ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1709/2005

Deliberând asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 7 iunie

2004, reclamanta B.I.L.N.C. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu

pârâta SC H. SA Breaza să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. SC H. SA

Breaza din 30 aprilie 2004, publicată în M. Of. nr. 1457 din 19 mai 2004

referitoare la majorarea capitalului social.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin hotărârea a cărei anulare o cere s-a decis majorarea capitalului

social prin emiterea de acțiuni de la 60.439.850.000 lei (compus din 2.412.594

acțiuni fiecare cu o valoare nominală de 25.000 lei) la 85.439.850.000 lei

(compus din 3.417.594 acțiuni fiecare cu o valoare nominală de 25.000 lei) și

că s-a acordat acționarilor existenți un termen de subscriere preferențială de

30 zile de la publicarea hotărârii în M. Of., cu precizarea că subscrierea se

va desfășura în două etape.

S-a susținut că hotărârea a fost

adoptată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 206 din Legea 31/1991

și art. 116 alin. (2) din O.U.G. 28/2002, referitoare la obligativitatea

acordării dreptului de preferință de cel puțin o lună de zile tuturor

acționarilor societății.

A mai învederat reclamanta că

hotărârea a fost adoptată fără actualizarea valorii activelor imobilizate la

data convocării A.G.A. și în lipsa calculării subsecvente și obligatorii a unei

prime de emisiune cel puțin egală cu diferența de valoare dintre activul net pe

acțiune și valoarea nominală înregistrată a acțiunilor, în conformitate cu

normele speciale aplicabile operațiunilor de acest tip în societățile deținute

public, conform O.G. 28/2002.

Tribunalul Prahova, secția

comercială, prin sentința comercială 1542 din 26 iunie 2004 a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în esență că prin hotărârea A.G.E.A. publicată în M. Of. în

19 mai 2004, s-a hotărât majorarea de capital social prin emisiunea a unui

milion de acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei, prevăzându-se ca

subscrierea să se desfășoare în două etape (10 zile – 12 zile), etape în care

puteau subscrie numai toți acționarii societății, fiind respectat astfel

dreptul de preferință al acestora.

A reținut prima instanță că în cauză

au fost respectate prevederile art. 206 din Legea 31/1990.

De altfel, reclamantei i-a fost

admisă subscrierea unui număr de 9753 acțiuni.

Cu privire la actualizarea valorii

activelor imobilizate, tribunalul a reținut că C.N.V.M. a fost informat cu

privire la întrunirea A.G.E.A. în vederea majorării capitalului social,

instituție care a dispus suspendarea tranzacționărilor de acțiuni.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, solicitând anularea hotărârii A.G.E.A. din 30 aprilie

2004 ca fiind ilegală modalitatea atipică de majorare a capitalului social.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia 678 din 22 septembrie

2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.I.L.N.C., împotriva

sentinței comerciale 1542/2004 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu

pârâta SC H. SA Breaza.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut în esență următoarele.

Termenul de 30 de zile pentru

subscrierea preferențială, prevăzut de art. 206 din Legea 31/1990, a fost

respectat având în vedere că și în a 2-a etapă cei care puteau subscrie erau

tot acționarii societății, iar reclamanta avea posibilitatea de a lua

cunoștință de hotărârea A.G.E.A. din M. Of. sau din ziarele în care s-a

publicat.

Se mai susține că hotărârea nu este

nulă absolut în condițiile în care C.N.V.M. a constatat în baza art. 34 și 51

din O.U.G. 28/2004 că majorarea capitalului social nu încalcă prevederile

legale în materie.

A mai reținut instanța de apel că

majorarea capitalului cu numerar s-a făcut doar pentru realizarea susținerii

financiare a firmei, care trecea printr-o situație grea datorită obligațiilor

restante către bugetul statului și pentru evitarea declanșării procedurii

falimentului.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs, timbrat, reclamanta B.I.L.N.C.

