- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 16 decembrie 2005
Decizia nr. 6039/2005 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 5024 a Tribunalului Brașov
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5024/ C din data de 18 decembrie 2004 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA în contradictoriu cu pârâta SC V. SA și s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. SC V. SA din data de 29 noiembrie 2002 referitoare la majorarea capitalului social al pârâtei cu aporturi în numerar în sumă de 1.000.000 dolari S.U.A. Prima instanță a reținut că la data de 29 noiembrie 2002 A.G.E.A.
a acționarilor SC V. SA a hotărât majorarea capitalului social al societății în condițiile propuse de acționarul majoritar SC I. SA cu suma de 43.925.775.000 lei prin emisiunea unui număr de 1.757.031 acțiuni subscrise și achitate integral la momentul subscrierii, prețul de emisiune fiind 478 lei /acțiune, iar perioada de subscriere de 30 zile, perioadă în care acționarii înregistrați în registrul acționarilor la sfârșitul zilei de 12 noiembrie 2002 pot să-și exprime dreptul de preferință. Că, majorarea capitalului social aprobată la 29 noiembrie 2002, încalcă dispozițiile art. 116 pct. 3 și 4 din O.U.G.
nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002 aplicabile societății pârâte, societate deținută public, dispoziții potrivit cărora, societățile deținute public nu pot majora capitalul social prin noi aporturi înainte de actualizarea valorii imobilizărilor aflate în patrimoniul lor, iar prețul de subscriere al acțiunilor emise pentru majorarea capitalului social urmând a se calcula obligatoriu prin adăugarea unei prime de emisiune cel puțin egală cu diferența de valoare dintre activul net pe acțiune și valoarea nominală înregistrată a acțiunii. Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia majorarea capitalului social a fost datorată îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de acționarilor majoritar SC I. SA, prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 28 iunie 2002, cu motivarea că obligațiile contractuale nu o exonerează pe pârâtă de obligativitatea respectării dispozițiilor art. 116 din O.G.
nr. 28/2002 modificată. În contra acestei sentințe, a declarat apel pârâta pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență că hotărârea A.G.E.A. din 29 noiembrie 2002 a fost o hotărâre de principiu pentru aprobarea majorării capitalului social cu suma de 1.000.000 dolari S.U.A., vărsată de acționarul majoritar SC I. SA București ca urmare a obligației asumate prin contractul de privatizare, iar la data de 14 februarie 2003, respectiv la expirarea perioadei de subscriere s-a adoptat o nouă hotărâre A.G.E.A., prin care s-a stabilit efectiv majorarea cu suma subscrisă, precum și anularea acțiunilor ce nu au fost subscrise, hotărârea din 14 martie 2003 fiind cenzurată de Curtea de Apel București, prin decizia nr. 54/Ap/2004.
A mai invocat pârâta în cadrul apelului că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 116 alin. (4) și (7) din O.U.G. nr. 28/2002, deoarece acțiunile emise au fost înscrise în virtutea dreptului de preferință la un preț ce poate fi mai mic decât cel determinat în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (4) din actul normativ. Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 20/ Ap din data de 22 februarie 2005, a admis apelul pârâtei SC V. SA a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, constatând că hotărârea A.G.E.A. din data de 29 noiembrie 2002 cu privire la majorarea capitalului social al societății este legală. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că majorarea de capital cu aportul pârâtei a fost realizată în executarea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 28 iunie 2002, încheiat în baza Legii nr. 137/2002 și a O.G.
nr. 25/2002, astfel cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 506/2002, suma ce a făcut obiectul majorării de capital fiind virată în contul societății pârâte la data de 2 august 2002. A mai reținut instanța de control că prin majorarea de capital s-a dat posibilitatea tuturor acționarilor societății pârâte să-și păstreze cota de participare la capitalul social prin exercitarea dreptului de preferință pentru subscrierea noilor acțiuni, fiind respectate și dispozițiile art. 116 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002, privind valorile imobiliare. Referitor la actualizarea valorii imobilizărilor aflate în patrimoniul societății, aceasta s-a realizat prin hotărârea adoptată la 29 noiembrie 2002. Cu privire la prețul de subscriere al acțiunilor, instanța a constatat că dispozițiile art. 116 alin. (4) din O.U.G.
nr. 28/2002 trebuiesc coroborate cu dispozițiile alin. (7) al aceluiași articol, potrivit cărora la acțiunile subscrise în virtutea dreptului de preferință, prețul de subscriere poate fi mai mic decât cel determinat conform art. 116 alin. (4) din actul normativ. În contra acestei ultime decizii a declarat recurs, în termen legal reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă și menținerii ca legală și temeinică a hotărârii dată de prima instanță. Recurenta a invocat ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.
civ., susținând în dezvoltarea criticilor formulate următoarele: - hotărârea nu este motivată în fapt și în drept cu privire la calificarea operațiunii de majorare a capitalului social efectuată în executarea contractului de privatizare al societății, în condițiile Legii nr. 137/2002; - din actele și lucrările dosarului nu reiese faptul că această majorare de capital s-a făcut în virtutea contractului de privatizare, fiind exceptată de la aplicarea O.U.G. nr. 28/2002; - considerentele instanței referitoare la aplicarea art. 116 alin. (7) din O.U.G. nr. 28/2002, respectiv la nedatorarea primei de emisiune, sunt nefondate și fără acoperire legală, deoarece în cauză se discută o operațiune de emitere a unor acțiuni noi; - în cauză se aplică dispozițiile art. 205 din Legea nr. 31/1990 republicată în redactarea anterioară modificării lor prin Legea nr. 116/2003, coroborate cu art. 116 alin. (3) din O.U.G.
