ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2004 reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pârâta SC I.S. SA Câmpia Turzii solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii A.G.A. extraordinară din 24 august 2004 de la SC I.S. SA. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că actul adoptat de organul deliberativ al pârâtei privind majorarea capitalului social contravine dispozițiilor imperative ale legii, fiind adoptat cu ridicarea ilegală a dreptului de preferință, iar atribuirea către noul acționar A.V.A.S. a acțiunilor noi emise la valoarea nominală încalcă dispozițiile statuate de art. 240 alin. (5) din Legea nr. 297/2004.

Prin sentința nr. 346/ C din 29 noiembrie 2004, Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea. În motivarea sentinței s-a reținut că, creanțele fondului național unic de asigurări de sănătate asupra pârâtei atestate de certificatul de obligații bugetare au fost apreciate ca fiind certe, lichide și exigibile, context în care puteau constitui temei al conversiunii acestora în acțiuni și utilizarea lor ca sursă de majorare a capitalului societății, iar operațiunile privind convertirea în acțiuni a creanțelor de tipul celor individualizate în alin. (1) și (2) ale art. 43 din O.U.G. nr. 26/2004 se realizează prin derogare de la prevederile Legii nr. 297/2004, privind piața de capital. S-a considerat că procedeul de determinare a numărului de acțiuni emise în operațiunea de majorare a capitalului social, prin conversia datoriilor societății pârâte la F.N.S.

nu trebuia să urmeze în speță rigorile instituite de alin. (4) și (5) ale art. 240 din Legea nr. 297/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta B.I.L., susținând în esență că s-a ridicat dreptul de preferință al vechilor acționari, cu încălcarea dispozițiilor art. 240 din Legea nr. 297/2004; că hotărârea adunării generale a acționarilor a fost adoptată la 24 august 2004, iar legea menționată a intrat în vigoare la 29 iulie 2004 și a abrogat O.U.G. nr. 28/2002; că nici în convocatorul public, nici în hotărârea publicată în M. Of. nu este indicat vreun motiv de ridicare a dreptului de preferință; și că noul acționar A.V.A.B. i s-au atribuit în mod ilegal acțiuni la valoarea nominală, ignorându-se dispozițiile art. 240 alin. (5) din Legea nr. 297/2004.

Prin decizia nr. 58 din 4 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă reținând că operațiunea de majorare a capitalului social ca efect al privatizării și post privatizării se realizează prin derogare de la Legea nr. 297/2004, fiind aplicabile dispozițiile art. 47 din Legea nr. 137/2002 modificată, coroborate cu prevederile art. 35 din O.U.G. nr. 26/2004, precum și dispozițiile art. 92 coroborate cu prevederile art. 215 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Reclamanta B.I.L. Cipru a declarat recurs împotriva acestei decizii criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului reclamanta a susținut că instanța de apel a încălcat normele privind publicitatea ședinței, judecând apelul în camera de consiliu, ce atrage nulitatea hotărârii pronunțată conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Pe fond a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 (art. 240 alin. (1)) și Legii nr. 31/1990 (art. 212 alin. (3)); că legea privatizării nu conține nici o derogare de la dispozițiile Legii nr. 297/2004, ci doar de la O.U.G. nr. 28/2002, act normativ care nu mai exista la data adoptării hotărârii. S-a mai invocat că prin decizie s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 297/2004 cu privire la determinarea numărului de acțiuni emise în cazul ridicării dreptului de preferință, intimata ignorând criteriul legal stabilit prin art. 240 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.

Recursul nu este fondat. Nerespectarea dispozițiilor de procedură privind judecarea apelului în ședință publică nu este sancționată cu nulitatea întrucât recurenta nu a invocat vreo vătămare ca urmare a soluționării apelului său în camera de consiliu. Întrucât legea nu prevede expres sancțiunea nulității, caz în care vătămarea se prezumă, actul de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale se va declara nul în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În cel de-al doilea caz, nu orice act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent este lovit de nulitate, ci numai acela care a pricinuit părții o vătămare, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În cauză, nefiind îndeplinită condiția vătămării ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, judecata în camera de consiliu a apelului nu atrage nulitatea hotărârii, situație în care critica urmează a fi înlăturată. În ce privește fondul, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în materie. În mod legal instanța de apel a apreciat că în speță, operează normele derogatorii din Legea nr. 137/2002 modificată coroborate cu O.U.G. nr. 26/2004 și nu dispozițiile art. 240 din Legea nr. 297/2004. Dispozițiile inserate în Legea nr. 137/2002 modificată prin O.U.G. nr. 37/2004 au caracterul unor norme speciale, care instituie un regim derogator de la prevederile legii valorilor mobiliare, chiar în noua formă, Legea nr. 297/2004 intrată în vigoare anterior adoptării hotărârii atacate, cât și de la dreptul comun Legea nr. 31/1990.

Potrivit dispozițiilor art. 35 din O.U.G. nr. 26/2004 majorarea capitalului social la SC I.S. SA rezultă chiar din lege, conversia în acțiuni a obligațiilor bugetare nefiind o facultate lăsată la voința și votul acționarilor, ea reprezentând o metodă obligatorie de consolidare a privatizării. În ce privește procedeul de determinare a numărului de acțiuni emise în operațiunea de majorare a capitalului social, prin conversia datoriilor societății pârâte la F.N.S. și aici operează regulile speciale din legislația privatizării, neaplicându-se dispozițiile art. 240 alin. (4) și (5) din Legea nr. 297/2004. Împrejurarea că O.U.G. nr. 28/2002 a fost înlocuită cu o lege nouă, nu poate conduce la concluzia că normele juridice care reglementează măsurile pentru accelerarea privatizării își pierd aplicabilitatea.

Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L. împotriva deciziei nr. 58 din 4 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.