ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1280/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 8392/2004 la Tribunalul Iași, reclamanta S.I.F. T. SA Brașov a chemat în judecată pârâta SC P. SA ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii A.G.E.A. din 24 septembrie 2004, prin care s-a dispus majorarea capitalului social. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că majorarea capitalului social cu suma de 3.380.000.000 lei prin emisiunea unui număr de 135.200 noi acțiuni, la valoarea de 25.000 lei /acțiune, s-a făcut fără calcularea unei prime de emisiune, cu modificarea nelegală a art. 7 din statut. S-a susținut că hotărârea de majorare a capitalului social s-a luat cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în sensul că pârâta nu a făcut dovada convocării adunării în presă.

S-a apreciat că adunarea generală, nu a stabilit termenul în care cei cinci acționari își pot exercita dreptul de preferință și nu a impus calcularea unei prime de emisiune, pentru a evita prejudicierea intereselor societății și a acționarilor. Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, apreciind că A.G.E.A. din 24 septembrie 2004 a avut loc, după convocarea realizată conform art. 117 din Legea nr. 31/1990, convocarea publicându-se în M. Of. și în ziarul E. Acționarilor ei s-a fixat un termen de preferință de o lună, nefiind necesară calcularea unei prime de preferință. Analizând actele și lucrările cauzei, prima instanță, prin sentința civilă nr. 66/ E din 16 februarie 2005, a admis cererea, anulând hotărârea A.G.E.A.

nr. 18 din 24 septembrie 2004, privind majorarea capitalului social al societății pârâte SC P. SA Iași. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 103.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru. Instanța a reținut că, în cauză, nu s-a respectat dispoziția prevăzută de art. 117 din Legea nr. 31/1990, convocarea A.G.E.A. realizată, neîntrunind cerințele legale sub aspectul conținutului, fapt ce atrage nulitatea hotărârii. Astfel, convocarea publicată în ziarul E. conține modificări față de cea publicată în M. Of. Hotărârea A.G.E.A. este nelegală și în raport de modificarea art. 7 din statutul societății deoarece, în prealabil nu s-a făcut o majorare efectivă de capital, situație în care acționarii nu și-au exercitat dreptul de preferință, astfel că a fost imposibil de stabilit noua structură a acționariatului.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta criticând-o pentru netemeinicie, constând în reținerea greșită a stării de fapt și pentru nelegalitate, constând în interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 117 pct. 1 din Legea nr. 31/1990. Contrar probelor administrate, din care rezultă cu certitudine că publicarea convocării adunării generale în M. Of., este în privința conținutului identică cu cea din ziarul E., instanța a apreciat încălcarea dispozițiilor legale. Netemeinicia privește și stabilirea eronată a faptului că nu s-a acordat acționarilor dreptul de preferință pentru a dobândi o cotă parte din acțiunile alocate ca urmare a majorării capitalului social, deși așa cum rezultă din înscrisurile depuse, la ședința A.G.E.A.

din 24 septembrie 2004, conform procesului verbal s-a acordat tuturor acționarilor un termen de o lună de la data publicării hotărârii să-și exercite dreptul de preferință. Instanța de apel, analizând criticile formulate, prin decizia nr. 16/ COM din 20 iunie 2005, a admis apelul ca fondat, schimbând în tot sentința în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că, prima instanță a interpretat eronat probatoriul administrat, reținând o stare de fapt greșită în raport de care sentința este nelegală. Evaluând probatoriul administrat, pe cale devolutivă, s-a apreciat că pârâta a respectat cerințele dispozițiilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, de îndată ce, convocarea adunării generale s-a realizat cu același conținut atât în M. Of.