Prin motivele de recurs se critică

decizia pentru aplicarea greșită a art. 20, art. 211 din Legea 31/1990 și art. 116

alin. (2) din O.U.G. 28/2002, modificate prin Legea 525/2002, iar ca urmare a

acestui fapt s-a constatat ca fiind legală hotărârea A.G.E.A. deși dreptul de

subscriere preferențială a fost redus la 10 zile calendaristice, deoarece numai

în prima etapă de subscriere le-a fost permis tuturor acționarilor existenți la

data de referință să subscrie. Ca urmare, cea de a doua etapă (20 zile) a fost

deschisă numai acționarilor care au subscris și în cadrul primei etape de

subscriere.

De asemenea, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra unei dovezi administrate, respectiv nu i se poate imputa recurentei

că nu și-a manifestat intenția de participare și la a doua subscriere având în

vedere că prin adresa din 3 iunie 2004 a solicitat C.A. al pârâtei să-i

comunice numărul de acțiuni rămase, data limită de subscriere, prețul unei

acțiuni.

O altă critică adusă hotărârii se

referă la faptul că nu s-a actualizat valoarea activelor imobilizate la data

convocării A.G.E.A., conform art. 116 alin. (3) și (4) din O.U.G. 28/2002.

De asemenea se susține că C.N.V.M.

nu poate exercita un control al legalității în materie – majorări de capital la

societățile deținute public tranzacționate pe piața de capital, neavând

prerogative jurisdicționale.

În concluzie se arată că încălcarea

dispozițiilor legale referitoare la majorarea capitalului social, care sunt

norme imperative, atrage nulitatea absolută a A.G.E.A.

Recursul a fost întemeiat în drept

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., reclamanta solicitând modificarea

deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii

acțiunii.

Intimata pârâtă prin „răspunsul” la

motivele de recurs a solicitat respingerea căii de atac ca nefondate.

Examinând decizia recurată prin

prisma motivelor de fapt și de drept invocate de reclamantă, Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

Astfel, problema litigiului dintre

părți o constituie corecta interpretare și aplicare a prevederilor legale care

reglementează operațiunea de majorare a capitalului social al SC H. SA Breaza.

Potrivit art. 210 alin. (1) din

Legea 31/1990, capitalul social se poate mări prin emisiunea de acțiuni nou sau

prin majorarea valorii nominale a acțiunilor existente în schimbul unor noi

aporturi.

Articolul 211 din același act

normativ prevede că hotărârea A.G.E.A., pentru majorarea capitalului social se

va publica în M. Of., acordându-se pentru exercițiul dreptului de preferință un

termen de cel puțin o lună din ziua publicării .

Articolul 216 alin. (1) din Legea

31/1990, specifică împrejurarea că acțiunile emise pentru majorarea capitalului

social trebuie să fie oferite spre subscriere în primul rând acționarilor, în

proporție cu numărul de acțiuni pe care aceștia le posedă și cu obligația ca

aceștia să-și exercite dreptul de preferință în termenul fixat de adunarea

generală, dacă actul constitutiv nu prevede alt termen.

În alin. (2) se prevede că

operațiunea de majorare a capitalului social efectuată cu acordarea dreptului

de preferință către acționarii existenți este lovită de nulitate absolută.

Articolul 116 alin. (2) din O.U.G.

28/2002, prevede, în consens cu dispozițiile anterior citate, că majorarea

capitalului social prin noi aporturi în numerar sau în natură, se face cu

acordarea dreptului de preferință tuturor acționarilor societății.

Hotărârea A.G.E.A. a SC H. SA din 30

aprilie 2004, care deschidea o linie de majorare a capitalului social permițând

acționarilor exercitarea dreptului de preferință în două etape (de 10 zile + 20

zile) este lovită de nulitate absolută întrucât încalcă prevederile imperative

de protecție pentru toți acționarii societății.

Ori, în cauză, dreptul de subscriere

preferențială a fost efectiv redus la numai 10 zile calendaristice, întrucât

numai în prima etapă de subscriere le-a fost permisă tuturor acționarilor

existenți la data de referință subscrierea preferențială și proporțională la

majoarea de capital.

