ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1015/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 13 iunie 2005, reclamanta

A.V.A.S.

a chemat în judecată

pârâtele SC C. SA, SC R.I. SA, O.R.C. de pe lângă Tribunalul București,

solicitând să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. SC C. SA Călărași

din data de 13 iulie 2001 prin care s-a hotărât fuziunea dintre SC C. SA și SC

R.I. SA, iar în subsidiar, în urma admiterii acestui prim capăt de cerere, a

solicitat să se constate nulitatea actelor subsecvente: hotărârea A.G.E.A. SC

R.I. SA din data de 10 noiembrie 2001, actul adițional la actul constitutiv al SC

R.I. SRL autentificat din 9 decembrie 1999 de BNP A.T., încheierea nr. 1012 din

6 februarie 2002 pronunțată de Judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă

Tribunalul București. De asemenea, reclamanta a mai solicitat ca instanța să

dispună repunerea părților în situația anterioară fuziunii.

În motivare, reclamanta a

arătat că la data de 11 iunie 1999 între

A.V.A.S.

, în calitate de vânzător, și SC R.I. SA, în calitate de

cumpărător, a intervenit contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni având ca obiect

un număr de 1.215.233 acțiuni reprezentând 100% din capitalul social al SC C.

SA Ialomița.

Întrucât societatea

privatizată nu deținea la data privatizării certificatele de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor, în conformitate cu prevederile art.

7.6 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, părțile au convenit ca,

după obținerea de către societatea privatizată a acestor certificate și

înregistrarea la Registrul Comerțului a majorării capitalului social cu

valoarea acestor terenuri, vânzătorul să facă prima ofertă de vânzare către

cumpărător, în limita cotei de capital social al societății deținută de acesta

la data ofertei de vânzare.

În perioada de derulare a

contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, societatea privatizată a

obținut trei certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor aflate în administrarea sa. Deși cumpărătorul avea datoria să

majoreze capitalul social al SC C. SA cu valoarea terenurilor asupra cărora a

obținut certificatele de atestare a dreptului de proprietate și să facă

mențiunile corespunzătoare pe seama vânzătorului

A.V.A.S.

la O.R.C. în vederea vânzării

pachetului de acțiuni emise suplimentar, SC R.I. SA nu a înțeles să respecte

obligația asumată.

Prin hotărârea A.G.E.A. din

data de 13 iulie 2001 s-a hotărât fuziunea dintre SC C. SA, ca societate

absorbită, și SC R.I. SA, ca societate absorbantă, iar prin hotărârea A.G.E.A. SC

R.I. SA din data de 10 noiembrie 2001 s-a aprobat fuziunea dintre cele două

societăți și majorarea capitalului social al SC R.I. SA potrivit proiectului de

fuziune.

Mențiunile privind

modificarea/completarea actului constitutiv au fost înscrise la O.R.C. conform

încheierii nr. 1012 din 6 februarie 2002 pronunțată de judecătorul delegat, iar

SC C. SA a fost radiată din Registru conform cererii de radiere înregistrată în

21 martie 2002.

Având în vedere că SC C. SA

și SC C. SA nu au înțeles să respecte art. 7.6 din contractul de vânzare - cumpărare

de acțiuni și art. 322 din H.G. nr. 450/1999, în sensul înregistrării în

Registrul Comerțului a majorării capitalului social al SC C. SA cu valoarea

terenurilor pentru care s-au obținut certificatele de atestare a dreptului de

proprietate, în schimbul căreia urmau a fi emise noi acțiuni în favoarea

vânzătorului, în baza art. 33 lit. b) din O.G. nr. 25/2002, care conține o

normă juridică cu caracter imperativ, reclamanta a formulat prezenta cerere de

constatare a nulității absolute.

În aplicarea principiului

resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, reclamanta a solicitat

constatarea nulității absolute a actelor subsecvente; de asemenea, reclamanta a

solicitat și repunerea părților în situația anterioară, astfel încât SC C. SA

să poată realiza majorarea de capital social cu valoarea terenurilor asupra

cărora a obținut certificatele de atestare.

În drept, reclamanta a

indicat prevederile art. 969 C. civ., art. 322 din H.G. nr. 450/1999, art. 12

din Legea nr. 137/2002, art. 33 lit. b) din O.G. nr. 25/2002.

Prin sentința comercială nr.

4643 din 14 noiembrie 2005 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

admis, în parte, cererea formulată de reclamanta

A.V.A.S.

București în contradictoriu cu

pârâtele SC C. SA, SC R.I. SA și O.R.C. de pe lângă Tribunalul București și a

respins ca fiind formulat împotriva persoanei fără capacitate de folosință,

capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A.

din 13 iulie 2001 a SC C. SA, a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A.

SC R.I. SA din 10 noiembrie 2001 și a actului adițional constitutiv al

aceleiași societăți autentificat din 9 decembrie 1999 și a respins ca

inadmisibil capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a

încheierii nr. 1012 din 6 februarie 2002 pronunțată de judecătorul delegat la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul București și ca lipsit de obiect cel referitor la

repunerea în situația anterioară.

