ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1182/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 martie 2004, reclamanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.), în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Cluj Napoca, solicită instanței să dispună nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. pârâtei din 29 mai 2003, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1647 din 5 mai 2004 Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și respinge acțiunea reclamantei, reținând că acțiunea reclamantei vizând o nulitate absolută a hotărârii A.G.E.A. este imprescriptibilă și că majorarea capitalului social decisă prin hotărârea A.G.E.A.

atacată s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 205 din Legea nr. 31/1990, cu acordul majorității acționarilor și în limitele actului constitutiv, precum și că fraudarea intereselor reclamantei, ca acționar minoritar, prin adoptarea hotărârii atacate nu a fost demonstrată, diminuarea numărului de acțiuni ale acesteia fiind determinată de faptul că nu a înțeles să uzeze de dreptul de preferință acordat.

Prin decizia civilă nr. 26 din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal respinge apelul reclamantei reținând că majorarea capitalului social prin conversia unor creanțe în acțiuni, respectiv prin emiterea de acțiuni nominative comune dematerializate nu este oprită de dispozițiile art. 205 din Legea nr. 31/1990, că pentru protejarea vechilor acționari s-a stabilit concomitent dreptul lor de preferință conform art. 211 din aceeași lege, iar faptul că toate creanțele cu care s-a efectuat compensarea aparțin acționarului majoritar, cât și susținerea reclamantei că societatea trebuia să contracteze împrumuturi la bănci nu demonstrează că prin hotărârea atacată s-au fraudat interesele acționarilor minoritari și nici existența unor elemente de natură să conducă la nulitatea hotărârii A.G.E.A.

Împotriva soluției instanței de apel, reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului său, recurenta invocă faptul că nu a fost legal citată pentru termenul de dezbateri în fond din data de 18 ianuarie 2005, fiind citată numai pentru data de 16 noiembrie 2004, astfel că nu a avut mandatar la dezbateri, fiind înfrânte prin aceasta dispozițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și devenind incidente dispozițiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta critică instanța de apel și pentru că în mod greșit ar fi reținut că au fost respectate dispozițiile art. 205 din Legea nr. 31/1990, întrucât în speță s-a majorat capitalul social al pârâtei concomitent prin aplicarea a două modalități incompatibile între ele, respectiv majorarea prin aport în numerar și majorarea prin compensarea creanțelor acționarului majoritar cu acțiuni ale emitentei pârâte.

Mai susține recurenta că majorarea de capital, atacată, prin compensarea creanțelor acționarului majoritar cu acțiuni este de natură să dezavantajeze pe pârâtă, conversia vizând nu numai debitul propriu zis ci și penalitățile de întârziere calculate la acesta și care sunt cu mult mai mari decât cuantumul împrumutului acordat în timp de către menționatul acționar pârâtei, astfel că în fapt împrumuturile în cauză nu au fost făcute cu scopul de a redresa societatea ci pentru ca acționarul majoritar să-și sporească numărul de acțiuni, prejudiciind recurenta prin diminuarea cotei de participare a statului la capitalul social. Din examinarea actelor dosarului se constată că recursul nu este fondat.

Analizând susținerile recurentei reclamante întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că prin cererea de apel reclamanta apelantă a solicitat judecarea apelului și în lipsa sa (dosar de apel), precum și că aceasta a fost legal citată pentru termenele, stabilite în cauză din 21 octombrie 2004 (dosar apel), din 16 noiembrie 2004 (dosar de apel), din 18 ianuarie 2005 (dosar de apel), astfel că nu se poate reține ca fiind încălcate dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., recurenta neputând invoca propria culpă, rațiune pentru care criticile acesteia urmează a fi respinse. Nici criticile întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

nu pot fi primite, întrucât instanța de apel a reținut corect că majorarea capitalului social al pârâtei s-a făcut cu aplicarea dispozițiilor art. 205 din Legea nr. 31/1990 (devenit art. 210 în Legea nr. 31/1990 republicată), neexistând nici un motiv de nulitate absolută a hotărârii A.G.E.A. atacată de reclamanta recurentă, dezavantajarea acesteia ca acționar minoritar având drept cauză neexercitarea de către ea a dreptului de preferință acordat în condițiile art. 211 din Legea nr. 31/1990. Astfel fiind, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 26 din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 martie 2006.