarii existenți, este lovită de nulitate absolută.

De asemenea, astfel cum rezultă din adresa nr. 513 din 12 ianuarie 2005 a O.R.C. Tulcea, hotărârea nr. 5 din 9 aprilie 2004 a A.G.E.A. prin care a fost numit ca expert SC E.C.I. SRL Tulcea pentru evaluarea aporturilor în natură nu a fost publicată în M. Of. al României și prin urmare, în aplicarea art. 130 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată, nu poate fi executată, expertul nefiind îndreptățit la întocmirea raportului de evaluare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC A.S. SA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin sentința civilă nr. 1949 din 11 octombrie 2005 a Tribunalului Tulcea, judecător sindic s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, față de debitoarea SC A.S.

SA, fiind desemnat administrator judiciar SC F.F.C. SRL Constanța, iar urmare ședinței A.G.A. din 20 septembrie 2006 a societății în insolvență a fost desemnat, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ca administrator special, acționarul majoritar T.R. Prin decizia nr. 67/ COM din 12 martie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelanta – pârâtă SC A.S. SA reprezentată de administrator judiciar F.F.C.I. IPURL. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelanta pârâtă este o societate comercială cu capital integral privat, astfel cum rezultă din mențiunile din încheierea judecătorului delegat la O.R.C.

Tulcea și prin urmare în funcționarea și desfășurarea activității acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 31/1990, republicată. În ce privește susținerile din „concluziile scrise” s-a constatat că acestea nu pot face obiectul analizei, în aplicarea art. 295 (1) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.S. SA Ceatalchioi prin administrator judiciar F.F.I.C. IPURL Constanța invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă și în consecință respingerea ca nefondată a cererii introductive formulată de reclamanta S.I.F. M. SA. În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc.

civ., că instanța de apel a refuzat apelantei a se folosi de motivele, mijloacele de apărare și dovezile deja invocate la prima instanță, încălcând dispozițiile art. 292 C. proc. civ. și art. 129 alin. (5) C. proc. civ.; că atâta timp cât reclamanta nu a dorit și nu dorește să subscrie la majorarea capitalului cu aport în natură nu se poate susține încălcarea dreptului pe care nu a înțeles să și-l exercite, că hotărârea A.G.E.A. nr. 5 din 9 aprilie 2004 a fost depusă la O.R.C., dar nu a fost publicată în M. Of., că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 210 (215 r) din Legea nr. 31/1990 deoarece evaluarea bunului de la data aportării nu interesează decât pe acționarii societății, pentru a nu fi dezavantajați unii față de ceilalți datorită supra ori subevaluării, că nu pot fi reținute nici criticile privind încălcarea art. 117 din Legea nr. 31/1990, apărări pe care le-a formulat și în fața instanței de fond.

Intimata S.I.F. M. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. În temeiul efectului devolutiv al apelului instanța de apel este îndrituită să examineze legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, respectând limitele investirii sale. Deși apelul este devolutiv, cercetarea fondului de către instanța de apel este limitată la criticile formulate prin motivele de apel așa cum rezultă din alin. (1) al art. 295 C. proc.

civ. Instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., art. 292 C. proc. civ. și art. 129 alin. (5) C. proc. civ., analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma cererilor, apărărilor, probelor formulate în fața primei instanțe, cu respectarea limitelor învestirii sale prin motivele de apel invocate de pârâtă. În ceea ce privește fondul cauzei se apreciază că instanța de apel în mod legal a constatat că hotărârea de majorare a capitalului social s-a făcut fără respectarea dispozițiilor art. 210, 211 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 și cele ale art. 117 din aceeași lege, în condițiile în care nu a fost acordat dreptul de preferință către acționarii existenți, raportul de evaluare este nelegal, iar convocarea adunării generale nu s-a făcut legal.

Instanța de apel a reținut corect că dispozițiile art. 117 alin. (4) și (5) din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile deoarece art. 117 alin. (6) din lege, prevede expres că modurile de convocare prevăzute la alin. (4) și (5) nu pot fi folosite, dacă sunt interzise prin actul constitutiv al societății sau prin dispoziții legale, iar actul constitutiv al societății la art. 16 alin. (4) cuprinde mențiunea potrivit căreia „convocarea va fi publicată în M. Of. și într-un ziar de largă răspândire în localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate”. În referire la dreptul de preferință al acționarilor existenți, susținerea că reclamanta nu a dorit și nu dorește să subscrie la majorarea capitalului social nu este de natură a duce la schimbarea soluției sub acest aspect.

Nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.S. SA Ceatalchioi - prin administrator judiciar F.F.I.C. IPURL Constanța împotriva deciziei civile nr. 67/ COM din 12 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008.