ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 432/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 432/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.I.F.T. SA în

contradictoriu cu SC T.E. SA a solicitat tribunalului să dispună anularea A.G.E.A.

nr. 4/2005 referitoare la închiderea operațiunii de majorare a capitalului social

cu un număr de 26.710.238 acțiuni ce au fost subscrise de acționarii îndreptățiți

și care au beneficiat de dreptul de preferință la subscriere acordat prin

hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor nr. 9 din 27 noiembrie

2004.

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința nr. 3016/2005, a respins, ca nefondată, acțiunea stabilind

că societatea pârâtă este deținută public și că în acest context se aplică

Legea nr. 297/2004, dar pentru că această normă nu este derogatorie de la

dreptul comun [(art. 117 alin. (3) L.C.S.)] publicarea într-un ziar de largă

răspândire în localitatea în care societatea își are sediul sau dintr-o

localitate mai apropiată este suficientă. Instanța de fond a stabilit că nu

s-au încălcat nici dispozițiile art. 243 din Legea nr. 297/2005 întrucât

materialele aferente A.G.E.A. documentele și informațiile în legătură cu

ordinea de zi puteau fi prezentate pe webesite-ul propriu sau la sediul societății.

S-a mai reținut și faptul că din textul convocatorului rezultă în ce constau

modificările care urmau să fie aduse capitalului în conformitate cu A.G.E.A.

nr. 9/2004 pe care reclamanta a considerat-o nelegală și a atacat-o în

instanță. De asemenea, instanța de fond a considerat neîntemeiate și

susținerile în legătură cu faptul că majorarea capitalului social dintr-o

hotărâre A.G.E.A. nr. 8 /2002 nu a fost realizată întrucât art. 214 din Legea nr.

31/1990 a statuat că aceasta nu a fost adusă la îndeplinire în termen de un an

de la data adoptării. Reține în plus și faptul că această hotărâre a fost

desființată irevocabil pe cale judecătorească. Au fost înlăturate și celelalte

motive de nelegalitate a A.G.E.A. nr. 4/2005, instanța de fond apreciind că

interdicțiile reglementate de art. 12 și 210 din legea specială nu duc la

nulitatea A.G.E.A. ci la răspunderea patrimonială pentru daunele aduse societății.

Sentința nr. 3016/2005,

pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, a fost confirmată de

Curtea de Apel Constanța care, prin decizia nr. 17 din 16 ianuarie 2006, a

respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Curtea a considerat că s-au respectat

dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 întrucât

convocatorul conține elementele necesare pentru informarea acționarilor cu

privire la problemele supuse spre analiză. În legătură cu aplicarea art. 92 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990, instanța de apel a stabilit că hotărârea A.G.E.A. nr.

8/2002 nu a fost pusă în executare în termen de un an și ca atare nu prezintă

relevanța în cauză. A mai reținut că prin A.G.E.A. nr. 4/2005 s-a hotărât

închiderea operațiunii de majorare a capitalului social stabilită prin A.G.E.A.

nr. 9 din 27 noiembrie 2004 prin care se hotărâse majorarea capitalului social

prin aport în numerar cu un număr de acțiuni noi în valoare nominală de 1000

lei fiecare și acordarea dreptului de referință la subscriere tuturor celor

îndreptățiți.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta S.I.F.T. SA în termenul prevăzut de art. 301 C.

proc. ci.. Recurenta a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. (7) și (9) C.

proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea deciziei pronunțată în

apel și în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În argumentarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., autoarea a susținut că nu au fost

respectate dispozițiile art. 224 alin. (3) și art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004

întrucât intimata nu a pus la dispoziția acționarului S.I.F. T. documentele

solicitate înainte de organizarea adunării generale a cărei hotărâre a fost

atacată cu acțiune în anulare. A mai susținut recurenta că dispozițiile

menționate au fost interpretate restrictiv întrucât s-a considerat că este

suficient ca documentele pentru lucrările adunării generale extraordinare să fie

puse la dispoziție la sediul societății. Această concluzie a instanței încalcă

dispozițiile legii menționate prin lipsa de transparență și încălcarea

dreptului la vot al acționarilor.

