ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2313/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucuresti sectia a VI-a comercială, reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâta SC G. SRL solicitând tribunalului ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate nulitatea hotărârii A.G.A. SC G. SRL din 31 octombrie 2003, nulitatea hotărârii A.G.A. SC G. SRL din 22 decembrie 2005, constatarea ca fiind falsă a paginii 3 (trei) din hotărârea adunării generale extraordinare a asociaților SC G. SRL din 22 decembrie 2005. La termenul din 27 octombrie 2006, tribunalul a respins excepțiile tardivității și a lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate. Prin sentința comercială nr. 11016 din 30 noiembrie 2006, instanța a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A.

SC G. SRL din 31 octombrie 2003; s-a constatat nulitatea absolută parțială a hotărârii adunării generale extraordinare a asociaților SC G. SRL din 22 decembrie 2005 în ceea ce privește pct. 3 referitor la majorarea capitalului social. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC G. SRL, care a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucuresti. Prin decizia comercială nr. 274 din 25 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, apelul a fost respins ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a reținut că instanța de fond a analizat corect materialul probator administrat în cauză si a aplicat judicios dispozițiile legale incidente, apelul fiind nefondat.

Referitor la neregulile procedurale invocate de apelantă, Curtea de Apel constată că nu exista indicii cu privire la prezența în sala de ședință, la judecarea cauzei în prima instanță a altor persoane în afară de părți și la omisiunea de a o invita pe apelantă în camera de consiliu la strigarea cauzei. Intimatul a infirmat aceste susțineri, arătând că reprezentanții apelantei nu au fost invitați să părăsească sala de ședința pentru soluționarea celorlalte dosare din camera de consiliu, întrucât acestea fuseseră amânate și că apelul s-a făcut cu ușa deschisă, însă avocatul apelantei nu se afla nici în sală și nici pe holul Tribunalului.

Din Încheierea de ședința de la termenul din 24 noiembrie 2006 reiese ca pricina s-a soluționat în camera de consiliu și ca după încheierea dezbaterilor s-a prezentat avocatul apelantei, care a arătat ca a fost în sala de judecata la ora 11, iar apoi a părăsit sala întrucât nu se terminase ședința publică, a solicitat repunerea cauzei pe rol și a formulat cerere de recuzare a judecătorului. Fata de cele reținute, Curtea de Apel constată că apelanta nu a făcut dovada că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Avocatul apelantei nu a fost invitat de către instanța sa părăsească sala de ședința, iar în condițiile în care nu a fost prezent la strigarea cauzei deși dosarul a fost luat la ordine, instanța nu avea obligația să îl aștepte sau să procedeze la strigarea cauzei în afara sălii.

Întrucât nu a fost prezentă în sala de ședința, apelanta nu a avut posibilitatea de a constata dacă a fost încălcată cerința confidențialității dezbaterilor prin tolerarea altor persoane la judecarea procesului. Prin cererea de recuzare formulată la fond, apelanta susține că în alte dosare ar fi fost încălcată confidențialitatea întrucât s-a permis prezenta avocatului reclamantei, aspecte ce nu privesc cauza de față, fiind lipsite de relevanță. Curtea de Apel a considerat că, în mod corect instanța de fond nu a dat curs cererii de repunere pe rol a procesului, absenta unei părți de la judecata nejustificând o asemenea măsură.

Apelanta a avut posibilitatea de a-și formula apărările pe parcursul soluționării cauzei, a depus întâmpinare și a solicitat probe, care au fost administrate până la termenul din 24 noiembrie 2006, iar instanța a amânat pronunțarea pentru a-i da posibilitatea de a depune concluzii scrise, astfel încât Curtea a constat că acesta a beneficiat de un proces echitabil, fiind respectate principiile contradictorialității, a egalității de tratament și a dreptului la apărare. Neparticiparea la dezbaterile orale pe fondul cauzei se datorează numai lipsei de diligență a apelantei, aspect ce nu poate conduce la desființarea hotărârii.

Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active și a tardivității acțiunii, Curtea de Apel a constat că obiectul cererii îl constituie constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A., care poate fi invocată oricând, iar intimatul având calitatea de acționar al SC G. SRL se înscrie în sfera persoanelor interesate, în sensul art. 132 din Legea nr. 31/1990. Nerespectarea dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, referitoare la convocarea adunării generale este sancționata cu nulitatea absoluta. Susținerile apelantei în sensul ca norma juridica este incompleta, fiind o lacună a legiuitorului și ca este inoperanta sunt lipsite de orice fundament juridic. Nulitatea este sancțiunea care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.

