ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5479/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 824/ E din 28 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâta SC I. SA Iași, pentru anularea H.A.G.E.A. din 24 iulie 2003 a acționarilor de la SC I. SA. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că hotărârea a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990, privind convocarea cât și a art. 107 din Legea nr. 31/1990, care prevede obligativitatea publicării convocatorului și prin transmiterea unei înștiințări C.N.V.M. și pieței reglementate pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de societate fapt dovedit, a dispozițiilor art. 116 alin. (3), (4) și (5) din O.G.

nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, societatea majorând capitalul social în executarea contractului de privatizare, ceea ce o exceptează de la obligativitatea calculării unei prime de emisiune, respectiv a dispozițiilor privitoare la acordarea unui drept de preferință și timpul în care poate fi adusă la îndeplinire hotărârea de majorare a capitalului social. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta invocând nelegalitatea și netemeinicia acestora și a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii în anulare. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 7/ com din 30 martie 2005 a respins apelul ca nefondat. A reținut, în esență, că potrivit probelor instanța a respectat dispozițiile legale privind convocarea și reprezentarea acționarilor și societatea pârâtă fiind o societate privatizată, în baza Legii nr. 137/2002, modificată prin O.U.G.

nr. 208/2002, conform art. 47 1 din această ordonanță, ea este exceptată de la aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, nefiind necesară actualizarea valorii imobilizărilor aflate în patrimoniu, așa cum legal a reținut și instanța de fond. Cât privește interesele acționarului minoritar, acestea au fost respectate, neputându-se susține că majorarea capitalului social s-a făcut abuziv, acționarului acordându-i-se un drept de preemțiune de care nu a uzat. Reclamanta a formulat recurs invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând referitor la majorarea capitalului social că instanța de apel ca și cea de fond a dat o interpretare eronată textelor de lege invocate, respectiv art. 116 din O.U.G.

nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002 deoarece, pe de o parte, acesta este incident, conform art. 47 1 din O.U.G. nr. 208/2002, care modifică Legea nr. 137/2002 numai în cazul societății comerciale la care statul este acționar sau regiilor autonome, situație în care nu se află pârâta, iar, pe de altă parte, pârâta nu a făcut dovada că majorarea de capital s-a făcut în conformitate cu art. 14 și art. 22 din Legea nr. 137/2002 sau cu O.U.G. nr. 25/2002, pentru a fi exceptată. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 31/1990/R și art. 109 din O.G. nr. 28/2002 deși a solicitat la fond ca pârâta să facă dovada procurii în baza căreia reprezentantul acționarului majoritar a participat și votat, și aceasta nu a depus-o, instanța a apreciat că hotărârea este valabilă.

Referitor la nerespectarea principiului transparenței și a dreptului de informare, s-au încălcat dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990/R și Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 8/1996, recurenta nefiind informată cu privire la înființarea unei noi societăți și au fost transferate, nelegal, atribuții ale adunării generale către C.A. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate modifica hotărârea atunci când este lipsită de temei legal sau recurgându-se la textele de lege aplicabile litigiului să fie interpretate greșit ori faptele să fi fost greșit calificate, în raport de exigențele legii, aplicându-se o normă unor împrejurări care, de fapt, implicau incidența altei norme.

Revenind la speță, este adevărat că statul nu mai deține acțiuni la societatea pârâtă, dar această situație este consecința privatizării societății pârâte fiindu-i deci aplicabile dispozițiile Legii nr. 137/2002, modificată prin O.U.G. nr. 208/2002 și ale O.G. nr. 25/2002. Totodată, reținerea de către instanța de apel că majorarea capitalului social este o consecință a executării contractului de privatizare atrage incidența, în speță, a dispozițiilor art. 47 1 din O.U.G. nr. 208/2002, de modificate a Legii nr. 137/2002, instanța de apel interpretând și aplicând deci, corespunzător dispozițiile legale, în speță, susținerea că nu există probe în acest sens excedând cazurilor în care poate fi modificată hotărârea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., așa cum s-a arătat. În același sens, nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990/R și Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 8/1996, recurenta neprecizând în ce constă această încălcare, făcând doar referire la probele administrate și analizate de instanța de apel. S-au mai adus critici în cadrul aceluiași motiv întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și referitor la nerespectarea dispozițiilor legale privind reprezentarea acționarului majoritar și a celor legate de competențele atribuite prin lege consiliului de administrație, dar din analiza obiectului cererii introductive se constată că instanța de fond nu a fost investită în acest sens, verificarea legalității hotărârii făcându-se în limitele investirii, pentru motivele de nulitate expres menționate.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 7 din 30 martie 2005, pronunțată de secția comercială a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.