În susținerea motivului

prevăzut de art. 304 alin. (9) recurenta a invocat art. 226 alin. (1) din Legea

nr. 297 /2004 și art. 113 lit. a) alin. (b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2005,

pentru a-și susține critica în legătură cu încălcarea dispozițiilor referitoare

la convocarea și publicitatea A.G.E.A. din 7 martie 2005 întrucât comunicarea

nu s-a făcut într-un cotidian de circulație națională. A considerat recurenta

că nu era necesar ca obiecțiunile sale cu privire la convocare să fie

menționate în procesul verbal de ședință al A.G.E.A. cum a reținut instanța de

apel întrucât aceste dispoziții sunt imperative și duc la nulitatea absolută.

Cu privire la același motiv s-a considerat că textul publicat al convocatorului

nu cuprindea modificările au fost operate prin actul adițional nr. 4/2005

publicat în M. Of., astfel că în opinia sa au fost încălcate dispozițiile art. 117

alin. (7) și (8) coroborate cu art. 131 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990.

Concluzia recurentei cu privire la acest argument este că prin depunerea la

Registrul Comerțului și prin publicarea în M. Of. a acestei hotărâri pârâta a

făcut opozabilă acționarilor săi o hotărâre care nu a fost votată dar care modifică

actele constitutive. S-a criticat de recurentă și înlăturarea concludenței

hotărârii A.G.E.A. nr. 9/2004 prin care s-a luat măsura majorării capitalului

social întrucât această hotărâre a susținut recurenta este nelegală și a fost

atacată în instanță. Concludența acestei hotărâri rezultă din faptul că A.G.E.A.

nr. 4/2005 privește închiderea operațiunii de majorare a capitalului social

care s-a stabilit prin A.G.E.A. nr. 9/2004. Întrucât printr-o altă A.G.E.A. nr.

8/2002 s-a hotărât majorarea capitalului social prin emisiunea de noi acțiuni,

situația acționariatului va suporta modificări importante urmare punerii în

executare a deciziei prin care s-au anulat acțiunile noi emise. Prin urmare

dacă A.G.E.A. nr. 8/2002 nu a fost adusă la îndeplinire nu se putea majora

capitalul social prin hotărârea nr. 9/2004 decât cu încălcarea dispozițiilor art.

92 alin. (3) și art. 214 din Legea nr. 297/2004.

În continuare s-a invocat

încălcarea art. 210 din Legea nr. 297/2004 și 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

pe considerentul că acționarul majoritar prin votul său a impus o soluție

dezavantajoasă societății pârâte și celorlalți acționari. În fine, s-a criticat

și omisiunea instanței de a se pronunța asupra calculării primei de emisiune susținându-se

că aceasta va fi calculată ca diferență între valoarea activului net pe acțiune

și valoarea nominală înregistrată a unei acțiuni, prima urmând să fie încasată

de intimata pârâtă care va fi utilizată ca sursă de finanțare proprie. În

sprijinul afirmațiilor privind nelegalitatea A.G.E.A. nr. 9/2004 au fost

prezentate înscrisuri (raportul de expertiză din dosarul nr. 30/2005 al

Tribunalului Constanța și sentința civilă nr. 4607 din 25 iulie 2006) anexate

la notele de concluzii.

Intimata SC T.E. SA, prin

întâmpinare a respins punctual criticile aduse deciziei pronunțată de instanța

de apel și în consecință a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

1.Motivul prevăzut de art. 304

alin. (7) C. proc. civ., poate fi invocat în situația în care hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de

natura pricinii.

Din dispozițiile mai sus

menționate rezultă că acest text poate constitui temei al criticii în ipoteza

în care se încalcă dispozițiile procedurale referitoare la conținutul deciziei

supusă analizei de nelegalitate cu privire la obligația de a arăta în cuprinsul

acesteia motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Din

acest punct de vedere, care se regăsește în dispozițiile art. 261 pct. 5 C.

proc. civ., critica se vădește nefondată întrucât în limitele criticilor

formulate în apel s-a răspuns succint la problemele de esență care vizau

netemeinicia și nelegalitatea sentinței fondului. De asemenea se constată că

decizia recurată nu conține motive contradictorii întrucât considerentele nu

sunt în contradicție cu soluția adoptată. În același sens este de reținut și

faptul că în considerente nu au fost analizate motive străine pricinii.

În realitate în argumentarea

acestei critici recurenta a pus în discuție încălcarea unor dispoziții legale,

motiv care vizează aplicarea legii așa încât aceste critici vor fi examinate în

cadrul motivului prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ.