28/2002, potrivit cărora înainte de majorarea capitalului social al unei societăți deținute public, cu noi aporturi, societatea este obligată să-și actualizeze valoarea imobilizărilor corporale, iar această valoare va fi introdusă în capitalul social, dispoziții care nu au fost respectate prin hotărârea adoptată; - hotărârea A.G.A. din 29 noiembrie 2002 în ce privește majorarea capitalului nu se încadrează în O.G. nr. 25/2002, în condițiile în care O.G. nr. 25/2002 în forma aplicabilă la data adoptării A.G.A. nu mai prevedea derogări de la procedura de majorare a capitalului social prevăzută de O.U.G. nr. 28/2002, referitor la calculul și plata unei prime de emisiune. Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Societatea SC V. SA este o societate privatizată în baza Legii nr. 137/2002, privind unele măsuri de accelerare a privatizării fiind înființată în 1991 în baza H.G. nr. 1272/1990, acțiunile deținute de stat făcând obiectul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 28 iunie 2002, încheiat între fostul A.P.A.P.S. și cumpărătorul SC I. SA București. Totodată, prin subscrierea cupoanelor și a certificatelor de către populație conform Legii nr. 55/1995 societatea a devenit societate deschisă, respectiv societatea deținută public reglementată de prevederile O.U.G. nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, aprobată cu modificările prevăzute de Legea nr. 525/2002.
Majorarea de capital cu suma de 1.000.000 dolari S.U.A. în echivalent în lei, s-a făcut în baza art. 11.1 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, potrivit căruia cumpărătorul se obliga să depună suma în numerar, cu titlu de capital de lucru, în termen de 30 zile lucrătoare de la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Cumpărătorul SC I. SA a virat în contul curent al societății suma respectivă prin ordinele de plată din 2 august 2002. Potrivit art. 11 alin. (4) din O.G. nr. 25/2002, privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, societatea are obligația ca în termen de 90 zile lucrătoare de la scadența obligației investiționale să inițieze procedura de majorare a capitalului social în numele și pe seama cumpărătorului care a virat sumele în conformitate cu obligația asumată. Așadar, în mod just instanța de apel a reținut din înscrisurile depuse la dosar că majorarea de capital hotărâtă la 29 noiembrie 2002 s-a făcut în baza obligației investiționale asumate de cumpărător prin contractul de privatizare.
Prin hotărârea adoptată la 29 noiembrie 2002 s-au raportat prevederile art. 11 alin. (5) din O.G. nr. 25/2002, privind posibilitatea fiecărui acționar de a-și exercita dreptul de preferință la subscrierea noilor acțiuni, respectându-se totodată și prevederile art. 116 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, având în vedere statutul de societate deținută public.
Cu privire la încălcarea prevederilor art. 116 alin. (3) din O.U.G. nr. 28/2002 referitoare la actualizarea valorii imobilizărilor aflate în patrimoniul societății, critica nu subzistă, deoarece A.G.A. ordinară din aceeași dată, 29 noiembrie 2002, a hotărât reevaluarea acțiunilor imobilizate din societate pe o perioadă de trei luni luând în calcul un grad de fructificare a capitalului corespunzător ratelor de inflație comunicate de C.N.S. pe lunile august, septembrie și octombrie 2002.
Interpretarea dată de curtea de apel dispozițiilor art. 116 alin. (7) din O.U.G. nr. 28/2002 nu se referă la nedatorarea primei de emisiune așa cum eronat susține recurenta, ci la stabilirea prețului de subscriere al acțiunilor emise care poate fi mai mic decât cel determinat, conform alin. (4) din art. 116, în situația în care acțiunile sunt subscrise în virtutea dreptului de preferință. În speță prima de emisie a fost 478 lei, reprezentată de actualizarea capitalului investit, adăugată la valoarea nominală de 25.000 lei /acțiune. Cum emisiunea de acțiuni a fost făcută exclusiv pentru acționarii societății la data de referință, în virtutea dreptului de preferință, prețul de subscriere a fost stabilit în conformitate cu excepția statuată la art. 116 alin. (7) din actul normativ menționat și cu respectarea prevederilor art. 92 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicat, potrivit cărora acțiunile nou emise nu pot avea o valoare mai mică decât cea nominală.
Dispozițiile art. 205 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată în forma în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.A., nu obligă societățile comerciale la majorarea capitalului social cu diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului, ele putând fi incluse în rezerve și utilizate pentru majorarea capitalului, interpretarea dată de curtea de apel textului de lege fiind corectă.
Critica întemeiată pe dispozițiile art. 11 din O.G. nr. 25/2002 este lipsită de relevanță, deoarece recurenta are în vedere art. 11, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 40 din 2 februarie 2003, deci ulterior adoptării hotărârii ce a făcut obiectul litigiului. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat. Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata-pârâtă SC V. SA va fi respinsă, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 274 C. proc. civ., în sensul că intimata nu solicită cheltuieli ocazionate de soluționarea prezentului recurs. Suma de 15.368.000 lei solicitată reprezintă cheltuieli ocazionate de judecata în fond și în apel. Cum intimata nu a formulat recurs în legătură cu cheltuielile de judecată suportate cu ocazia judecării fondului și a apelului, ele nu pot fi acordate în afara cadrului procesual prescris de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 20/ Ap din 22 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ. Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimata-pârâtă SC V. SA. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2005.