ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3584/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 noiembrie 2003, reclamanta S.I.F. O. SA, a chemat în judecată pârâta SC B.

SA, solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să se dispună

anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 16 octombrie 2003, precum și cheltuieli

de judecată.

În susținerea pretențiilor

reclamanta a arătat că la data de 16 octombrie 2003, s-a întrunit A.G.E.A. SC B.

SA și că în calitate de acționar cu o cotă de 28,88 % din capitalul social al

pârâtei a votat împotriva adoptării acestei hotărâri, întrucât convocarea A.G.A.

s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 122 din Legea nr. 31/1990, raportate

la instrucțiunile C.N.V.M. nr. 3/1998, respectiv data de referință fixată a

fost 8 august 2003, în timp ce publicarea s-a făcut la data de 29 septembrie

2003.

Reclamanta a mai arătat că hotărârea

a fost luată cu încălcarea prevederilor art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002 și cu

încălcarea art. 126 din Legea nr. 31/1990, respectiv s-a luat cu votul abuziv

al acționarului majoritar.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința civilă nr. 616 dată în ședința Camerei de Consiliu

din 16 ianuarie 2004, a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii A.G.E.A.

SC B. SA din data de 16 octombrie 2003.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut că în convocatorul publicat în M. Of. din 29 septembrie 2003,

s-a precizat dată de referință 8 august 2003, fiind încălcate dispozițiile art.

122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cât și Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 3/1998,

care stipulează că „data de referință va fi ulterioară datei de publicare în

presă a convocării adunării generale.

De asemenea au fost încălcate și

dispozițiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, având în vedere că la data de 8

septembrie 2003, anterior datei de 26 septembrie 2003, când A.P.A.P.S. în

calitate de acționar majoritar a vândut pachetul deținut către SC O.T. SA, s-a

autentificat notarial declarația prin care în perioada de autentificare și până

la transferul dreptului de proprietate conducerea societății nu va încheia nici

un act de înstrăinare, închiriere sau grevare de sarcini a oricăror active ale

societății, fapt consemnat în procesul verbal al A.G.A. din 16 octombrie 2003.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel pârâta, criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a

reținut situația de fapt ce a condus la pronunțarea soluției.

Astfel s-a arătat că în mod eronat a

reținut instanța de fond că A.P.A.P.S. nu mai era acționar la data convocării

și ținerii adunării generale sau că structura acționariatului era diferită la

cele două date.

Pe de altă parte s-a arătat că au

fost aplicate greșit dispozițiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, deoarece A.P.A.P.S.

nu avea interese directe în operațiunea de leasing cu clauză irevocabilă de

vânzare cumpărare, având calitatea de instituție publică implicată.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin decizia nr. 203 din 15 iunie 2004 a respins apelul ca

nefondat.

În motivarea soluției instanța de

control judiciar a reținut că la fond s-a reținut în mod corect că au fost

încălcate prevederile imperative ale articolului 122 alin. (2) și art. 126 din

Legea nr. 31/1990, republicată precum și ale instrucțiunilor C.N.V.M. nr. 3/1998,

privitor la stabilirea datei de referință. S.I.F. O. este acționar la SC B. SA

și în această calitate are interesul și în același timp și obligația legală de

a proteja bunurile din patrimoniul societății la care deține acțiuni.

S-a înlăturat susținerea apelantei

că fixarea datei de referință nu constituie motiv de anulare a hotărârii A.G.A.

câtă vreme în acest mod a fost încălcată o normă imperativă.

Consideră instanța de apel că A.P.A.P.S.

în calitate de acționar majoritar avea obligația să se abțină de la vot, mai

ales că reprezentantul acesteia a solicitat să se menționeze că vânzarea

activului nu va determina diminuarea capitalului social al societății.

Cu petiția înregistrată la data de

15 iulie 2004, reclamanta SC B. SA, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel se susține că hotărârea dată

nu cuprinde motivele pe care se sprijină și conține motive străine de natura

pricinii, în mod eronat fiind reținută nerespectarea prevederilor privind

fixarea datei de referință cu motivarea că intimata fiind acționar al SC B. SA

în această calitate având obligația legală de a proteja bunurile din

patrimoniul societății.