(1) pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

numai pentru motive de nelegalitate atunci când aceasta este lipsită de temei

legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Înainte de a se trece la

analiza dispozițiilor invocate de recurentă ca fiind încălcate se impune

precizarea că A.G.E.A. nr. 4 din 7 martie 2005 a cărei nelegalitate se invocă

reprezintă în realitate punerea în aplicare a A.G.E.A. nr. 9 din 27 noiembrie 2004,

prin care s-a hotărât majorarea capitalului social al societății prin aport în

numerar cu noi acțiuni, subscrierea fiind făcută potrivit actelor dosarului și

susținerilor părților prin acordarea dreptului de preferință. Mai trebuie

precizat că A.G.E.A. nr. 9/2004 a cărei legalitate a fost contestată nu a fost

anulată pe cale judecătorească printr-o hotărâre irevocabilă pentru a se

aprecia că nu mai există suport legal pentru hotărârea nr. 4 din 7 martie 2005

a cărei legalitate a fost pusă în discuție în acest dosar, hotărâre prin care

în esență s-a luat măsura modificării actelor constitutive potrivit noii

structuri a acționariatului, corespunzător acțiunilor subscrise. A doua precizare

privește faptul că în discuție este o societate admisă la tranzacționare așa

încât criticile vor fi analizate în raport și de dispozițiile art. 297/2004,

prin care s-a abrogat O.U.G. nr. 28/2002.

Revenind la dispozițiile

legale puse în discuție de recurentă se constată că, s-a făcut trimitere la

încălcarea legii pieței de capital, art. 224 alin. (3) și art. 243 alin. (5),

cu motivarea că nu s-a asigurat transparența asupra măsurilor luate prin A.G.E.A.

nr. 4/2005 câtă vreme nu s-au asigurat toate facilitățile pentru ca acționarii

să fie informați cu privire la organizarea adunării generale. Critica va fi

înlăturată întrucât din procesul verbal al ședinței, încheiat în acea zi,

rezultă că recurenta a participat la dezbateri și că a avut cunoștință de problemele

puse în discuție în condițiile în care a arătat că are mandat pentru a vota

împotrivă motivându-și acest vot. Pe de altă parte art. 224 lit. a) citat de

autoare se referă la informarea acționarilor pentru ca aceștia în cunoștință de

cauză, să-și exercite dreptul la vot. După cum s-a arătat mai sus recurenta

și-a exprimat dreptul de vot și nu rezultă din lucrările A.G.E.A. că acționarii

au fost împiedicați să-și exprime votul. Cât privește dreptul de informare

acesta se realizează în condițiile legii și în acest sens interpretarea dată de

instanța de apel art. 243 alin. (5) din aceeși lege, este corectă întrucât

aceste dispoziții nu impun condiții cumulative ci alternative de publicare a

convocării A.G.E.A. pe websit-ul propriu al societății sau prin punerea la

dispoziție la sediul societății a documentelor sau informațiilor vizând problemele

înscrise pe ordinea de zi. Prin urmare, această susținere este ipotetică din

moment ce nu s-a arătat în concret că s-a refuzat punerea la dispoziție a

actelor și informațiilor privind A.G.E.A. nr. 4/2005.

S-a invocat și faptul că nu

s-au comunicat către C.N.V.M., informațiile privilegiate ce îl privesc în mod

direct pe emitent fără să se arate în concret care erau aceste informații

pentru a se admite că s-au încălcat dispozițiile art. 226 din aceeași lege,

citate de recurentă.

Încălcarea drepturilor

acționarilor a fost invocată de recurentă și prin trimiterea la dispozițiile art.

117 alin. (7) și (8) coroborat cu art. 131 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990,

sub cuvânt că înregistrarea actului adițional de modificare a actelor

constitutive nu poate fi opozabilă acționarilor pentru că se bazează pe o A.G.E.A.,

nelegală. Și această critică este nefondată întrucât convocarea cuprinde date

suficiente și explicite în legătură cu structura acționariatului care urmează

să se reflecte în actul constitutiv așa cum rezultă din conținutul convocatorului

aflat la dosar fond prin care în ultimul alineat s-a  precizat că „celelalte

prevederi ale actului constitutiv rămân nemodificate”. Și din procesul verbal

din 7 martie 2005 rezultă că a fost votată majorarea capitalului social și că

s-a dat împuternicire pentru redactarea actului adițional de modificare a

actului constitutiv al societății.

Este adevărat că în

procedura convocării adunării generale descrisă mai sus există nuanțări sau

chiar derogări față de dispozițiile Legii nr. 31/1990 în cazul societăților guvernate

de legislația pieței de capital, Legea nr. 297/2004 și Regulamentul C.N.V.M. nr.

