ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4576/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4576/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Recurenta S.I.F. T. SA, a solicitat
prin acțiune, anularea hotărârii A.G.E.A. a SC P.T.O. SA Buzău din data de 23
noiembrie 2004 referitoare la majorarea capitalului social în sumă de
7.050.050.000 lei și la modificarea actelor constitutive ale societății pentru
încălcarea dispozițiilor art. 131 alin. (4) și art. 132 alin. (1) din Legea nr.
31/1990 republicată.
Tribunalul Buzău, secția comercială,
prin sentința nr. 36 din 26 ianuarie 2005 a admis acțiunea și a dispus anularea
hotărârii A.G.E.A. din 23 noiembrie 2004, în partea privind majorarea
capitalului social cu 7.050.050.000 lei prin aport în numerar de la
10.241.600.000 lei la 17.291.650.000 lei și la modificarea actelor constitutive
ale societății pârâte ca urmare a luării hotărârii majorării capitalului social
cu încălcarea art. 92 alin. (3) și art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990. În
considerentele sentinței s-a reținut că acțiunile din emisiunea precedentă prin
care s-a hotărât majorarea capitalului social nu erau plătite și nici anulate,
că pârâta avea obligația ca mai întâi să anuleze acțiunile rămase nesubscrise,
să publice hotărârea de anulare și apoi să procedeze la o nouă majorare de
capital.
Sentința a fost criticată pentru
netemeinicie și nelegalitate de pârâta SC P.T.O. SA, iar Curtea de Apel
Ploiești prin decizia nr. 114 din 12 aprilie 2005 a respins apelul. După
examinarea motivelor de apel s-a stabilit că soluția primei instanțe este
legală întrucât din actele dosarului rezultă că prin hotărârea A.G.E.A. din 23
noiembrie 2004 s-a aprobat atât anularea acțiunilor rămase nesubscrise din
majorarea capitalului hotărâtă la 5 noiembrie 2003, cât și o nouă majorare a
capitalului cu aport în numerar. Procedând astfel, a reținut instanța de apel,
au fost încălcate atât prevederile art. 92 alin. (3) Legea nr. 31/1990, prin
care se interzice emiterea de noi acțiuni dacă au rămas neplătite acțiuni
subscrise anterior cu precizarea că în noțiunea de „acțiuni neplătite” sunt
cuprinse și „acțiunile subscrise” care au rămas neplătite. În final, instanța
de apel a reținut că obligația de publicare a hotărârilor A.G.E.A. este
imperativă și este stabilită de lege pentru a proteja dreptul de preemțiune al
acționariatului cât și pentru a asigura opozabilitatea față de terți. În ce o
privește pe intimată s-a făcut trimitere la prevederile art. 216 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990, și s-a apreciat că i-a fost încălcat dreptul de preferință.
Împotriva deciziei nr. 114 din 12
aprilie 2005 a declarat recurs pârâta SC P.T.O. SA Buzău fără să încadreze
criticile în motivele de casare, modificare prevăzute de art. 304 alin. (1-10) C.
proc. civ.
În esență recurenta a susținut că:
- Art. 92 alin. (3) din Legea nr. 131/1990
nu este aplicabil în speță întrucât se referă la plata acțiunilor subscrise și
neplătite integral fără să interzică o nouă majorare de capital dacă nu s-au
anulat expres acțiunile nesubscrise.
- Nu s-au încălcat dispozițiile art.
131 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, întrucât nu există reglementări care să
oblige societatea să publice hotărârea de anulare a acțiunilor și apoi să
convoace o adunare generală prin care să se decidă majorarea capitalului
social.
- Nu s-a încălcat dreptul de
preferință al reclamantei prin faptul că nu s-a hotărât anularea acțiunilor
separat, printr-o hotărâre anterioară celei de majorare a capitalului social.
Pentru aceste motive, recurenta a
solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Curtea având în vedere că recurenta
a invocat greșita aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 31/1990, conform art.
