ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5855/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 307/ C din 23 martie 2005, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea în anulare formulată de acționarul S.I.F. T. SA Brașov, împotriva hotărârii A.G.E.A. a SC H. SA din 16 noiembrie 2004, prin care s-a hotărât majorarea capitalului social cu 2.800.000.000 lei, reprezentând aport în numerar și emisiunea unui număr de 280.000 acțiuni noi. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că motivul de nulitate invocat de reclamantă, nerespectarea dreptului de preferință al acționarilor la subscrierea noilor acțiuni, nu afectează hotărârea adunării generale extraordinare, de majorare a capitalului social, ci eventual operațiunea ulterioară hotărârii, care nu este efectuată în speță.

Prin sentința civilă nr. 121/ A din 10 iunie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a respins ca nefondate criticile privind pretinsa încălcare a prevederilor art. 128 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și în ce privește lipsa reevaluării patrimoniului, iar privind nerespectarea prevederilor art. 211 din Legea nr. 31/1990, a respins, de asemenea, ca nefondată critica, reținând că motivul de nulitate nu vizează hotărârea de majorare a capitalului social, ci operațiunea ulterioară de punere a ei în executare. Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. și solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii cererii sale de anulare a hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004, adoptată de SC H. SA Sibiu, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata fondului, apelului și recursului. Recurenta arată, astfel, în motivarea recursului său următoarele: Hotărârea recurată se încadrează în motivele de modificare a unei hotărâri judecătorești, în condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece, instanța de apel, cu aplicarea greșită a fostului art. 128 alin. (2), actual art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, a reținut că încălcarea acestor dispoziții legale nu atrage nulitatea Hotărârii A.G.E.A.

din 17 noiembrie 2004; Instanța de apel fără temei legal a reținut că lipsa reevaluării patrimoniului social înainte de majorarea capitalului social nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii A.G.E.A.; Cu aplicarea greșită a legii, instanța de apel, a reținut că încălcarea dispozițiilor fostului art. 211, actual art. 216 din Legea nr. 31/1990 nu atrage nulitatea Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004, ci numai a operațiunii ulterioare de punere a ei în executare; Mai arată că hotărârea atacată se încadrează în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., în sensul că înscrisul „Notă de fundamentare asupra activului net la data de 30 septembrie 2004” se impunea a fi respins din probațiune și, de asemenea, că se impunea sancțiunea nulității majorării capitalului social și pentru că intimata-pârâtă a încălcat prevederile art. 92 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în sensul că a procedat la emiterea celor 280.000 de acțiuni noi conform Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004, fără ca în prealabil să le fi anulat pe cele emise pentru majorarea capitalului social aprobată în baza Hotărârii A.G.E.A. din 25 martie 2003. Recursul nu este fondat și va fi respins potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Este evident că în recurs nu pot fi formulate noi motive de desființare a hotărârilor pronunțate și nu pot fi supuse examinării decât acele critici, care au făcut obiectul analizei instanței, în calea de atac a apelului, în cadrul căreia instanța, la rândul său respectând principiul caracterului devolutiv al apelului în cadrul procesual stabilit nu s-a putut pronunța decât în limitele legalei investiri a instanței de fond; prin urmare, nu vor putea fi luate în considerare criticile aduse de recurentă, hotărârii atacate, în completare, față de cele exprimate în apel.

Astfel fiind, în ce privește motivul de recurs referitor la greșita aplicare a prevederilor art. 128 alin. (2), actualul art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, se constată că în mod corect curtea de apel a apreciat că lipsa numirii secretarului de ședință nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii, chiar dacă din procesul verbal al adunării nu rezultă că s-au ales secretarii, deoarece din redactarea procesului verbal de ședință reiese că atribuțiile acestora au fost îndeplinite, fiind respectate condițiile de validitate privind convocarea și cvorumul adunării generale extraordinare, așa cum sunt ele prevăzute de dispozițiile art. 115 și urm. din Legea nr. 31/1990. De altfel, textul de lege invocat, respectiv art. 128 alin. (2), actualul art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu sancționează cu nulitatea absolută lipsa numirii secretarilor de ședință, neexistând ca atare nici motive care să atragă nulitatea Hotărârii A.G.E.A.

din 17 noiembrie 2004, sub acest aspect, astfel încât această critică va fi respinsă ca nefondată. Privind cel de-al doilea motiv de recurs prin care se susține că greșit nu s-a avut în vedere că lipsa reevaluării patrimoniului social înainte de majorarea capitalului social constituie un motiv de nulitate a hotărârii A.G.E.A., se constată că nu este fondat, întrucât, de asemenea, s-a reținut corect că urmare modificării art. 205 din Legea nr. 31/1990, începând cu data de 21 aprilie 2003, majorarea capitalului social cu diferențele provenite din reevaluarea patrimoniului este interzisă, diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului urmând a fi incluse în rezerve și, drept urmare, nici acesta nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii de majorare a capitalului social și nu poate fi primit ca un motiv întemeiat de recurs.

Motivul de recurs ce vizează aplicarea greșită a legii prin încălcarea dispozițiilor art. 211, actualul art. 216 din Legea nr. 31/1990 nu este nici el fondat, întrucât se constată că instanțele au stabilit judicios, prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale că încălcarea acordării dreptului de preferință acționarilor existenți la subscrierea acțiunilor noi provenite din majorarea de capital atrage nulitatea operațiunii de majorare a capitalului social și nu a hotărârii de majorare a capitalului social, iar majorarea capitalului social, nu operase la data introducerii acțiunii.

În ce privește susținerea referitoare la lipsa stabilirii termenului de exercitare a dreptului de preferință și lipsa reglementării regimului acțiunilor rămase nesubscrise, în sensul că în procesul verbal de ședință nu s-a specificat acordarea dreptului de preferință, durata termenului de exercitare a dreptului de preferință și regimul acțiunilor rămase nesubscrise se constată că dreptul de preferință la subscrierea acțiunilor noi emise, al acționarilor existenți, este un drept ce decurge din lege; iar termenul minim de opțiune al acestora este de asemenea stabilit de legiuitor, respectiv o lună de la data publicării în M. Of. a hotărârii de aprobare a majorării capitalului social, potrivit art. 206 din Legea nr. 31/1990 republicată.

În consecință, reținându-se că recurenta nu a formulat nici un motiv de recurs, întemeiat, care în condițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desființarea hotărârilor pronunțate în cauză și admiterea cererii reclamantei de anulare a Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004, urmează ca, acestea să fie menținute ca legale și temeinice și recursul reclamantei să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 121 din 10 iunie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 decembrie 2005.