ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5855/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5855/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 307/ C din
23 martie 2005, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins acțiunea în anulare formulată de acționarul S.I.F. T. SA
Brașov, împotriva hotărârii A.G.E.A. a SC H. SA din 16 noiembrie 2004, prin
care s-a hotărât majorarea capitalului social cu 2.800.000.000 lei,
reprezentând aport în numerar și emisiunea unui număr de 280.000 acțiuni noi.
Pentru a pronunța această sentință,
tribunalul a reținut că motivul de nulitate invocat de reclamantă,
nerespectarea dreptului de preferință al acționarilor la subscrierea noilor
acțiuni, nu afectează hotărârea adunării generale extraordinare, de majorare a
capitalului social, ci eventual operațiunea ulterioară hotărârii, care nu este
efectuată în speță.
Prin sentința civilă nr. 121/ A din
10 iunie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios
administrativ a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva
sentinței mai sus menționate.
În motivarea acestei soluții,
instanța de apel a respins ca nefondate criticile privind pretinsa încălcare a
prevederilor art. 128 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și în ce privește lipsa
reevaluării patrimoniului, iar privind nerespectarea prevederilor art. 211 din
Legea nr. 31/1990, a respins, de asemenea, ca nefondată critica, reținând că
motivul de nulitate nu vizează hotărârea de majorare a capitalului social, ci
operațiunea ulterioară de punere a ei în executare.
Împotriva sentinței curții de apel a
declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C.
proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a deciziei
recurate, în sensul admiterii cererii sale de anulare a hotărârii A.G.E.A. din
17 noiembrie 2004, adoptată de SC H. SA Sibiu, cu obligarea pârâtei la plata
cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata fondului, apelului și
recursului.
Recurenta arată, astfel, în
motivarea recursului său următoarele:
Hotărârea recurată se încadrează în
motivele de modificare a unei hotărâri judecătorești, în condițiile prevăzute
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece, instanța de apel, cu aplicarea
greșită a fostului art. 128 alin. (2), actual art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,
a reținut că încălcarea acestor dispoziții legale nu atrage nulitatea Hotărârii
A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004;
Instanța de apel fără temei legal a
reținut că lipsa reevaluării patrimoniului social înainte de majorarea
capitalului social nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii A.G.E.A.;
Cu aplicarea greșită a legii,
instanța de apel, a reținut că încălcarea dispozițiilor fostului art. 211,
actual art. 216 din Legea nr. 31/1990 nu atrage nulitatea Hotărârii A.G.E.A.
din 17 noiembrie 2004, ci numai a operațiunii ulterioare de punere a ei în
executare;
Mai arată că hotărârea atacată se
încadrează în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc.
civ., în sensul că înscrisul „Notă de fundamentare asupra activului net la data
de 30 septembrie 2004” se impunea a fi respins din probațiune și, de asemenea,
că se impunea sancțiunea nulității majorării capitalului social și pentru că
intimata-pârâtă a încălcat prevederile art. 92 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,
în sensul că a procedat la emiterea celor 280.000 de acțiuni noi conform
Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie 2004, fără ca în prealabil să le fi anulat
pe cele emise pentru majorarea capitalului social aprobată în baza Hotărârii A.G.E.A.
din 25 martie 2003.
Recursul nu este fondat și va fi
respins potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Este evident că în recurs nu pot fi
formulate noi motive de desființare a hotărârilor pronunțate și nu pot fi
supuse examinării decât acele critici, care au făcut obiectul analizei
instanței, în calea de atac a apelului, în cadrul căreia instanța, la rândul
său respectând principiul caracterului devolutiv al apelului în cadrul
procesual stabilit nu s-a putut pronunța decât în limitele legalei investiri a
instanței de fond; prin urmare, nu vor putea fi luate în considerare criticile
aduse de recurentă, hotărârii atacate, în completare, față de cele exprimate în
apel.
Astfel fiind, în ce privește motivul
de recurs referitor la greșita aplicare a prevederilor art. 128 alin. (2),
actualul art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, se constată că
în mod corect curtea de apel a apreciat că lipsa numirii secretarului de
ședință nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii, chiar dacă din
procesul verbal al adunării nu rezultă că s-au ales secretarii, deoarece din
redactarea procesului verbal de ședință reiese că atribuțiile acestora au fost
îndeplinite, fiind respectate condițiile de validitate privind convocarea și
cvorumul adunării generale extraordinare, așa cum sunt ele prevăzute de
dispozițiile art. 115 și urm. din Legea nr. 31/1990. De altfel, textul de lege
invocat, respectiv art. 128 alin. (2), actualul art. 129 alin. (2) din Legea nr.
31/1990 nu sancționează cu nulitatea absolută lipsa numirii secretarilor de
ședință, neexistând ca atare nici motive care să atragă nulitatea Hotărârii A.G.E.A.
din 17 noiembrie 2004, sub acest aspect, astfel încât această critică va fi
respinsă ca nefondată.
Privind cel de-al doilea motiv de
recurs prin care se susține că greșit nu s-a avut în vedere că lipsa reevaluării
patrimoniului social înainte de majorarea capitalului social constituie un
motiv de nulitate a hotărârii A.G.E.A., se constată că nu este fondat,
întrucât, de asemenea, s-a reținut corect că urmare modificării art. 205 din
Legea nr. 31/1990, începând cu data de 21 aprilie 2003, majorarea capitalului
social cu diferențele provenite din reevaluarea patrimoniului este interzisă,
diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului urmând a fi incluse în
rezerve și, drept urmare, nici acesta nu constituie un motiv de nulitate a
hotărârii de majorare a capitalului social și nu poate fi primit ca un motiv
întemeiat de recurs.
Motivul de recurs ce vizează
aplicarea greșită a legii prin încălcarea dispozițiilor art. 211, actualul art.
216 din Legea nr. 31/1990 nu este nici el fondat, întrucât se constată că
instanțele au stabilit judicios, prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale
că încălcarea acordării dreptului de preferință acționarilor existenți la
subscrierea acțiunilor noi provenite din majorarea de capital atrage nulitatea
operațiunii de majorare a capitalului social și nu a hotărârii de majorare a
capitalului social, iar majorarea capitalului social, nu operase la data
introducerii acțiunii.
În ce privește susținerea
referitoare la lipsa stabilirii termenului de exercitare a dreptului de
preferință și lipsa reglementării regimului acțiunilor rămase nesubscrise, în
sensul că în procesul verbal de ședință nu s-a specificat acordarea dreptului
de preferință, durata termenului de exercitare a dreptului de preferință și
regimul acțiunilor rămase nesubscrise se constată că dreptul de preferință la
subscrierea acțiunilor noi emise, al acționarilor existenți, este un drept ce
decurge din lege; iar termenul minim de opțiune al acestora este de asemenea
stabilit de legiuitor, respectiv o lună de la data publicării în M. Of. a
hotărârii de aprobare a majorării capitalului social, potrivit art. 206 din
Legea nr. 31/1990 republicată.
În consecință, reținându-se că
recurenta nu a formulat nici un motiv de recurs, întemeiat, care în condițiile art.
304 C. proc. civ. să conducă la desființarea hotărârilor pronunțate în cauză și
admiterea cererii reclamantei de anulare a Hotărârii A.G.E.A. din 17 noiembrie
2004, urmează ca, acestea să fie menținute ca legale și temeinice și recursul
reclamantei să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 121 din 10 iunie 2005 a
Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 7 decembrie 2005.