ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.11.2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5855/2005

HOTĂRÂRE
17.11.2004
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5855/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 307/ C din

23 martie 2005, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea în anulare formulată de acționarul S.I.F. T. SA

Brașov, împotriva hotărârii A.G.E.A. a SC H. SA din 16 noiembrie 2004, prin

care s-a hotărât majorarea capitalului social cu 2.800.000.000 lei,

reprezentând aport în numerar și emisiunea unui număr de 280.000 acțiuni noi.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că motivul de nulitate invocat de reclamantă,

nerespectarea dreptului de preferință al acționarilor la subscrierea noilor

acțiuni, nu afectează hotărârea adunării generale extraordinare, de majorare a

capitalului social, ci eventual operațiunea ulterioară hotărârii, care nu este

efectuată în speță.

Prin sentința civilă nr. 121/ A din

10 iunie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a respins ca nefondate criticile privind pretinsa încălcare a

prevederilor art. 128 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și în ce privește lipsa

reevaluării patrimoniului, iar privind nerespectarea prevederilor art. 211 din

Legea nr. 31/1990, a respins, de asemenea, ca nefondată critica, reținând că

motivul de nulitate nu vizează hotărârea de majorare a capitalului social, ci

operațiunea ulterioară de punere a ei în executare.

Împotriva sentinței curții de apel a

declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a deciziei

recurate, în sensul admiterii cererii sale de anulare a hotărârii A.G.E.A. din

17 noiembrie 2004, adoptată de SC H. SA Sibiu, cu obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata fondului, apelului și

recursului.

Recurenta arată, astfel, în

motivarea recursului său următoarele:

Hotărârea recurată se încadrează în

motivele de modificare a unei hotărâri judecătorești, în condițiile prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece, instanța de apel, cu aplicarea

greșită a fostului art. 128 alin. (2), actual art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

a reținut că încălcarea acestor dispoziții legale nu atrage nulitatea Hotărârii

A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004;

Instanța de apel fără temei legal a

reținut că lipsa reevaluării patrimoniului social înainte de majorarea

capitalului social nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii A.G.E.A.;

Cu aplicarea greșită a legii,

instanța de apel, a reținut că încălcarea dispozițiilor fostului art. 211,

actual art. 216 din Legea nr. 31/1990 nu atrage nulitatea Hotărârii A.G.E.A.

din 17 noiembrie 2004, ci numai a operațiunii ulterioare de punere a ei în

executare;

Mai arată că hotărârea atacată se

încadrează în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., în sensul că înscrisul „Notă de fundamentare asupra activului net la data

de 30 septembrie 2004” se impunea a fi respins din probațiune și, de asemenea,

că se impunea sancțiunea nulității majorării capitalului social și pentru că

intimata-pârâtă a încălcat prevederile art. 92 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

în sensul că a procedat la emiterea celor 280.000 de acțiuni noi conform

Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004, fără ca în prealabil să le fi anulat

pe cele emise pentru majorarea capitalului social aprobată în baza Hotărârii A.G.E.A.

din 25 martie 2003.

Recursul nu este fondat și va fi

respins potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Este evident că în recurs nu pot fi

formulate noi motive de desființare a hotărârilor pronunțate și nu pot fi

supuse examinării decât acele critici, care au făcut obiectul analizei

instanței, în calea de atac a apelului, în cadrul căreia instanța, la rândul

său respectând principiul caracterului devolutiv al apelului în cadrul

procesual stabilit nu s-a putut pronunța decât în limitele legalei investiri a

instanței de fond; prin urmare, nu vor putea fi luate în considerare criticile

aduse de recurentă, hotărârii atacate, în completare, față de cele exprimate în

apel.

Astfel fiind, în ce privește motivul

de recurs referitor la greșita aplicare a prevederilor art. 128 alin. (2),

actualul art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, se constată că

în mod corect curtea de apel a apreciat că lipsa numirii secretarului de

ședință nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii, chiar dacă din

procesul verbal al adunării nu rezultă că s-au ales secretarii, deoarece din

redactarea procesului verbal de ședință reiese că atribuțiile acestora au fost

îndeplinite, fiind respectate condițiile de validitate privind convocarea și

cvorumul adunării generale extraordinare, așa cum sunt ele prevăzute de

dispozițiile art. 115 și urm. din Legea nr. 31/1990. De altfel, textul de lege

invocat, respectiv art. 128 alin. (2), actualul art. 129 alin. (2) din Legea nr.

