ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1940/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC T.I.L., a chemat în judecată pe pârâta SC L. SA Brăila pentru a se dispune anularea Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 30 din 8 septembrie 2006, anularea Actului Adițional nr. 32 din 8 septembrie 2006 la actul constitutiv al SC L. SA Brăila și radierea mențiunilor din Registrul Comerțului. Prin sentința nr. 3/F com din 12 februarie 2007 Tribunalul Brăila, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamantă în calitate de acționar al pârâtei SC L. SA Brăila, a dispus anularea Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 30 din 8 septembrie 2007 și a Actului Adițional nr. 37 din 8 septembrie 2006 la actul constitutiv al societății pârâte și radierea mențiunilor din evidențele Registrului Comerțului.

Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 16.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că majorarea capitalului social prin emiterea de acțiuni noi acordă acționarului un drept de preferință pentru subscrierea noilor acțiuni, conform art. 216 din Legea nr. 31/1990, modificată și că Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 30 august 2006 a SC L. SA Brăila nu a acordat acționarilor un drept de preferință. S-a mai reținut că neacordarea dreptului de preferință acționarilor existenți, astfel cum prevede art. 216 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, atrage nulitatea absolută a hotărârii A.G.A.

Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia comercială nr. 81/A din 1 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a apreciat că prima instanță a reținut corect că Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 30 din data de 8 septembrie 2006 este lovită de nulitate absolută, deoarece nu a acordat acționarilor existenți dreptul de preferință, având în vedere faptul că majorarea de capital social s-a făcut prin compensarea unei creanțe a acționarului majoritar cu acțiuni noi. Faptul că ulterior, prin Hotărârea A.G.A. din 29 decembrie 2006 s-ar fi acordat acționarilor dreptul de preferință, nu are relevanță juridică, această hotărâre neproducând efectul repunerii acționarilor în situația anterioară majorării capitalului social.

În ceea ce privește majorarea capitalului social prin conversia creanței de 7.488.000 lei în acțiuni deținute de SC D.C. SRL cu consecința emiterii a 3.600.000 acțiuni nominative noi, având o valoare de 2,08 lei, dispozițiile legale menționate mai sus obligă la respectarea dreptului de preemțiune, drept ce a fost încălcat. În ceea ce privește majorarea capitalului social, în cauza de față, nici Legea nr. 137/2002 și nici O.G. nr. 25/2002 nu conțin dispoziții derogatorii de la prevederile generale referitoare la majorarea capitalului social și dreptul de preferință al acționarilor inițiali. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâta criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a arătat că majorarea de capital care este una în natură intră sub incidența dispozițiilor speciale ale art. 47 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, astfel că, nelegal instanța de apel a considerat că hotărârea A.G.E.A. este nulă, făcând aplicarea dispozițiilor de drept comun din art. 216-218 din Legea nr. 31/1990. Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului cu motivarea, de esență, că Legea nr. 31/1990, constituie cadrul general de reglementare al funcționării societăților comerciale și în lipsa unei dispoziții exprese, prevederile Legii nr. 31/1990, referitoare la dreptul de preemțiune de ordine publică sunt aplicabile și majorărilor de capital intervenite în cadrul societăților aflate în curs de privatizare, cu atât mai mult cu cât la data adoptării hotărârii A.G.E.A., O.U.G.

nr. 28/2002 de modificare a Legii nr. 137/2002, fusese abrogată, prin art. 291 din Legea nr. 297/2004, iar acest act normativ nu cuprinde o dispoziție potrivit căreia majorările de capital efectuate în conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 sunt exceptate de la aplicarea normelor privind dreptul de preemțiune, dimpotrivă prin art. 14 alin. (3), din Legea nr. 137/2002 îl prevede expres. Totodată, nu se poate susține că în cauză prin conversia creanței în acțiuni a operat o majorare de capital în natură pentru a se susține că în această situație este incident art. 218 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data adoptării hotărârii, deoarece conversia datoriilor în acțiuni nu constituie un aport în natură, neavând relevanță starea de solvabilitate a societății.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Contextul în care s-a efectuat majorarea de capital este evident acela al punerii în executare a obligației asumată prin contractul de privatizare nr. 27 din 14 iulie 2007, care prevede în art. 15.2 (c) obligația pentru D.C. SRL de a majora capitalul social al SC L. SA Brăila până la 23 octombrie 2006. Majorarea de capital s-a realizat și sub incidența dispozițiilor Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale care se completează cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, privind majorarea capitalului.

Chiar dacă, în cauză, față de data adoptării hotărârii atacate, 30 septembrie 2006, nu se mai poate susține și incidența art. 47 1 din Legea nr. 137/2002, introdus prin O.U.G. nr. 28/2002, aceasta din urmă fiind anterior abrogată, prin Legea nr. 297/2004, sunt, în schimb, incidente dispozițiile art. 218 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data adoptării acesteia, potrivit cărora, dreptul de preemțiune, care nu se confundă cu dreptul special de preempțiune reglementat de art. 14 din Legea nr. 137/2002, încetează în cazul aportului de capital în natură. Or, majorarea capitalului social a avut loc prin conversia unei creanțe în acțiuni care, în cauză, față de situația de insolvabilitate a firmei trebuie considerată ca fiind aport în natură și nu în numerar astfel că nu era necesară acordarea dreptului de preferință.

Pentru considerentele arătate și ignorate de instanța de apel, soluția acesteia este afectată de nelegalitate și atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încât, în baza art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea modificată în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței prin respingerea acțiunii în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC L. SA Brăila împotriva deciziei comerciale nr. 81/A din 1 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Modifică decizia, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 3/F com din 12 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția comercială și contencios administrativ, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea în anulare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2008.