306 alin. (3) C. proc. civ., va lua în examinare motivul de nelegalitate
prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., prin care se dispune că
modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea pronunțată
este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită
a legii”. Textul de lege pus în discuție de recurentă este art. 92 alin. (3)
din Legea nr. 31/1990, care în opinia sa nu interzice o nouă majorare a
capitalului social în cazul în care nu au fost anulate în mod expres acțiunile
nesubscrise. Susținerea sa este contrară prevederilor articolului citat
întrucât prevederea este expresă și rezultă din alin. (3) al art. 92 în care se
stipulează că mărirea capitalului social nu se putea realiza și nu se vor putea
emite noi acțiuni cât timp nu vor fi complet plătite acțiunile din emisiunea
precedentă. Dispozițiile art. 92 alin. (3) din secțiunea „Despre acțiuni” se
coroborează cu dispozițiile art. 207 și urm. din cap II din Legea nr. 31/1990,
care reglementează majorarea capitalului social.
În speță au rămas neachitate
acțiunile din emisiunea precedentă din 5 noiembrie 2003, prin care s-a urmărit
să se majoreze capitalul social. Fără să procedeze la anularea acțiunilor
respective așa cum dispune art. 92 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, recurenta a
convocat o nouă hotărâre A.G.E.A. din 23 noiembrie 2004, prin care s-a decis
anularea acțiunilor din emisiunea precedentă și în același timp a hotărât și
majorarea capitalului social încercând în acest mod să intre în legalitate.
Prin urmare susținerea că nu trebuiau anulate acțiunile nesubscrise anterior
este contrazisă prin propriile măsuri dispuse prin hotărârea A.G.E.A. din 23
noiembrie 2004. De altfel este de reținut faptul că pentru același motiv
constând în majorarea capitalului social fără ca mai întâi să fie anulate
acțiunile rămase nesubscrise din data de 5 noiembrie 2003 a fost anulată și o
altă hotărâre A.G.E.A. din 4 mai 2005, astfel cum rezultă din sentința nr.
461/2004 și decizia nr. 763 din 27 octombrie 2004. După anulare, conform
sentinței amintite recurentei îi revenea obligația ca în conformitate cu art. 132
alin. (1) din Legea nr. 31/1990 să menționeze hotărârile respective în R.C.
Prin urmare nu mai poate fi pusă în
discuție problema că textul art. 92 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 se referă
la acțiuni neplătite și nu la acțiuni anulate. Un lucru este cert și anume că
nu se puteau emite noi acțiuni rezultate din majorarea capitalului hotărâtă la
23 noiembrie 2004, dacă nu era rezolvată problema acțiunilor nesubscrise din
data de 5 noiembrie 2003, cu atât mai mult cu cât pentru același motiv prin
hotărâre judecătorească s-a mai anulat hotărârea din 4 mai 2004, așa cum s-a
arătat mai sus.
Instanța de apel a apreciat corect
și asupra noțiunii de acțiuni neplătite dându-i un sens larg de „acțiuni
subscrise” în care sunt incluse atât acțiunile nesubscrise și deci neplătite,
ca în speță, cât și acțiunile subscrise și neachitate.
În ce privește aplicarea art. 131
alin. (4) și 132 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, pe care o critică recurenta,
este de reținut că, în adevăr, publicarea hotărârilor A.G.E.A. în cazul
majorării de capital prin aporturi noi, care în cazul societăților pe acțiuni
se realizează prin emisiunea de acțiuni noi sau prin majorarea valorii nominale
a acțiunilor existente în schimbul unor aporturi în natură sau în numerar, se
publică în scopul de a se asigura dreptul de preferință al acționarilor, dar și
pentru opozabilitatea acestora pentru cazul când acțiunile care nu sunt
subscrise de acționari sunt oferite terților, prin ofertă publică.
Legea nr. 31/1990 prevede expres că
operațiunea de majorare a capitalului social efectuată fără acordarea dreptului
de preferință către acționarii existenți este lovită de nulitate absolută (art.
216 alin. (2) din Legea nr. 31/1990).
În consecință, nu sunt motive de
nelegalitate care să ducă la casarea s-au modificarea deciziei din apel astfel
că potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâta SC P.T.O. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 114 din 12
aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 7 octombrie 2005.