Cea de a doua etapă de subscriere

(de 20 zile calendaristice) a fost rezervată unei subscrieri deschise numai

acționarilor care au subscris și în cadrul primei etape de subscriere și nu

tuturor acționarilor (la acest moment nu se cunoștea nici o formă de aducere la

cunoștința publică a rezultatului subscrierilor înregistrate în prima etapă.

Instanța de apel, ca și cea de fond

de altfel, a reținut greșit că termenul de 30 zile pentru subscrierea

preferențială a fost respectat, având în vedere că și în a doua etapă cei care

puteau subscriere erau tot acționarii societății.

În fapt, nu toți acționarii puteau

subscrie ci numai cei care au subscris în prima etapă, împrejurare care

demonstrează că termenul de 30 zile nu a fost respectat.

Articolul 211 din Legea 31/1990

(fost art. 206) cuprinde a normă imperativă de protecție a tuturor acționarilor

unei societăți, garantând posibilitatea participării proporționale a tuturor

acționarilor la orice majorare de capital în cadrul dreptului de subscriere

preferențială, pe o perioadă nu mai mică de o lună calendaristică. După

expirarea acestui termen se poate lua o decizie cu privire la închiderea

majorării, continuarea subscrierii, oferea acțiunilor spre subscriere publică

etc.

În speță, dreptul de subscriere

preferențială a fost redus la numai 10 zile, cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale legii, încălcare care atrage nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A.

(nulitate absolută expresă, prevăzută de lege).

Un alt motiv de nulitate al

hotărârii A.G.E.A. a SC H. SA Buzău se referă la faptul că hotărârea de majorare

a capitalului social la această societate a fost adoptată fără actualizarea

valorii activelor imobilizate la data convocării adunării generale și în lipsa

calculării subsecvente și obligatorii unei prime de emisiune cel puțin egale cu

diferența de valoare dintre activul net pe acțiune și valoarea nominală

înregistrată a acțiunii, conform normelor speciale aplicabile operațiunilor de

acest tip în societățile deținute public, conform art. 116 alin. (3) și (4) din

O.U.G. 28/2002 (act normativ în vigoare la acel moment).

Susținerea instanței de apel, ca de

altfel și a celei de fond, că hotărârea A.G.E.A. nu ar fi lovită de nulitate

absolută în raport de faptul că C.N.V.M. a constatat, conform art. 34 și 51 din

O.U.G. 28/2002 că acțiunea de majorare a capitalului social nu încalcă

prevederile legale în materie, este greșită și este în contradicție și cu dispozițiile

art. 131 din Legea 31/1990, care conferă numai instanțelor de judecată

prerogativele controlului legalității conținutului, formei și modalităților de

desfășurare ale adunării generale ale acționarilor.

C.N.V.M. nu este abilitată de lege

să exercite un control al legalității majorărilor de capital la societățile

deținute public tranzacționate pe piața de capital la societățile deținute

public tranzacționale pe piața de capital, cum este cazul societății pârâte.

Concluzionând, dispozițiile legale

anterior menționate, referitoare la majorarea de capital social, sunt norme

imperative, aprobate pentru protejarea drepturilor acționarilor, astfel că

încălcarea lor atrage sancțiunea nulității absolute.

În consecință, în raport de aceste

considerente, apare ca inutilă analizarea și a celorlalte motive de recurs,

care de altfel privesc netemeinicia hotărârii instanței de apel.

Potrivit art. 312 C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei Curții de

Apel Ploiești pe care o va modifica în sensul că va admite apelul reclamantei.

Pe cale de consecință, va schimba în

tot sentința Tribunalului Prahova în sensul că va admite acțiunea reclamantei

și va dispune anularea hotărârii A.G.E.A. din 30 aprilie 2004 a SC H. SA

Breaza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta B.I.L.N.C., împotriva deciziei nr. 678 din 22 septembrie 2004 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o

modifică în sensul că admite apelul reclamantei. Schimbă în tot sentința nr. 1542

din 28 iunie 2004 a Tribunalului Prahova în sensul că admite acțiunea

reclamantei B.I.L.N.C. și dispune anularea hotărârii adunării generale

extraordinare din 30 aprilie 2004 a SC H. SA Breaza.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 11 martie 2005.