ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3658/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3658/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

221 din 24 ianuarie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul P.C.M. în

contradictoriu cu pârâta SC N. SA și a constatat nulitatea hotărârilor nr. 7 și

8 ale A.G.E.A. SC N. SA din 18 august 2005, respingând, ca neîntemeiat, capătul

de cerere privind desființarea actelor subsecvente.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut referitor la hotărârea nr. 7 a A.G.E.A. din 16

august 2005 că acționarii au aprobat (cu votul împotrivă al reclamantului)

asocierea cu producătorul italian și că aspectul confidențialității poate fi

invocat numai în ceea ce privește raporturile cu alte societăți comerciale dar

nu și în privința asociaților propriei societăți.

Cu privire la hotărârea 8

din aceiași A.G.E.A. instanța de fond a reținut că aceasta se referă la

aprobarea solicitării și contractării finanțării unui proiect pentru depoluarea

platformei SC N. SA și discutarea acesteia nu a fost cuprinsă în convocator,

contrar dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 modificată.

Totodată s-a reținut că A.G.E.A.

nu a fost legal constituită și nu a deliberat valabil raportat la dispozițiile art.

125 alin. (5) și art. 115 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC N. SA, pe rolul Curții de apel București, secția a V-a comercială,

fiind înregistrat dosarul nr. 35045/3/2005.

Prin decizia comercială nr. 280

din 22 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins,

ca nefondat, apelul.

În fundamentarea soluției

s-a reținut că instanța de fond și-a argumentat soluția pe baza faptelor, a

probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în speță și că

apelanta pârâtă a încălcat deliberat, dispozițiile art. 224 din Legea nr. 297/2004.

Cât privește faptul că

apelanta nu a cuprins în convocatorul A.G.E.A. toate problemele ce figurau pe

ordinea de zi, s-a constatat că în mod temeinic instanța de fond a reținut

încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 și că s-au

interpretat corect dispozițiile art. 125 alin. (5

)

din Legea nr. 31/1990 în condițiile în care votul SC M. SA,

acționar majoritar deținător a 50,8 % din capitalul social al SC N. SA, a fost

exercitat de către un funcționar al SC N. SA.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC N. SA invocând în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nelegalitatea soluției.

În motivarea recursului

pârâta a susținut în esență că atât dispozițiile art. 125 alin. (1) din Legea nr.

31/1990, potrivit cărora acționarii nu vor putea fi reprezentați în adunările

generale decât prin alți acționari, în baza unei procuri speciale, cât și

dispozițiile art. 243 din Legea nr. 297/2004 au întâietate față de art. 125 alin.

(5) din Legea nr. 31/1990, interpretându-se greșit legea.

Recurenta a arătat că d-na D.

nu este administrator al societății și că mandatul său de reprezentare, i-a

fost încredințat de SC M. SA exclusiv în virtutea calității de acționar.

În ceea ce privește

caracterul de confidențialitate al asocierii cu firma italiană recurenta a

arătat că reclamantul, intimat reprezintă interese străine de cele ale

acționarilor SC N. SA și ale acestei societăți urmărind paralizarea oricărei

activități economice și financiare.

Intimatul a depus concluzii

scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că

recursul declarat de pârâta SC N. SA este nefondat și se va respinge pentru

următoarele considerente.

Art. 125 din Legea nr. 31/1990

reglementează instituția reprezentării acționarilor în adunările generale

precum și limitele acestei reprezentări.

În speță hotărârile adoptate

de A.G.E.A. au fost luate cu votul decisiv al acționarului majoritar SC M. SA,

exercitat de către un funcționar al SC N. SA, respectiv de d-na D.C., iar fără

votul acestuia nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Mandatul dat de către

acționarul SC M. SA numita C.D. a avut în vedere calitatea acesteia de acționar

al SC N. SA și corespunde cerințelor art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

însă votul exprimat de aceasta în reprezentarea interesului acționarului

majoritar, în condițiile mai sus arătate, a fost dat cu încălcarea prevederilor

art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.

Legiuitorul prin interdicția

prevăzută de articolul 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, nu sancționează

decât exprimarea nelegală a votului, prin funcționari și administratori, care

contribuie la obținerea majorității cerute pentru adoptarea hotărârii.

Sancțiunea expresă prevăzută

de lege în acest caz constă în nulitatea hotărârii dacă fără votul celor

reprezentați de administratori sau funcționari nu s-ar fi obținut majoritatea

cerută.

Așa fiind, instanța de apel

a interpretat corect dispozițiile legale când a reținut că în speță, ne aflăm

în situația reglementată de dispozițiile art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990,

fiind incidente aceste dispoziții ce atrag nulitatea hotărârii adoptate.

În mod legal și temeinic s-a

apreciat că pârâta a încălcat deliberat, dispozițiile art. 224 din Legea nr. 297/2004

care instituie egalitatea de tratament între acționarii care dețin acțiuni de

aceeași clasă în condițiile în care nu au fost informați toți acționarii cu

privire la identitatea societății italiene cu care urma să se realizeze

asocierea din motive de confidențialitate.

Confidențialitatea, după cum

au apreciat temeinic instanțele, nu privește pe acționarii aceleiași societăți,

ci confidențialitatea trebuie să existe față de terțele persoane ce ar putea

reprezenta o concurență pentru aceasta.

Critica pârâtei în sensul că

reclamantul reprezintă interese străine de cele ale societății, urmărind

paralizarea oricărei activități economice și financiare nu poate fi primită,

nefiind susținută de probe.

Prin urmare, nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință în

conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC N. SA Pantelimon împotriva deciziei nr. 280 din 22 mai 2006 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2006.