cât și în ziarul E. În ceea ce privește hotărârea A.G.E.A. din 24 septembrie 2004, prin modul în care a fost adoptată și prin deciziile cuprinse, nu este afectată de motivul de nulitate invocat, în sensul că nu s-a acordat acționarilor un drept de preferință pentru acțiunile derivate din majorarea de capital. S-a apreciat că hotărârea s-a dat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 206 din Legea nr. 31/1990, acordându-se tuturor acționarilor societății un termen de o lună de la data publicării acesteia în M. Of., fapt de care a profitat A.P.C.P.A.S., care a depus aportul de majorare de capital. În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 7 și 9 C. proc.

civ. În fapt recurenta susține că, decizia conține motive străine de natura cauzei, precizând că acestea constau în reținerea greșită că majorarea efectivă a capitalului s-a făcut, conform hotărârii A.G.E.A. din 10 noiembrie 2004 doar prin aportul acționarului majoritar A.P.C.P.A.S. Recurenta a susținut că, procedând astfel, instanța a încălcat flagrant principiul general aplicabil în materia nulităților, respectiv legarea cauzelor de nulitate a actelor juridice de momentul încheierii lor. Instanța de apel în mod nelegal a statuat că prin adoptarea hotărârii de majorare efectivă a capitalului s-ar fi continuat actul juridic nul. A doua critică vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 în sensul reținerii că s-au îndeplinit cerințele legale impuse pentru convocarea adunării sub aspectul publicității.

Se susține că această cerință nu a fost îndeplinită de îndată ce conținutul convocării din M. Of. este diferit de cel din ziarul E. Criticile sunt nefondate. Prima critică invocată, nu poate constitui motiv de casare întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Acest text vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești, situație echivalată și când hotărârea se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Analizând decizia, prin prisma acestui motiv de recurs, urmează a se reține că motivarea acesteia este clară, sprijinindu-se pe considerente ce se fundamentează pe analiza probatoriului administrat. Astfel la data de 24 septembrie 2004 s-a desfășurat ședința A.G.E.A.

întocmindu-se procesul verbal, în care s-a consemnat participarea tuturor acționarilor, inclusiv a reprezentantului reclamantei, ședința fiind certificată ca statutară de comisia de cenzori. S-a hotărât majorarea capitalului social cu suma de 3.380.000.000 lei reprezentând 135.200 acțiuni la valoarea nominală de 25.000 lei /acțiune, reprezentând aportul în numerar din surse proprii ale tuturor acționarilor la majorarea capitalului social. Hotărârea A.G.E.A. din această dată a acordat în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 31/1990 tuturor acționarilor societății un termen de o lună de la publicarea hotărârii în M. Of. pentru a-și exercita dreptul de preferință.

În atare situație corect s-a reținut că nu există nici un motiv de nulitate a acestei hotărâri, pe considerentul susținut de recurentă în mod constant, în sensul că atâta timp cât majorarea de capital social nu a fost efectivă, acționarii nu și-au exercitat dreptul de preferință, situație în care nefiind cunoscut aportul în numerar subscris de fiecare acționar, nu se putea stabili modificarea art. 7 privind noua structură a acționariatului. Instanța de apel a reținut corect că această majorare s-a făcut efectiv, că numai acționarul majoritar A.P.C.P.A.S. a depus aportul pentru majorarea capitalului social în sumă de 2.590.475.000 lei, reprezentând 103.619 acțiuni. Nici critica invocată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. nu este fondată. Recurenta a solicitat analizarea hotărârii vizând nelegalitatea cuprinsă în ipoteza ce ține de pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În cauză nu poate fi vorba de interpretarea eronată a dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Instanța a verificat în calea devolutivă argumentul instanței de fond, în sensul că publicarea convocării în ziarul E. a fost „trunchiată conținând modificări evidente” și că nu întrunește cerințele legale. Recurenta nu precizează în concret în ce constă prezentarea diferită a convocatorului adunării generale în cele două publicații, așa cum nu a făcut-o nici instanța de fond. Instanța de apel s-a pronunțat pe dovezile aflate la dosar și a statuat că cerința impusă de art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a fost respectată.

Pentru cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 16 din 20 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 martie 2006.