După modalitatea de consacrare legislativa, nulitatea poate fi expresa (prevăzuta ca atare într-o dispoziție legala) și virtuală (care nu este prevăzuta în mod expres de lege, dar rezulta din modul în care este reglementată o anumita condiție de validitate a actului juridic). Normele juridice care reglementează convocarea adunării generale au ca finalitate asigurarea formarii voinței sociale prin exprimarea voinței fiecărui asociat. Reglementând formarea voinței sociale în cadrul adunării generale, norma juridica înscrisa în art. 195 alin. (3) din Legea societăților comerciale este de ordine publică întrucât protejează atât pe acționari, cat și pe societate și pe terți (care au dreptul de a cunoaște care este voința reală societară), asigurând stabilitatea raporturilor juridice.

În ipoteza reglementata de art. 121 din Legea nr. 31/1990 se prevede în mod expres o derogare de la normele juridice imperative care reglementează convocarea la adunarea generală. Prin participarea tuturor acționarilor la adunarea generală se asigură realizarea voinței sociale, fiind evident că într-o atare situație nu se poate pune problema neconvocării acționarilor întrucât prezenta lor este dovada că au avut cunoștința de adunare și de ordinea de zi, iar cerința convocării ar fi lipsita de finalitate. Convocarea A.G.A. în formele prevăzute de lege sau actul constitutiv este ceruta ad validitatem și tocmai de aceea excepția este prevăzută în mod expres prin art. 121 din Legea nr. 31/1990. Pentru hotărârea A.G.A.

din 31 octombrie 2003, intimatul - reclamant nu a fost convocat în condițiile prevăzute de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată. Acordarea unei procuri pentru reprezentarea în adunarea generală nu înlătura obligația administratorului de a convoca adunarea. Dreptul de vot se poate exprima fie personal, fie prin mandatar. Prin acordarea procurii, intimatul l-a împuternicit pe V.I. sa îl reprezinte în adunarea generală, însă voința exprimată în adunare aparține mandantului, iar acesta avea dreptul de a fi încunoștințat de data și locul ținerii adunării și de ordinea de zi. Susținerile apelantei în sensul că intimatul a dat dovadă de lipsa de preocupare față de activitatea societății sunt lipsite de relevanță față de obiectul cauzei.

De asemenea, astfel cum corect a reținut instanța de fond, intimatul - reclamant nu a fost reprezentat valabil în adunarea generală. Astfel, dispozițiile art. 125 alin. (1) din Legea societăților comerciale prevăd ca acționarii pot fi reprezentați în adunarea generală numai în baza unei procuri speciale, iar administratorii și funcționarii societății nu pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul acestora nu s-ar fi obținut majoritatea cerută. În cauză, procura în baza căreia a votat V.I. este generală, pentru reprezentarea în toate adunările generale, iar mandatarul era la data adunării și administratorul societății, iar fără votul intimatului majoritatea cerută nu s-ar fi întrunit, astfel încât și pentru aceste motive, hotărârea din data de 31 octombrie 2003 este lovită de nulitate absolută.

Curtea de Apel a mai apreciat că sunt lipsite de fundament juridic susținerile apelantei în sensul că reprezentarea s-a făcut de V.I. ca asociat și că nu are relevanță că este și administrator, textul de lege referindu-se la situația administratorului care nu este și asociat. Astfel, textul de lege invocat prevede în mod expres ca se aplica acționarilor care au și calitatea de administratori, întrucât numai acționarii pot avea calitatea de reprezentanți în adunarea generală. Art. 125 este aplicabil și societăților cu răspundere limitată, întrucât rațiunea edictării acestei dispoziții legale se regăsește și pentru acest tip de societăți. În ceea ce privește hotărârea adunării generale extraordinare a asociaților din data de 22 decembrie 2005, Curtea de Apel a constat ca în mod corect instanța de fond a reținut că în aplicarea "principiului quod nullum est, nullum producit efectum", măsura majorării capitalului social este lovită de nulitate.

În materia societăților comerciale nu există dispoziții derogatorii de la dreptul comun cu privire la efectele și principiile nulității actului juridic, astfel încât și în acest domeniu anularea actului inițial atrage anularea celui subsecvent, iar nulitatea produce efecte retroactive, părțile fiind puse în situația anterioară încheierii actului nelegal. Soluția pronunțată asupra pct. 4 și 5 din hotărâre nu poate fi supusă controlului judiciar în situația în care reclamantul nu a formulat apel, iar apelanta nu justifică interes pentru a ataca hotărârea sub acest aspect întrucât în această privință ea a câștigat procesul. Susținerile apelantei sub acest aspect nu au fost reținute de Curtea de Apel nici ca argument logic întrucât aceste puncte din hotărâre nu au fost contestate de către reclamant, așa cum rezulta din motivarea cererii și în consecință instanța nu se putea pronunța asupra acestora decât cu încălcarea principiului disponibilității.