1/2006.

În acest sens, așa cum s-a

mai arătat, art. 224 din Legea nr. 297/2004 stabilește obligația de principiu

de a asigura condițiile și informațiile necesare pentru a permite acționarilor

să-și exercite drepturile. Conform art. 136 din Regulament societatea este

obligată să pună la dispoziția acționarilor pentru consultare cu minimum 5 zile

înainte de data adunării generale la sediul societății sau pe website-ul ei

documentele care vor fi dezbătute în adunarea generală. Contra cost, acționarii

interesați au dreptul să obțină de la societate materialele respective.

Prin urmare, față de

dispozițiile art. 117 alineatele menționate, art. 224 din Legea nr. 297/2004

stabilește pentru nerespectarea aceluiași principiu al transparenței și al

informării în vederea exercitării dreptului la vot, reguli care peste obligația

de publicare amintită stabilește pentru cazul în care se intenționează

modificarea actului constitutiv și obligația ca proiectul de modificare să se

comunice C.N.V.M. Această obligație a fost îndeplinită așa încât și sub acest

aspect critica este nefondată.

- Și critica în legătură cu

faptul că în aceleași condiții au fost anulate alte hotărâri de majorare a

capitalului social va fi înlăturată.

Astfel, hotărârea nr. 6/2004

la care a făcut trimitere recurenta a fost analizată din punctul de vedere al

respectării O.U.G. nr. 28/2002 și oricum nu prezintă relevanță în cauza de

față.

- Este greșit punctul de vedere

evocat de recurentă în susținerea încălcării dispozițiilor art. 92 alin. (3) și

art. 216 din Legea nr. 31/1990.

Astfel, art. 92 alin. (3) din

legea citată, prevede că nu poate fi majorat capitalul social și nu se vor

emite noi acțiuni până nu se vor plăti cele din emisiunea precedentă. Această

critică nu poate viza A.G.E.A. nr. 4/2005, ci hotărârea în baza căreia s-a

dispus majorarea capitalului social prin emisiunea de noi acțiuni. Nici dispozițiile

art. 219 din L.S.C. nu pot viza A.G.E.A. nr. 4/2005 câtă vreme depășirea

termenului de un an nu poate fi pusă în discuție decât în raport de A.G.E.A. nr.

9/2004 care nu face obiectul acestui dosar.

- Au fost citate ca fiind

încălcate și dispozițiile art. 126 alin. (1) actual 127alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

pentru a susține că acționarul majoritar care are interese contrare societății

trebuie să se abțină de la vot. Și aceste dispoziții în realitate au în vedere

A.G.E.A. care a stat la baza convocării A.G.E.A. nr. 4/2005, ce aduce la

îndeplinire măsurile luate anterior, de majorare a capitalului social în

complexitatea acestora începând cu emiterea prospectului de emisiune. Or,

această hotărâre nu a fost anulată pentru motive de încălcare a dispozițiilor

mai sus arătate.

De altfel pentru această

ipoteză, art. 127 alin. (2) din aceeași lege, stabilește răspunderea

acționarului care ar contraveni acestor dispoziții în cazul în care ar produce

daune societății .

Din acest punct de vedere și

critica privind încălcarea art. 210 din Legea nr. 297/2004 nu poate fi reținută

pentru motivele arătate mai sus dar și pentru că nu s-a demonstrat folosirea

abuzivă a poziției deținute de acționarul majoritar și a faptelor neloiale sau

frauduloase care au avut ca efect lezarea drepturilor privind valorile

mobiliare și a altor instrumente financiare prin care au fost prejudiciați

deținătorii acestora.

În fine, critica referitoare

la hotărârea A.G.E.A. nr. 8 din 17 decembrie 2002, anterioară A.G.E.A. nr. 9/2004,

nu poate fi reținută întrucât aceasta poate constitui obiect de analiză numai

în litigiul prin care s-a pus în discuție legalitatea A.G.E.A. nr. 9/2004, unde

se va putea analiza dacă s-au calculat primele de emisiune și dacă structura

acționariatului a fost modificată, și nu în ultimul rând, dacă A.G.E.A. nr. 8/2002

a fost pusă în executare.

În consecință, față de cele

ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.I.F.T. SA BRAȘOV,  împotriva deciziei nr. 17 din 16 ianuarie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2007.