ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 45/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 31 mai

2004, reclamanta S.I.F. T. SA Brașov a solicitat instanței, în contradictoriu

cu pârâta SC Ș.N.C. SA să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 28 aprilie

2004 a societății pârâte prin care s-a aprobat majorarea capitalului social cu

suma de 175.517.150.000 lei aport în numerar prin emisiunea unui număr de

7.020.686 noi acțiuni, comunicarea hotărârii pronunțate către O.R.C. Constanța,

cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8479 dată

la 23 noiembrie 2004 în Camera de consiliu, Tribunalul Constanța, secția

comercială respinge acțiunea reclamantei cu obligarea acesteia la 7.000.000 lei

cheltuieli de judecată, reținând, pentru a decide astfel, că ședința A.G.E.A. a

fost convocată cu respectarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea

nr. 31/1990, că dispozițiile art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002 aprobată prin

Legea nr. 525/2002 nu sunt aplicabile întrucât majorarea capitalului social s-a

făcut în executarea obligației asumate de acționarul SC R.I. SA prin contractul

de vânzare-cumpărare de acțiuni din 12 aprilie 2002 în cadrul procedurii de

privatizare a pârâtei, fiind exceptată de la aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.

28/2002, conform art. 47

1

din O.U.G. nr. 208/2002 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 137/2002, fiind incidente dispozițiile acestei legi și

ale O.G. nr. 25/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 506/2002,

exceptare ce privește și măsurile dispuse cu privire la acțiunile emise și

nesubscrise de acționari.

Prin decizia civilă nr. 43/ COM din

10 martie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, respinge ca nefondat apelul

declarat de apelanta reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond, cu

7.000.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantei, reținând, pentru a

decide astfel, că în mod corect instanța de fond a stabilit ca fiind incidente

în cauză dispozițiile Legii nr. 137/2002 modificată și completată prin O.U.G. nr.

208/2002 și ale O.G. nr. 25/2002 aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 506/2002, privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor

asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, majorarea în

cauză a capitalului social al pârâtei fiind exceptată, prin dispozițiile art. 47

1

din O.U.G. nr. 2008/2002, de la aplicarea art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002,

dispoziții ce nu au fost abrogate prin O.G. nr. 40/2003, care modifică art. 27 alin.

(1) lit. d) și art. 11 din O.G. nr. 25/2002 cum greșit susține reclamanta. Mai

reține întemeiat instanța de apel că majorarea în discuție a capitalului social

al pârâtei este prevăzută ca obligație investițională a acționarului SC R.I. SA

în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni încheiat în cadrul procedurii de

privatizare, astfel că acest acționar nu are un interes contrar societății,

neputând fi antrenată automat aplicarea art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Nemulțumită de soluție, reclamanta

formulează recurs solicitând, cu indicarea motivelor prevăzute de art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea recursului său,

reluând argumentele din apel, reclamanta recurentă critică decizia recurată ca

fiind rezultatul greșitei interpretări a art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002

aprobată prin Legea nr. 525/2002, a greșitei aplicări a art. 47

1

din

O.U.G. nr. 208/2002 ca și a O.G. nr. 40/2003 care a modificat art. 11 și art. 27

alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 25/2002, modificări intrate în vigoare anterior

adoptării hotărârii A.G.E.A. atacată în cauză, a greșitei aplicări a

dispozițiilor O.G. nr. 25/2002, astfel cum au fost modificate prin O.G. nr. 40/2003.

Recurentul mai critică instanța de apel și pentru că a făcut greșita aplicare a

art. 127 din Legea nr. 31/1990 republicată când a ignorat că acționarul

majoritar, interesat ca în contul sumei ce trebuia să verse pentru îndeplinirea

obligației contractuale să i se atribuie acțiuni la un preț cât mai mic, avea

un interes contrar societății și în consecință ar fi trebuit să se abțină de la

vot, astfel că, acesta participând la luarea deciziei, s-au încălcat

prevederile articolului menționat și sancțiunea ar urma să fie anularea

hotărârii A.G.E.A. de majorare a capitalului social, așa cum a și cerut

reclamanta recurentă prin acțiune. Mai susține recurenta că, atât în fața

instanței de fond cât și în apel a solicitat administrarea probei cu o

expertiză care să determine activul net contabil actualizat la data adoptării

deciziei de majorare a capitalului social, probă asupra căreia instanțele nu

s-au pronunțat, fiind incident art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului

Curtea reține, în esență, că în mod corect a stabilit instanța de apel că majorarea

capitalului social al societății pârâte s-a realizat în executarea obligațiilor

asumate de acționarul majoritar SC R.I. SA prin contractul de privatizare din

12 aprilie 2002 și că această majorare de capital cade sub incidența

prevederilor art. 47

1

din O.U.G. nr. 208/2002 aprobată prin Legea nr.

540 din 2003 care exceptează operația în discuție de la aplicarea art. 116 din

O.U.G. nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 525/2002.

Se reține de asemenea, așa cum

corect a stabilit și instanța de apel, că modificările și completările aduse de

O.G. nr. 40/2003 la art. 11 pct. 3 și 4 și la art. 27 alin. (1) lit. d) din O.G.

nr. 25/2002 se referă la monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate prin

contractele de privatizare și nu afectează dispozițiile art. 47

1

din

O.U.G. nr. 208/2002 aprobată prin Legea nr. 540/2003, astfel că și la data

adoptării hotărârii A.G.E.A., atacată de recurentă, aceste dispoziții erau în

vigoare.

Corect a stabilit instanța de apel

și că nu se poate reține că hotărârea A.G.E.A. în litigiu s-ar fi adoptat cu

încălcarea dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 republicată, acționarul

majoritar SC R.I. SA neavând un interes contrar în raport de acela al pârâtei,

iar prin exprimarea votului acestuia nu s-a prejudiciat societatea; de altfel recurenta

afirmă doar că exprimarea votului de către asociatul majoritar a prejudiciat

societatea fără însă a proba aceasta, astfel că nu se poate reține o încălcare

a prevederilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 cum întemeiat a stabilit instanța

de apel.

Cât privește critica întemeiată de

recurentă pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., aceasta

urmează a nu fi examinată întrucât prin Legea nr. 219/2005 dispoziția legală

menționată a fost abrogată.

Astfel fiind, Curtea constată că

decizia recurată este legală și temeinică fiind dată cu corecta aplicare a

dispozițiilor legale pertinente și, pe cale de consecință, cu aplicarea și a

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pronunțat împotriva

acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei-pârâte suma de 1500

RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 43/ COM din 10 martie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

1500 RON către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2006.