De asemenea, Curtea de Apel mai reține că nesemnarea paginii din hotărâre prin care se ia măsura majorării capitalului social coroborată cu declarația martorului P.A. conduc la concluzia că intimatul - reclamant nu și-a exprimat consimtământul pentru modificarea actului constitutiv în acest sens. Afirmațiile apelantei referitoare la motivația internă a reclamantului și situația martorului audiat sunt simple speculații care nu pot forma convingerea instanței. În opinia Curții de Apel, principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis nu este aplicabil în speță, însă acest motiv nu este de natură să conducă la admiterea apelului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC G. SRL.

Ca primă critică, recurenta a reluat apărarea din apel privitoare la nulitatea absolută a sentinței primei instanțe întrucât dezbaterile s-au purtat și în prezența altor părți. A doua critică a recurentei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. cu referire, în principal la art. 195 alin. (3), art. 121, art. 204 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată. Recursul va fi admis pentru următoarele considerente: Cu privire la nulitatea absoluta a sentinței nr. 11016 din 30 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bucuresti, sectia a VI a comerciala, critica este nefondată deoarece, pe de o parte din actele dosarului nu rezultă faptele pretinse de către recurentă și, pe de altă parte, chiar dacă ar rezulta, nu probează o vătămare a intereselor recurentei și care să nu poată fi altfel înlăturată decât prin anularea sentinței.

Fondată este însă cea de-a doua critică. Sancțiunea juridică pentru neconvocarea unui asociat nu atrage nulitatea absoluta a hotărârii. Instanța a reținut greșit că lipsa convocării reclamantului la A.G.A. din 31 octombrie 2003 ar atrage nulitatea absolută a hotărârii. Soluția instanței nu are suport legal și este contrară spiritului și textului Legii 31/1990, republicată și modificată, fiind inconsecventă cu practica și teoria juridica în materia nulității actelor juridice. Norma juridica care reglementează instituția convocării la SRL este instituită prin dispozițiile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată. Norma juridică este formata din ipoteză, dispoziție și sancțiune.

Analizând norma juridica cuprinsă în art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 se observă că este o norma juridica incompletă. Aceasta are ipoteză și dispoziție, dar ii lipsește sancțiunea. Este general cunoscut și acceptat că o normă juridică lipsită de sancțiune este inoperanta. Ea poate avea o valoare etică, dar nu poate conduce la sancționarea celui ce nu o respecta. Parlamentul Romaniei este, potrivit Constituției, singura autoritate legiuitoare a tarii. Instanțelor de judecată le este cu desăvârșire interzis să se substituie Parlamentului și să completeze ori să modifice textele de lege. Prin aceasta se încalcă principiul separației puterilor în stat, principiu care stă la baza caracterului democratic al unei societăți.

În acest fel, instanța a aplicat, cu de la sine putere, o sancțiune juridică neprevăzută de lege (cu încălcarea principiului nulla poena sine lege), reținând că s-ar aplica cea mai dură dintre sancțiunile juridice civile fără să facă nicio analiză a acestei situații juridice. Instanța nu precizează nicăieri în cuprinsul deciziei de ce hotărârea A.G.A. din 31 octombrie 2003 este lovită de nulitate absolută și nu relativă, ori de ce nu se aplică altă sancțiune juridică. Rolul convocării este de a informa pe asociați despre ținerea ședinței A.G.A. și de a permite acestora exercitarea dreptului de vot în adunare. Natura interesului ocrotit prin norma juridică este criteriul esențial pentru delimitarea nulității absolute de nulitatea relativă.

Dacă interesul este general, comun, atunci nulitatea este absolută. Dacă interesul este particular, nulitatea este relativă. Consecința încadrării sancțiunii în categoria nulităților absolute sau relative produce consecințe juridice importante și asupra termenului în care se poate cere anularea unei hotărâri A.G.A. sau a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul. La articolele la care legiuitorul a prevăzut sancțiunea nulității absolute, și cu siguranța, nu este cazul art. 195 alin. (3), a avut în vedere interesul creditoriIor sociali pe care l-a considerat un interes general. Creditorii sociali, singurii potențiali interesați de situația unei societăți comerciale (dar care, nu au la îndemână acțiunea în anulare prevăzută de art. 132, ci opoziția prevăzută de art. 61 din Legea nr. 31/1990) nu aveau cum să fie prejudiciați de neconvocarea unui asociat.

