ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 27 septembrie 2004 reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pârâta SC I.S. SA

Câmpia Turzii solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună

anularea hotărârii A.G.A. extraordinară din 24 august 2004 de la SC I.S. SA.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că actul adoptat de organul deliberativ al pârâtei privind majorarea

capitalului social contravine dispozițiilor imperative ale legii, fiind adoptat

cu ridicarea ilegală a dreptului de preferință, iar atribuirea către noul

acționar A.V.A.S. a acțiunilor noi emise la valoarea nominală încalcă

dispozițiile statuate de art. 240 alin. (5) din Legea nr. 297/2004.

Prin sentința nr. 346/ C din 29

noiembrie 2004, Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea.

În motivarea sentinței s-a reținut

că, creanțele fondului național unic de asigurări de sănătate asupra pârâtei

atestate de certificatul de obligații bugetare au fost apreciate ca fiind

certe, lichide și exigibile, context în care puteau constitui temei al

conversiunii acestora în acțiuni și utilizarea lor ca sursă de majorare a

capitalului societății, iar operațiunile privind convertirea în acțiuni a

creanțelor de tipul celor individualizate în alin. (1) și (2) ale art. 43 din O.U.G.

nr. 26/2004 se realizează prin derogare de la prevederile Legii nr. 297/2004,

privind piața de capital.

S-a considerat că procedeul de

determinare a numărului de acțiuni emise în operațiunea de majorare a

capitalului social, prin conversia datoriilor societății pârâte la F.N.S. nu

trebuia să urmeze în speță rigorile instituite de alin. (4) și (5) ale art. 240

din Legea nr. 297/2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta B.I.L., susținând în esență că s-a ridicat dreptul de

preferință al vechilor acționari, cu încălcarea dispozițiilor art. 240 din

Legea nr. 297/2004; că hotărârea adunării generale a acționarilor a fost

adoptată la 24 august 2004, iar legea menționată a intrat în vigoare la 29

iulie 2004 și a abrogat O.U.G. nr. 28/2002; că nici în convocatorul public,

nici în hotărârea publicată în M. Of. nu este indicat vreun motiv de ridicare a

dreptului de preferință; și că noul acționar A.V.A.B. i s-au atribuit în mod

ilegal acțiuni la valoarea nominală, ignorându-se dispozițiile art. 240 alin.

(5) din Legea nr. 297/2004.

Prin decizia nr. 58 din 4 aprilie

2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă reținând că

operațiunea de majorare a capitalului social ca efect al privatizării și post

privatizării se realizează prin derogare de la Legea nr. 297/2004, fiind

aplicabile dispozițiile art. 47 din Legea nr. 137/2002 modificată, coroborate

cu prevederile art. 35 din O.U.G. nr. 26/2004, precum și dispozițiile art. 92

coroborate cu prevederile art. 215 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Reclamanta B.I.L. Cipru a declarat

recurs împotriva acestei decizii criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art.

304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului reclamanta a

susținut că instanța de apel a încălcat normele privind publicitatea ședinței,

judecând apelul în camera de consiliu, ce atrage nulitatea hotărârii pronunțată

conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fond a susținut că hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 (art. 240 alin.

(1)) și Legii nr. 31/1990 (art. 212 alin. (3)); că legea privatizării nu

conține nici o derogare de la dispozițiile Legii nr. 297/2004, ci doar de la O.U.G.

nr. 28/2002, act normativ care nu mai exista la data adoptării hotărârii.

S-a mai invocat că prin decizie s-au

încălcat dispozițiile Legii nr. 297/2004 cu privire la determinarea numărului

de acțiuni emise în cazul ridicării dreptului de preferință, intimata ignorând

criteriul legal stabilit prin art. 240 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.

Recursul nu este fondat.

Nerespectarea dispozițiilor de

procedură privind judecarea apelului în ședință publică nu este sancționată cu

nulitatea întrucât recurenta nu a invocat vreo vătămare ca urmare a

soluționării apelului său în camera de consiliu.

Întrucât legea nu prevede expres

sancțiunea nulității, caz în care vătămarea se prezumă, actul de procedură

îndeplinit cu neobservarea formelor legale se va declara nul în condițiile art.

105 alin. (2) C. proc. civ.

În cel de-al doilea caz, nu orice

act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar

necompetent este lovit de nulitate, ci numai acela care a pricinuit părții o

vătămare, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În cauză, nefiind îndeplinită

condiția vătămării ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului,

judecata în camera de consiliu a apelului nu atrage nulitatea hotărârii,

situație în care critica urmează a fi înlăturată.

În ce privește fondul, Înalta Curte

apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale

în materie.

În mod legal instanța de apel a

apreciat că în speță, operează normele derogatorii din Legea nr. 137/2002

modificată coroborate cu O.U.G. nr. 26/2004 și nu dispozițiile art. 240 din

Legea nr. 297/2004.

Dispozițiile inserate în Legea nr. 137/2002

modificată prin O.U.G. nr. 37/2004 au caracterul unor norme speciale, care

instituie un regim derogator de la prevederile legii valorilor mobiliare, chiar

în noua formă, Legea nr. 297/2004 intrată în vigoare anterior adoptării

hotărârii atacate, cât și de la dreptul comun Legea nr. 31/1990.

Potrivit dispozițiilor art. 35 din O.U.G.

nr. 26/2004 majorarea capitalului social la SC I.S. SA rezultă chiar din lege,

conversia în acțiuni a obligațiilor bugetare nefiind o facultate lăsată la

voința și votul acționarilor, ea reprezentând o metodă obligatorie de

consolidare a privatizării.

În ce privește procedeul de determinare

a numărului de acțiuni emise în operațiunea de majorare a capitalului social,

prin conversia datoriilor societății pârâte la F.N.S. și aici operează regulile

speciale din legislația privatizării, neaplicându-se dispozițiile art. 240 alin.

(4) și (5) din Legea nr. 297/2004.

Împrejurarea că O.U.G. nr. 28/2002 a

fost înlocuită cu o lege nouă, nu poate conduce la concluzia că normele

juridice care reglementează măsurile pentru accelerarea privatizării își pierd

aplicabilitatea.

Pentru aceste considerente în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge

recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta B.I.L. împotriva deciziei nr. 58 din 4 aprilie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2006.