ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5685/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5685/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 16 decembrie 2004, reclamanta S.I.F. T. SA a chemat în judecată SC P. SA,
solicitând anularea hotărârii adunării generale a acționarilor din 18 noiembrie
2004, referitoare la majorarea capitalului social al pârâtei cu un aport în numerar
în sumă de 1.200.000.000 lei.
În susținerea cererii reclamanta a
arătat că adunarea generală a acționarilor a fost convocată pentru data de 18
noiembrie 2004, conform convocatorului expediat prin fax la data de 15
noiembrie 2004 și a avut ca ordine de zi majorarea capitalului social ca urmare
a investițiilor făcute în anul 2004 stipulate conform contractului de
vânzare-cumpărare acțiuni din 15 mai 2002.
Mai arată reclamanta că au fost
încălcate dispozițiile art. 47 din Legea nr. 31/1990, întrucât nu s-a făcut
publicarea convocatorului cu cel puțin 15 zile înainte de data ținerii acestei
ședințe.
De asemenea se susține că au fost
încălcate dispozițiile art. 216 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, majorarea
capitalului social fiind făcută cu acordarea dreptului de preferință către
acționarii existenți și fără primă de emisiune, valoarea de vânzare a
acțiunilor fiind mai mică decât valoarea reală a acestora.
Prin sentința nr. 1 din 17 ianuarie
2005, Tribunalul Prahova a admis acțiunea, a anulat hotărârea A.G.E.A. din 18
noiembrie 2004.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că operațiunea de majorare a capitalului social
efectuată fără acordarea dreptului de preferință către acționarii existenți
este lovită de nulitate absolută conform dispozițiilor art. 216 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990, reclamanta neavând posibilitatea să-și exercite dreptul de
preferință la subscrierea noilor acțiuni, emise de societatea pârâtă.
A mai reținut instanța că, în cauză
nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 217 din Legea nr. 31/1990, pentru
suprimarea dreptului de subscriere a noilor acțiuni, și că nu s-a indicat
justificarea fixării valorii de emisiune de 25.000 lei a fiecărei acțiuni și
implicit recalcularea primei de emisiune care urmărește egalizarea drepturilor
acționarilor și acoperirea cheltuielilor emisiunii.
Împotriva soluției instanței de fond
a promovat apel pârâta criticile vizând modul defectuos de interpretare a
dispozițiilor majorării capitalului social raportat la clauzele contractului de
vânzare-cumpărare acțiuni.
Astfel, susține apelantul că în anul
2004 s-a majorat capitalul social cu 1.250.000.000 lei, potrivit hotărârii adunării
generale acest capital social fiind reîmpărțit la valoarea fixă a unei acțiuni
de 25.000 lei scăzând personalul deținut pentru cei ce nu au adus aport la
capitalul social, iar reclamanta potrivit contractului de vânzare-cumpărare
acțiuni avea posibilitatea să subscrie oricând la majorarea capitalului social.
Prin decizia nr. 129 din 5 mai 2005,
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ a
admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă criticată și pe fond a respins
acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de control judiciar a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare
acțiuni din 15 mai 2002 pârâta avea obligația să efectueze în societate prin
surse proprii sau atrase pe o perioadă de 4 ani începând cu anul 2003 un aport
la capital în valoare totală de 898.500 dolari S.U.A.
În speță majorarea capitalului social
s-a realizat prin noi aporturi în numerar din partea acționarilor persoane
fizice, comisia de cenzori certificând depunerea aportului în numerar.
Față de obiecțiile reclamantei,
instanța de fond a reținut eronat că au fost încălcate dispozițiile art. 216 și
art. 217 din Legea nr. 31/1990, întrucât aceasta nu a solicitat prin
reprezentantul său un drept de preferință având posibilitatea să subscrie
oricând la majorarea capitalului social.
Lipsa primei de emisiune nu poate
atrage anularea hotărârii adunării generale extraordinare prin care s-a aprobat
majorarea capitalului social în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate prin
contractul de vânzare-cumpărare acțiuni.
Cu petiția înregistrată la data de
17 iunie 2005, reclamata a declarat recurs împotriva soluției instanței de
apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispozițiile art.
304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.
Se susține că s-a făcut o
interpretare eronată a dispozițiilor art. 217 din Legea nr. 31/1990, suprimarea
dreptului de preferință neputându-se face implicit ci numai în mod expres, iar
în cauză nu s-a făcut dovada suprimării în mod legal a acestui drept.
De asemenea, recurenta consideră că
instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât în apelul său
pârâta reclamantă nu a atacat sentința și cu privire la motivarea instanței
privind nestabilirea unei prime de emisiune.
Recursul este nefondat.
Majorarea capitalului social s-a
făcut urmare obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni
din 15 mai 2002, contract prin care A.P.P. s-a obligat să efectueze în
societate din surse proprii sau atrase pe o perioadă de patru ani.
Majorarea capitalului social s-a
realizat în condițiile contractului încheiat, prin aporturi, în numerar în sumă
de 1.250.000.000 lei din partea acționarilor persoane fizice, situație
certificată de C.C.
S-a procedat la emisiunea de
acțiuni, păstrându-se valoarea nominală a acestora, respectiv 25.000 lei
fiecare.
În aceste condiții justificat
instanța de apel a considerat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 216-217
din Legea nr. 31/1990, întrucât reprezentantul reclamantei nu a solicitat prin
reprezentantul său un drept de preferință, iar potrivit contractului de
vânzare-cumpărare acțiuni reclamanta având posibilitatea să subscrie oricând la
majorarea capitalului social într-o perioadă de patru ani până la valoarea
menționată în convenție.
Considerațiile făcute de instanța de
apel cu privire la prima de emisiune, au fost făcute în argumentarea soluției
date și nu ca un răspuns la o critică formulată, situație în care nu se poate
considera că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut.
Față de cele arătate, Înalta Curte,
având în vedere condițiile în care a avut loc majorarea capitalului social,
urmare obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, că
hotărârea adunării generale a respectat dispozițiile în materie, convocarea
prezentând motivele majorării capitalului social și persoanele cărora urma a li
se atribui noile acțiuni.
Văzând dispozițiile art. 312 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 129 din 5 mai 2005 a
Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.
I
revocabilă
.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 25 noiembrie 2005.