Creditorii sociali nu sunt convocați la A.G.A. Așadar aceștia nu justifică un interes personal în a solicita anularea A.G.A. pe acest criteriu. Tocmai de aceea, acțiunea în anulare este un mijloc procedural aflat doar la îndemâna asociaților, nu și a creditorilor sociali, singurul interes potențial prejudiciat fiind al asociatului neconvocat. Pentru considerentele expuse anterior, rezultă că interesul ocrotit prin norma juridică prevăzută de dispozițiile art. 195 alin. (3) este unul particular. În speță, concluzia anterioară este susținută și de un argument practic foarte elocvent: hotărârea A.G.A. a cărei anulare se cere avea ca obiect majorarea capitalului social prin aport în numerar. Prin creșterea activului patrimonial, societatea își creste bonitatea și, implicit, crește și garanția creditorilor sociali.

Așadar, anularea A.G.A. din 31 octombrie 2003 pe considerentul că ar fi afectat un interes general (al creditorilor sociali) în condițiile creșterii activului este neserioasă. Prin majorarea capitalului social s-a modificat proporția participării celor 2 asociați la capitalul social, fapt ce îl nemulțumește pe reclamant. Pe de altă parte, un act juridic lovit de nulitate absolută nu poate fi confirmat. Dar pentru societățile comerciale, legiuitorul a prevăzut la art. 121 că adunările generale, chiar neregulat convocate, pot lua valabil orice hotărâre cu votul tuturor acționarilor. Așadar, lipsa ori anumite vicii ale convocării pot fi acoperite prin votul tuturor acționarilor. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca hotărârile neconvocate conform legii sa fie lovite de nulitate absolută, nu ar fi prevăzut expres posibilitatea confirmării prin votul acționarilor.

Prin instituirea regulii că hotărârile A.G.A. pot fi valabile prin votul tuturor asociaților chiar "fără respectarea formalităților cerute pentru convocarea ei", legiuitorul a exclus, în mod implicit, intervenirea sancțiunii nulității absolute pentru neconvocarea A.G.A. Dispozițiile cuprinse în art. 121 din Legea nr. 31/1990, alături de natura interesului particular ocrotit prin dispozițiile art. 195 alin. (3), conduc la singura concluzie logică: neconvocarea unui asociat nu poate atrage niciodată nulitatea absolută fiindcă asociatul se poate prezenta și vota chiar dacă nu a fost convocat formal, votul tuturor asociaților acoperind viciile neconvocării. Forma scrisa a convocării este ceruta ad probationem.

Acest lucru rezultă cu claritate din faptul că acolo unde forma este cerută ad valditatem, legiuitorul a precizat expres acest lucru, astfel cum este cazul art. 204 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. Toate aceste argumente conduc la o singură concluzie: nu se poate reține nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. pe motivul neconvocării unui asociat, singura posibilă sancțiune fiind aceea a nulității relative. Consecința acestei concluzii este constatarea tardivității introducerii cererii de anulare a A.G.E.A. din 31 octombrie 2003 și A.G.E.A. din 22 decembrie 2005, cât și a faptului că reclamantul - intimat nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Curtea mai reține că nu s-au depășit limitele mandatului.

Hotarârea A.G.E.A. din 31 octombrie 2003 s-a luat pe baza votului asociatului V.I. personal în calitate de mandatar al asociatului intimat - reclamant P.M.. Atunci când i s-a acordat asociatului V.I. dreptul de reprezentare în adunările generale extraordinare cât și cu privire la majorarea capitalului social nu s-au impus niciun fel de limitări ori restricții, mandatarul putând acționa liber. Prin participarea asociatului V.I. la A.G.A., cât și prin semnarea procesului - verbal și în numele intimatului - reclamant, acesta din urma a participat la A.G.A. și a votat prin mandatarul său majorarea capitalului social. Atâta vreme cât a existat procura, nu se putea pune problema cvorumului, întrucât prin participarea asociatului V.I.

în nume personal și ca reprezentant al intimatului - reclamant,cvorumul era întrunit, capitalul social prezent la A.G.A. fiind de 100%. Reprezentarea s-a făcut de către V.I. ca asociat, astfel cum se precizează clar în preambulul hotărârii. Faptul ca V.I. are și calitatea de administrator în firmă nu este relevantă în cauză. Curtea mai reține că fiecare adunare generală are o existență juridică distinctă de celelalte, iar cauzele de nulitate trebuie identificate în fiecare hotărâre în parte. Procedând contrar, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a principiilor de drept pe care le-a reținut. Prin semnarea hotărârii A.G.E.A. din 22 decembrie 2005 la final fără obiecțiuni, intimatul - reclamant și-a însușit tot conținutul documentului, ceea ce echivalează cu exprimarea neechivocă a consimțământului.

Pentru toate considerentele reținute conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC G. SRL Otopeni împotriva deciziei comerciale nr. 274 din 25 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o va modifica în sensul că se va admite apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței comerciale nr. 11016 din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o va schimba în tot în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului P.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC G. SRL Otopeni împotriva deciziei comerciale nr. 274 din 25 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței comerciale nr. 11016 din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului București secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantului P.M.. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 iunie 2008.