31/1990 nu sancționează cu nulitatea absolută lipsa numirii secretarilor de

ședință, neexistând ca atare nici motive care să atragă nulitatea Hotărârii A.G.E.A.

din 17 noiembrie 2004, sub acest aspect, astfel încât această critică va fi

respinsă ca nefondată.

Privind cel de-al doilea motiv de

recurs prin care se susține că greșit nu s-a avut în vedere că lipsa reevaluării

patrimoniului social înainte de majorarea capitalului social constituie un

motiv de nulitate a hotărârii A.G.E.A., se constată că nu este fondat,

întrucât, de asemenea, s-a reținut corect că urmare modificării art. 205 din

Legea nr. 31/1990, începând cu data de 21 aprilie 2003, majorarea capitalului

social cu diferențele provenite din reevaluarea patrimoniului este interzisă,

diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului urmând a fi incluse în

rezerve și, drept urmare, nici acesta nu constituie un motiv de nulitate a

hotărârii de majorare a capitalului social și nu poate fi primit ca un motiv

întemeiat de recurs.

Motivul de recurs ce vizează

aplicarea greșită a legii prin încălcarea dispozițiilor art. 211, actualul art.

216 din Legea nr. 31/1990 nu este nici el fondat, întrucât se constată că

instanțele au stabilit judicios, prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale

că încălcarea acordării dreptului de preferință acționarilor existenți la

subscrierea acțiunilor noi provenite din majorarea de capital atrage nulitatea

operațiunii de majorare a capitalului social și nu a hotărârii de majorare a

capitalului social, iar majorarea capitalului social, nu operase la data

introducerii acțiunii.

În ce privește susținerea

referitoare la lipsa stabilirii termenului de exercitare a dreptului de

preferință și lipsa reglementării regimului acțiunilor rămase nesubscrise, în

sensul că în procesul verbal de ședință nu s-a specificat acordarea dreptului

de preferință, durata termenului de exercitare a dreptului de preferință și

regimul acțiunilor rămase nesubscrise se constată că dreptul de preferință la

subscrierea acțiunilor noi emise, al acționarilor existenți, este un drept ce

decurge din lege; iar termenul minim de opțiune al acestora este de asemenea

stabilit de legiuitor, respectiv o lună de la data publicării în M. Of. a

hotărârii de aprobare a majorării capitalului social, potrivit art. 206 din

Legea nr. 31/1990 republicată.

În consecință, reținându-se că

recurenta nu a formulat nici un motiv de recurs, întemeiat, care în condițiile art.

304 C. proc. civ. să conducă la desființarea hotărârilor pronunțate în cauză și

admiterea cererii reclamantei de anulare a Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie

2004, urmează ca, acestea să fie menținute ca legale și temeinice și recursul

reclamantei să fie respins, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 121 din 10 iunie 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 decembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-12-07
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4016/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.I.F. T. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC H. SA, solicitând anularea hotărârii A.G.E.A. din 12 iulie 2005 prin care s-a aprobat majorarea
ÎCCJ 2006-03-29
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1247/2006
solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii ca temeinică și legală a acțiunii în anularea hotărârii A.G.E.A. din 13 octombrie 2004 în partea privitoare la majorarea capitalului social cu aport în numerar formulată d
ÎCCJ 2005-11-25
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5685/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2004, reclamanta S.I.F. T. SA a chemat în judecată SC P. SA, solicitând anularea hotărârii adunării gen
ÎCCJ 2005-10-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4576/2005
puteau emite noi acțiuni rezultate din majorarea capitalului hotărâtă la 23 noiembrie 2004, dacă nu era rezolvată problema acțiunilor nesubscrise din data de 5 noiembrie 2003, cu atât mai mult cu cât pentru același motiv prin hotărâre judec
ÎCCJ 2007-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 432/2007
ucât printr-o altă A.G.E.A. nr. 8/2002 s-a hotărât majorarea capitalului social prin emisiunea de noi acțiuni, situația acționariatului va suporta modificări importante urmare punerii în executare a deciziei prin care s-au anulat acțiunile
Sursă