ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1247/2006

Instanța de apel a încălcat dispozițiile legale, fără a se preciza care, când a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru promovarea prezentei acțiuni în anulare. Aceasta deoarece reclamanta a succedat în drepturile vechiului acționar A.V.A.S., iar stabilirea calității de terț se analizează la data introducerii cererii de chemare în judecată și nu la data convocării adunării generale. Dar, în subsidiar, chiar dacă reclamanta ar fi un terț, se încadrează în prevederile art. 131 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și are dreptul la acțiune în anulare deoarece în cererea introductivă a invocat motive vizând încălcarea unor norme de ordine publică, sancționată cu nulitatea absolută.

Greșit instanța de apel, fără observarea dispozițiilor legale, nu se precizează nici de această dată care dispoziții, a reținut că reclamanta era îndreptățită să exercite numai calea de atac a opoziției reglementată de art. 61 și art. 62 din Legea nr. 31/1990, deoarece reclamanta întrunea calitatea de acționar atât la data A.G.E.A. cât și la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Instanța de apel, cu încălcarea prevederilor legale, a reținut că intimata este societate închisă întrucât hotărârea A.G.E.A. a fost menționată la registrul comerțului doar la 11 august 2004 și deci sunt aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004. Iar decizia C.N.V.M. de retragere a societății de la tranzacționare prevede data de 28 septembrie 2004.

Greșit reține instanța de apel că data de referință pentru convocarea A.G.E.A. este stabilită de consiliul de administrație în conformitate cu art. 122 din Legea nr. 31/1990 deși intimata – pârâtă trebuia să respecte și legislația specială aplicabilă societăților deschise, categorie din care făcea parte și pârâta la data publicării convocatorului.

Greșit se reține și că reclamanta ar fi invocat numai nulități relative în condițiile în care ea a invocat și unele cazuri de nulitate absolută vizând excluderea acționarilor care aveau dreptul să voteze, lipsa unui secretar de ședință, lipsa consemnării în procesul – verbal a acordării unui termen de 30 de zile pentru exercitarea dreptului de preferință. Examinarea motivelor invocate duce la concluzia că între ele există o strânsă legătură, având ca element comun și punct de plecare împrejurarea dacă și când societatea pârâtă a devenit societate de tip închis și drept urmare, aceste motive vor fi analizate împreună. Instanțele au reținut în mod legal caracterul de societate pe acțiuni închisă a societății pârâte la data publicării convocatorului pentru A.G.E.A. din 13 octombrie 2004 și deci și la data de referință și la cea a ținerii acestei adunări generale. Astfel adunarea generală care a hotărât transformarea societății intimate în societate pe acțiuni închisă a avut loc la 31 aprilie 2004 sub imperiul prevederilor O.U.G. nr. 28/2002, prevederi care se aplică și hotărârii adoptate cu această ocazie. Hotărârea A.G.E.A. a fost notificată, conform art. 136 din O.U.G. nr. 28/2002 C.N.V.M. la 1 iulie 2004, publicată în M. Of. nr. 1902 la 28 iunie 2004, iar prin avizul din 6 iulie 2004 C.N.V.M. confirmă că intimata „îndeplinește condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 28/2002 pentru a putea fi declarată societate de tip închis” iar prin încheierea din 11 august 2004 a judecătorului delegat la registrul comerțului s-a dispus, irevocabil, transformarea formei juridice a societății intimate în societate de tip închis. Mai mult, Instrucțiunea nr. 4/2004 a C.N.V.M. prevede în art. 32 că, prin excepție de la prevederile art. 31 societățile ale căror acțiuni sunt tranzacționate la bursă vor putea fi declarate societăți de tip închis și retrase de la tranzacționare „dacă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004 A.G.E.A. a hotărât declararea ca societate de tip închis, cu respectarea prevederilor art. 136 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 525/2002”. Reținând, în mod corect, la data convocării A.G.E.A. pentru majorarea capitalului social, caracterul de societate pe acțiuni de tip închis societății intimate, instanțele au apreciat, în mod firesc, că sunt aplicabile normele legale privind o astfel de societate. Ca atare își au aplicabilitate prevederile art. 122 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora abilitarea exclusivă de a stabili data de referință pentru acționari o are administratorul unic sau consiliul de administrație, în termen de maxim 60 de zile înainte de data stabilită pentru A.G.A., iar în acest context data de 7 septembrie 2004 raportată la data adunării generale (13 octombrie 2004) este corect stabilită. Drept urmare acționar recunoscut de lege și participant legal la respectiva adunare generală era A.V.A.S. și nu reclamanta, care, în raport de situația acționarului participant la A.G.E.A. din 13 octombrie 2004, este un terț. În consecință, instanțele au apreciat corect că reclamanta, terț la data adoptării hotărârii A.G.A. și care trebuie avută în vedere nu avea deschisă calea cererii în anularea hotărârii A.G.E.A. ci trebuia să urmeze calea reglementată de art. 61 din Legea nr. 31/1990, respectiv cea a opoziției. În ceea ce privește invocarea de către reclamanta – recurentă a unor motive care ar viza nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. este de reținut în primul rând că reclamanta a solicitat anularea parțială a hotărârii și nu constatarea nulității absolute a acesteia, care, în raport de motivele invocate, ar fi vizat întreaga hotărâre. În acest context instanțele nu puteau ignora, în virtutea principiului disponibilității, voința reclamantei – recurente. Pe de altă parte, instanțele au reținut corect că motivele invocate de reclamantă ca având drept consecință nulitatea absolută a hotărârii nu sunt de natură a ocroti un interes social general ci un interes particular și deci ar avea drept consecință nulități relative, care pot fi însă invocate doar de acționarul prejudiciat și nu de un terț cum este reclamanta în raport cu hotărârea A.G.E.A. atacată. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat iar în temeiul art. 274 C. proc. civ. să oblige pe recurentă să-i plătească intimatei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorarul de avocat.