Pentru a hotărî astfel s-a

reținut că, la data introducerii acțiunii societatea comercială pârâtă era

radiată din Registrul Comerțului și în consecință nu mai avea personalitate

juridică și nici capacitate de folosință.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel

A.V.A.S.

București,

criticând hotărârea instanței de fond pentru greșita respingere a primului și

ultimului capăt al cererii introductive, respectiv admiterea excepției lipsei

capacității de folosință a SC C. SA și respingerea ca neîntemeiată a capătului

ultim al cererii privitor la repunerea părților în situația anterioară

fuziunii.

Prin decizia comercială nr. 179

din 7 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de

A.V.A.S.

Prin decizia nr. 4080 din 11

decembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

recursul declarat de

A.V.A.S.

,

s-a casat decizia comercială nr. 179 din 7 aprilie 2006 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, pentru neîndeplinirea dispozițiilor art. 261

pct. 4 și 5 C. proc. civ. și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Recursul declarat de

intervenienta SC P. SA Galați a fost respins ca neavenit.

În faza procesuală, a

rejudecării apelului după casare la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială

la data de 12 martie 2007 a fost înregistrat dosarul nr. 1879/2/2007.

Nu s-au administrat probe

noi.

Curtea de Apel București

prin decizia comercială nr. 209 din 12 mai 2008 a respins, ca nefondat, apelul

declarat de apelanta

A.V.A.S.

București,

în contradictoriu cu intimatele SC C. SA, SC R.I. SA, prin administratori

judiciari R.M.C.P.I. IPURL și T.A. SPRL și intervenienta SC P. SA împotriva

sentinței comerciale nr. 4643 din 14 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 3267/2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond de admitere a

excepției lipsei capacității procesuale de folosință a SC C. SA este legală

întrucât la data înregistrării cererii de chemare în judecată era radiată din

Registrul Comerțului chiar dacă operațiunea juridică a fuziunii a fost

desființată retroactiv.

De asemenea instanța de apel

a reținut că repunerea părților în situația anterioară nu poate avea loc

deoarece apelanta reclamantă nu a solicitat și constatarea nulității absolute a

majorării capitalului social al SC R.I. SA cu valoarea terenului, întrucât

noile acțiuni emise cu valoarea terenului au intrat în patrimoniul

A.V.A.S.

ca acționar.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs, în termenul legal și motivat, reclamanta

A.V.A.S.

București, criticând-o

pentru nelegalitate, prin reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor în

recurs, susținând, în esență, că hotărârea instanței de apel a menținut, în mod

greșit, aprecierea instanței de fond privind admiterea excepției lipsei

capacității de folosință a SC C. SA și respingerea, ca neîntemeiată a ultimului

capăt de cerere privind repunerea părților în situația anterioară fuziunii,

făcând astfel o aplicare greșită a dispozițiilor art. 238 din Legea 31/1990 și art.

6 din Legea 26/1990.

În consecință, recurenta

reclamantă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicită admiterea

recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii

atacate, schimbarea în parte a sentinței comerciale nr. 4643 din 14 noiembrie

2005 a Tribunalului București, iar pe fond, admiterea acțiunii formulate de

A.V.A.S.

București.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la

dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente cauzei rezultă că instanța de fond și instanța de apel în mod corect

au interpretat actul dedus judecății și probatoriile administrate în cauză și

decizia atacată nu poate fi desființată.

Instanța de apel a reținut

în mod corect aprecierea instanței de fond privind admiterea excepției lipsei

capacității de folosință a SC C. SA deoarece la data înregistrării cererii de

chemare în judecată 13 iunie 2005 SC C. SA era radiată din Registrul Comerțului

iar mențiunea radierii nu a fost desființată, chiar dacă operațiunea juridică a

fuziunii a fost desființată retroactiv.

Pronunțând această hotărâre

instanța de apel nu a încălcat și nici nu a aplicat greșit dispozițiile legale

incidente cauzei respectiv art. 238 alin. (1) și art. 240 din Legea nr. 31/1990.

Motivul 2 de recurs

(repunerea părților în situația anterioară) a fost respins în mod corect de

instanța de apel deoarece repunerea părților în situația anterioară nu putea

avea loc întrucât reclamanta nu a solicitat și constatarea nulității absolute a

majorării capitalului social al SC R.I. SA cu valoarea terenului. Noile acțiuni

emise ca efect al majorării capitalului social cu valoarea terenului au intrat

în patrimoniul A.V.A.S. în calitatea sa de acționar al SC R.I. SA.

Procedând astfel ambele

instanțe au pronunțat o soluție care nu contravine dispozițiilor art. 6 din

Legea 26/1990.

De altfel, valoarea

terenurilor cu care a fost majorat capitalul social al SC R.I. SA nu lezează

interesele

A.V.A.S.

București întrucât noile

acțiuni emise ca efect al majorării capitalului social îi aparțin.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta

A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta

A.V.A.S.

București împotriva deciziei nr. 209 din 12 mai 2008 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 26 martie 2009.