ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1247/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința (încheierea) nr. 171/ C

pronunțată la Tribunalul Sibiu în dosar nr. 5825/2004 a fost respinsă acțiunea

comercială formulată de reclamanta S.I.F. T. SA în contradictoriu cu pârâta SC C.C.

SA pentru anularea parțială a hotărârii A.G.E.A. din 13 octombrie 2004 a

societății pârâte și obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 6.000.000

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această încheiere

Tribunalul a reținut că prin hotărârea A.G.E.A. din 1 mai 2004 s-a hotărât transformarea

societății pârâte din societate deschisă într-una închisă, iar conform art. 122

din Legea nr. 31/1990 abilitatea de a stabili data de referință pentru

acționari o are administratorul unic sau consiliul de administrație, data

stabilită 7 septembrie 2004 raportată la data A.G.A. din 31 octombrie 2004

fiind circumscrisă termenului imperativ menționat.

S-a apreciat că reclamanta este un

terț față de actul juridic, care are doar o unică cale de atac, a opoziției

potrivit art. 61 din Legea nr. 31/1990.

Pretinsele încălcări invocate de

reclamantă se referă la norme care protejează un interes privat, astfel că

sancțiunea ce ar putea interveni nu este nulitatea absolută.

Prin urmare s-a apreciat de tribunal

că reclamanta nu are calitatea de acționar și implicit de a invoca nulități

relative.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta S.I.F. T. SA solicitând schimbarea în tot a hotărârii

apelate în sensul admiterii ca temeinică și legală a acțiunii în anularea hotărârii

A.G.E.A. din 13 octombrie 2004 în partea privitoare la majorarea capitalului

social cu aport în numerar formulată de societate, cu obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 102 din 6 mai 2005,

Curtea de Apel Alba Iulia, a respins ca nefondat apelul reclamantei S.I.F. T.

SA Brașov.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen, reclamata solicitând admiterea lui și modificarea în tot a

hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii sale în anularea hotărârii

A.G.E.A. din 13 octombrie 2004.

În motivarea recursului său,

întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

invocă, în sinteză, următoarele argumente:

dispozițiile legale, fără a se preciza care, când a reținut că reclamanta nu

are calitate procesuală activă pentru promovarea prezentei acțiuni în anulare.

Aceasta deoarece reclamanta a succedat în drepturile vechiului acționar

A.V.A.S., iar stabilirea calității de terț se analizează la data introducerii

cererii de chemare în judecată și nu la data convocării adunării generale. Dar,

în subsidiar, chiar dacă reclamanta ar fi un terț, se încadrează în prevederile

art. 131 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și are dreptul la acțiune în anulare

deoarece în cererea introductivă a invocat motive vizând încălcarea unor norme

de ordine publică, sancționată cu nulitatea absolută.

observarea dispozițiilor legale, nu se precizează nici de această dată care

dispoziții, a reținut că reclamanta era îndreptățită să exercite numai calea de

atac a opoziției reglementată de art. 61 și art. 62 din Legea nr. 31/1990,

deoarece reclamanta întrunea calitatea de acționar atât la data A.G.E.A. cât și

la data introducerii cererii de chemare în judecată.

prevederilor legale, a reținut că intimata este societate închisă întrucât

hotărârea A.G.E.A. a fost menționată la registrul comerțului doar la 11 august

2004 și deci sunt aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004. Iar decizia C.N.V.M.

de retragere a societății de la tranzacționare prevede data de 28 septembrie

2004.

data de referință pentru convocarea A.G.E.A. este stabilită de consiliul de

administrație în conformitate cu art. 122 din Legea nr. 31/1990 deși intimata –

pârâtă trebuia să respecte și legislația specială aplicabilă societăților

deschise, categorie din care făcea parte și pârâta la data publicării

convocatorului.

ar fi invocat numai nulități relative în condițiile în care ea a invocat și

unele cazuri de nulitate absolută vizând excluderea acționarilor care aveau

dreptul să voteze, lipsa unui secretar de ședință, lipsa consemnării în

procesul – verbal a acordării unui termen de 30 de zile pentru exercitarea

dreptului de preferință.

Examinarea motivelor invocate duce

la concluzia că între ele există o strânsă legătură, având ca element comun și

punct de plecare împrejurarea dacă și când societatea pârâtă a devenit

societate de tip închis și drept urmare, aceste motive vor fi analizate

împreună.

