ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5479/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5479/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 824/ E din
28 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins acțiunea
formulată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâta SC I.
SA Iași, pentru anularea H.A.G.E.A. din 24 iulie 2003 a acționarilor de la SC I.
SA.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că hotărârea a fost pronunțată cu respectarea
dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990, privind convocarea cât și a art. 107
din Legea nr. 31/1990, care prevede obligativitatea publicării convocatorului
și prin transmiterea unei înștiințări C.N.V.M. și pieței reglementate pe care
se tranzacționează valorile mobiliare emise de societate fapt dovedit, a
dispozițiilor art. 116 alin. (3), (4) și (5) din O.G. nr. 28/2002, aprobată
prin Legea nr. 525/2002, societatea majorând capitalul social în executarea
contractului de privatizare, ceea ce o exceptează de la obligativitatea
calculării unei prime de emisiune, respectiv a dispozițiilor privitoare la
acordarea unui drept de preferință și timpul în care poate fi adusă la
îndeplinire hotărârea de majorare a capitalului social.
Împotriva acestei hotărâri a
formulat apel reclamanta invocând nelegalitatea și netemeinicia acestora și a
solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii
în anulare.
Curtea de Apel Iași, secția comercială,
prin decizia nr. 7/ com din 30 martie 2005 a respins apelul ca nefondat.
A reținut, în esență, că potrivit
probelor instanța a respectat dispozițiile legale privind convocarea și
reprezentarea acționarilor și societatea pârâtă fiind o societate privatizată,
în baza Legii nr. 137/2002, modificată prin O.U.G. nr. 208/2002, conform art. 47
1
din această ordonanță, ea este exceptată de la aplicarea prevederilor O.U.G. nr.
28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, nefiind necesară actualizarea
valorii imobilizărilor aflate în patrimoniu, așa cum legal a reținut și
instanța de fond.
Cât privește interesele acționarului
minoritar, acestea au fost respectate, neputându-se susține că majorarea
capitalului social s-a făcut abuziv, acționarului acordându-i-se un drept de
preemțiune de care nu a uzat.
Reclamanta a formulat recurs
invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând
referitor la majorarea capitalului social că instanța de apel ca și cea de fond
a dat o interpretare eronată textelor de lege invocate, respectiv art. 116 din
O.U.G. nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002 deoarece, pe de o parte,
acesta este incident, conform art. 47
1
din O.U.G. nr. 208/2002, care
modifică Legea nr. 137/2002 numai în cazul societății comerciale la care statul
este acționar sau regiilor autonome, situație în care nu se află pârâta, iar,
pe de altă parte, pârâta nu a făcut dovada că majorarea de capital s-a făcut în
conformitate cu art. 14 și art. 22 din Legea nr. 137/2002 sau cu O.U.G. nr. 25/2002,
pentru a fi exceptată.
Referitor la încălcarea
dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 31/1990/R și art. 109 din O.G. nr. 28/2002
deși a solicitat la fond ca pârâta să facă dovada procurii în baza căreia
reprezentantul acționarului majoritar a participat și votat, și aceasta nu a
depus-o, instanța a apreciat că hotărârea este valabilă.
Referitor la nerespectarea
principiului transparenței și a dreptului de informare, s-au încălcat
dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990/R și Instrucțiunile C.N.V.M.
nr. 8/1996, recurenta nefiind informată cu privire la înființarea unei noi
societăți și au fost transferate, nelegal, atribuții ale adunării generale
către C.A.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., se poate modifica hotărârea atunci când este lipsită de temei legal sau
recurgându-se la textele de lege aplicabile litigiului să fie interpretate greșit
ori faptele să fi fost greșit calificate, în raport de exigențele legii,
aplicându-se o normă unor împrejurări care, de fapt, implicau incidența altei
norme.
Revenind la speță, este adevărat că
statul nu mai deține acțiuni la societatea pârâtă, dar această situație este
consecința privatizării societății pârâte fiindu-i deci aplicabile dispozițiile
Legii nr. 137/2002, modificată prin O.U.G. nr. 208/2002 și ale O.G. nr. 25/2002.
Totodată, reținerea de către
instanța de apel că majorarea capitalului social este o consecință a executării
contractului de privatizare atrage incidența, în speță, a dispozițiilor art. 47
1
din O.U.G. nr. 208/2002, de modificate a Legii nr. 137/2002, instanța de
apel interpretând și aplicând deci, corespunzător dispozițiile legale, în
speță, susținerea că nu există probe în acest sens excedând cazurilor în care
poate fi modificată hotărârea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., așa cum
s-a arătat.
În același sens, nu se poate reține
nici încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990/R și
Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 8/1996, recurenta neprecizând în ce constă această
încălcare, făcând doar referire la probele administrate și analizate de
instanța de apel.
S-au mai adus critici în cadrul
aceluiași motiv întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și
referitor la nerespectarea dispozițiilor legale privind reprezentarea
acționarului majoritar și a celor legate de competențele atribuite prin lege
consiliului de administrație, dar din analiza obiectului cererii introductive
se constată că instanța de fond nu a fost investită în acest sens, verificarea
legalității hotărârii făcându-se în limitele investirii, pentru motivele de
nulitate expres menționate. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 7 din 30 martie 2005,
pronunțată de secția comercială a Curții de Apel Iași, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 noiembrie 2005.