ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 45/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 31 mai 2004, reclamanta S.I.F. T. SA Brașov a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC Ș.N.C. SA să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 28 aprilie 2004 a societății pârâte prin care s-a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 175.517.150.000 lei aport în numerar prin emisiunea unui număr de 7.020.686 noi acțiuni, comunicarea hotărârii pronunțate către O.R.C. Constanța, cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 8479 dată la 23 noiembrie 2004 în Camera de consiliu, Tribunalul Constanța, secția comercială respinge acțiunea reclamantei cu obligarea acesteia la 7.000.000 lei cheltuieli de judecată, reținând, pentru a decide astfel, că ședința A.G.E.A.

a fost convocată cu respectarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, că dispozițiile art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 525/2002 nu sunt aplicabile întrucât majorarea capitalului social s-a făcut în executarea obligației asumate de acționarul SC R.I. SA prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 12 aprilie 2002 în cadrul procedurii de privatizare a pârâtei, fiind exceptată de la aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 28/2002, conform art. 47 1 din O.U.G. nr. 208/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 137/2002, fiind incidente dispozițiile acestei legi și ale O.G. nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 506/2002, exceptare ce privește și măsurile dispuse cu privire la acțiunile emise și nesubscrise de acționari.

Prin decizia civilă nr. 43/ COM din 10 martie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond, cu 7.000.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantei, reținând, pentru a decide astfel, că în mod corect instanța de fond a stabilit ca fiind incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 137/2002 modificată și completată prin O.U.G. nr. 208/2002 și ale O.G. nr. 25/2002 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 506/2002, privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, majorarea în cauză a capitalului social al pârâtei fiind exceptată, prin dispozițiile art. 47 1 din O.U.G.

nr. 2008/2002, de la aplicarea art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002, dispoziții ce nu au fost abrogate prin O.G. nr. 40/2003, care modifică art. 27 alin. (1) lit. d) și art. 11 din O.G. nr. 25/2002 cum greșit susține reclamanta. Mai reține întemeiat instanța de apel că majorarea în discuție a capitalului social al pârâtei este prevăzută ca obligație investițională a acționarului SC R.I. SA în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni încheiat în cadrul procedurii de privatizare, astfel că acest acționar nu are un interes contrar societății, neputând fi antrenată automat aplicarea art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Nemulțumită de soluție, reclamanta formulează recurs solicitând, cu indicarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținerea recursului său, reluând argumentele din apel, reclamanta recurentă critică decizia recurată ca fiind rezultatul greșitei interpretări a art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 525/2002, a greșitei aplicări a art. 47 1 din O.U.G. nr. 208/2002 ca și a O.G. nr. 40/2003 care a modificat art. 11 și art. 27 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 25/2002, modificări intrate în vigoare anterior adoptării hotărârii A.G.E.A. atacată în cauză, a greșitei aplicări a dispozițiilor O.G. nr. 25/2002, astfel cum au fost modificate prin O.G. nr. 40/2003.

Recurentul mai critică instanța de apel și pentru că a făcut greșita aplicare a art. 127 din Legea nr. 31/1990 republicată când a ignorat că acționarul majoritar, interesat ca în contul sumei ce trebuia să verse pentru îndeplinirea obligației contractuale să i se atribuie acțiuni la un preț cât mai mic, avea un interes contrar societății și în consecință ar fi trebuit să se abțină de la vot, astfel că, acesta participând la luarea deciziei, s-au încălcat prevederile articolului menționat și sancțiunea ar urma să fie anularea hotărârii A.G.E.A. de majorare a capitalului social, așa cum a și cerut reclamanta recurentă prin acțiune. Mai susține recurenta că, atât în fața instanței de fond cât și în apel a solicitat administrarea probei cu o expertiză care să determine activul net contabil actualizat la data adoptării deciziei de majorare a capitalului social, probă asupra căreia instanțele nu s-au pronunțat, fiind incident art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului Curtea reține, în esență, că în mod corect a stabilit instanța de apel că majorarea capitalului social al societății pârâte s-a realizat în executarea obligațiilor asumate de acționarul majoritar SC R.I. SA prin contractul de privatizare din 12 aprilie 2002 și că această majorare de capital cade sub incidența prevederilor art. 47 1 din O.U.G. nr. 208/2002 aprobată prin Legea nr. 540 din 2003 care exceptează operația în discuție de la aplicarea art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 525/2002. Se reține de asemenea, așa cum corect a stabilit și instanța de apel, că modificările și completările aduse de O.G. nr. 40/2003 la art. 11 pct. 3 și 4 și la art. 27 alin. (1) lit. d) din O.G.

nr. 25/2002 se referă la monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate prin contractele de privatizare și nu afectează dispozițiile art. 47 1 din O.U.G. nr. 208/2002 aprobată prin Legea nr. 540/2003, astfel că și la data adoptării hotărârii A.G.E.A., atacată de recurentă, aceste dispoziții erau în vigoare. Corect a stabilit instanța de apel și că nu se poate reține că hotărârea A.G.E.A. în litigiu s-ar fi adoptat cu încălcarea dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 republicată, acționarul majoritar SC R.I. SA neavând un interes contrar în raport de acela al pârâtei, iar prin exprimarea votului acestuia nu s-a prejudiciat societatea; de altfel recurenta afirmă doar că exprimarea votului de către asociatul majoritar a prejudiciat societatea fără însă a proba aceasta, astfel că nu se poate reține o încălcare a prevederilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 cum întemeiat a stabilit instanța de apel.

Cât privește critica întemeiată de recurentă pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., aceasta urmează a nu fi examinată întrucât prin Legea nr. 219/2005 dispoziția legală menționată a fost abrogată. Astfel fiind, Curtea constată că decizia recurată este legală și temeinică fiind dată cu corecta aplicare a dispozițiilor legale pertinente și, pe cale de consecință, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pronunțat împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat. Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei-pârâte suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 43/ COM din 10 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1500 RON către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2006.