Recurenta susține că decizia

instanței de apel este lipsită de temei legal, întrucât art. 122 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990 cât și instrucțiunile C.N.V.M. nr. 3/1998 se referă în adevăr

la data de referință pentru ținerea adunării numai că aceste prevederi nu sunt

imperative, legea nu prevede sancțiunea nulității exprese și nici nu s-a făcut

dovada existenței unui prejudiciu.

De asemenea recurenta susține că

instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi

administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind ignorate

înscrisurile depuse, privind structura acționariatului la data de 8 decembrie

2003, contractul de asociere în participațiune din 13 decembrie 2002, raportul

de evaluare a activului vândut.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990,

privind societățile comerciale „hotărârile adunării generale contrare legii sau

actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data

publicării în M. Of. de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la

adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se însereze aceasta

în procesul verbal al ședinței”.

Din economia textului precizat

rezultă că motivele de anulare ale hotărârii luate de adunarea generală trebuie

să fie contrare legii sau actului constitutiv și având în vedere și dispozițiile

art. 132 alin. (3) cât și temeiul legal invocat suntem în fața unei nulități

relative.

De altfel textele legale pretins

încălcate au fost cele privind dispozițiile art. 122 alin. (2), art. 126 din

Legea nr. 31/1990 cât și instrucțiunile C.N.V.M. nr. 3/1998, pentru completarea

instrucțiunilor nr. 8/1996, privind adunările generale ale deținătorilor de

valori mobiliare emise de societățile comerciale deschise.

Art. 122 alin. (2) din Legea 31/1990,

prevede că „administratorul unic sau consiliul de administrație, după caz, va

stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați

și să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă și în

cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii

cvorumului. Data de referință astfel stabilită, nu va depăși 60 de zile înainte

de data la care a fost convocată pentru prima dată”.

Din conținutul textului precizat,

rezultă că stabilirea datei de referință protejează acționarii îndreptățiți să

fie înștiințați și să voteze, data ulterioară vizând în primul rând situația

neîntrunirii cvorumului.

Critica privind lipsa caracterului

imperativ, cât și lipsa sancțiunii este justificată cu atât mai mult cu cât

recurenta a făcut dovada că și la data de 8 decembrie 2003 (dosar apel) A.P.A.P.S.

deținea la SC B. SA acțiuni în procent de 51,39 % fiind acționar majoritar.

În speță deși părțile fac referire

la un contract de vânzare cumpărare acțiuni de către A.P.A.P.S. nu s-au produs

dovezi în acest sens și nici că SC B. SA ar fi o societate deținută public, instrucțiunile

nr. 3/1998 ale C.N.V.M. făcând referire la adunările generale ale deținătorilor

de valori mobiliare emise de societățile comerciale deschise.

Chiar în situația în care SC B. SA

ar fi o societate deținută public, instrucțiunile mai sus amintite se referă

tot la data de referință prevăzută de art. 122 alin. (2) din Legea 31/1990.

În concluzie, criticile formulate

privind modul de interpretare a dispozițiilor legale sus amintite sunt

întemeiate, pe de o parte acestea neavând caracter imperativ și nici

sancționator, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu

structura acționariatului fiind același atât la data de referință, care a fost

fixată, cât și ulterior inclusiv la data ținerii adunării generale.

De asemenea și criticile privind

modul de aplicare a dispozițiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990 sunt

neîntemeiate.

Astfel acest articol prevede că

acționarul care într-o anumită operațiune, are fie personal fie ca mandatar al

unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se

abțină de la deliberările privind acea operațiune.

În speță nu s-au produs dovezi în

acest sens, motivarea instanței de apel urmând a fi înlăturată întrucât

diminuarea gajului general cât și nediminuarea capitalului social este

favorabil societății.

Mai mult procedând la vânzarea unui

activ prin încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă

de vânzare în condițiile O.G. nr. 88/1995, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 99/1999, acționarul A.P.A.P.S. a avut calitatea de instituție publică

implicată.

Față de cele arătate rezultă că în

adevăr instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală făcând o interpretare

eronată a dispozițiilor legale, invocate ca temei legal în susținerea

pretențiilor de către intimata reclamantă astfel că, în considerarea

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC B. SA Ilfov, împotriva deciziei nr. 303 din 15 iunie 2004, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică decizia atacată, în sensul

că admite apelul pârâtei declarat împotriva sentinței nr. 616 din 16 ianuarie

2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, schimbă în tot această

sentință și pe fond respinge acțiunea reclamantei S.I.F. O. SA Craiova, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2005.