Instanțele au reținut în mod legal

caracterul de societate pe acțiuni închisă a societății pârâte la data

publicării convocatorului pentru A.G.E.A. din 13 octombrie 2004 și deci și la

data de referință și la cea a ținerii acestei adunări generale.

Astfel adunarea generală care a

hotărât transformarea societății intimate în societate pe acțiuni închisă a

avut loc la 31 aprilie 2004 sub imperiul prevederilor O.U.G. nr. 28/2002,

prevederi care se aplică și hotărârii adoptate cu această ocazie. Hotărârea A.G.E.A.

a fost notificată, conform art. 136 din O.U.G. nr. 28/2002 C.N.V.M. la 1 iulie

2004, publicată în M. Of. nr. 1902 la 28 iunie 2004, iar prin avizul din 6

iulie 2004 C.N.V.M. confirmă că intimata „îndeplinește condițiile prevăzute de

O.U.G. nr. 28/2002 pentru a putea fi declarată societate de tip închis” iar

prin încheierea din 11 august 2004 a judecătorului delegat la registrul

comerțului s-a dispus, irevocabil, transformarea formei juridice a societății

intimate în societate de tip închis.

Mai mult, Instrucțiunea nr. 4/2004 a

C.N.V.M. prevede în art. 32 că, prin excepție de la prevederile art. 31

societățile ale căror acțiuni sunt tranzacționate la bursă vor putea fi

declarate societăți de tip închis și retrase de la tranzacționare „dacă,

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004 A.G.E.A. a hotărât declararea

ca societate de tip închis, cu respectarea prevederilor art. 136 alin. (1) din

O.U.G. nr. 28/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 525/2002”.

Reținând, în mod corect, la data

convocării A.G.E.A. pentru majorarea capitalului social, caracterul de

societate pe acțiuni de tip închis societății intimate, instanțele au apreciat,

în mod firesc, că sunt aplicabile normele legale privind o astfel de societate.

Ca atare își au aplicabilitate

prevederile art. 122 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora abilitarea

exclusivă de a stabili data de referință pentru acționari o are administratorul

unic sau consiliul de administrație, în termen de maxim 60 de zile înainte de

data stabilită pentru A.G.A., iar în acest context data de 7 septembrie 2004

raportată la data adunării generale (13 octombrie 2004) este corect stabilită.

Drept urmare acționar recunoscut de lege și participant legal la respectiva

adunare generală era A.V.A.S. și nu reclamanta, care, în raport de situația

acționarului participant la A.G.E.A. din 13 octombrie 2004, este un terț.

În consecință, instanțele au

apreciat corect că reclamanta, terț la data adoptării hotărârii A.G.A. și care

trebuie avută în vedere nu avea deschisă calea cererii în anularea hotărârii A.G.E.A.

ci trebuia să urmeze calea reglementată de art. 61 din Legea nr. 31/1990,

respectiv cea a opoziției.

În ceea ce privește invocarea de

către reclamanta – recurentă a unor motive care ar viza nulitatea absolută a

hotărârii A.G.E.A. este de reținut în primul rând că reclamanta a solicitat

anularea parțială a hotărârii și nu constatarea nulității absolute a acesteia,

care, în raport de motivele invocate, ar fi vizat întreaga hotărâre. În acest

context instanțele nu puteau ignora, în virtutea principiului disponibilității,

voința reclamantei – recurente.

Pe de altă parte, instanțele au

reținut corect că motivele invocate de reclamantă ca având drept consecință

nulitatea absolută a hotărârii nu sunt de natură a ocroti un interes social

general ci un interes particular și deci ar avea drept consecință nulități

relative, care pot fi însă invocate doar de acționarul prejudiciat și nu de un

terț cum este reclamanta în raport cu hotărârea A.G.E.A. atacată.

Față de cele de mai sus, Înalta

Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca

nefondat iar în temeiul art. 274 C. proc. civ. să oblige pe recurentă să-i

plătească intimatei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorarul de

avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta S.I.F. T. SA, împotriva deciziei nr. 102 din 6 mai 2005

a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă recurenta să plătească

intimatei SC C.C. SA Mediaș suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2006.