ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2512/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul S.A. a chemat-o în

judecată pe pârâta SC H.T.R. PRAHOVA SA, solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea hotărârii Consiliului de

Administrație al SC T.H.R. SA nr. 179 din 20 iunie 2007, prin care s-a aprobat

majorarea capitalului social, în urma încheierii subscrierii cu suma de

3.800.000 lei prin aport în numerar adus de S.I.F. Transilvania și 57 persoane

fizice. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei să emită prin Consiliul de

Administrație o nouă hotărâre care să cuprindă lista acționarilor care au

subscris pentru fiecare etapă de majorare, precum și să îi aloce reclamantului

numărul corect de 1.211.277 acțiuni, ce îi reveneau ca urmare a majorării

capitalului social, în conformitate cu Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 17 aprilie

2007.

La termenul de judecată din data de

10 octombrie 2007, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând

pe această cale ca instanța să constate că, potrivit art. 216 din Legea nr. 31/1990,

art. 2 din Hotărârea nr. 1/2007 A.G.E.A. și art. 1 din Hotărârea nr. 179 din 20

iunie 2007 a CA, reclamantul este îndreptățit să îi fie alocat un număr de

1.211.277 acțiuni (75.536 subscrise și plătite în prima etapă și 1.135.741

subscrise și plătite din a doua etapă).

Totodată, s-a solicitat constatarea

nulității absolute a listei cu acționarii care au subscris în cadrul majorării

capitalului social SC T.H.R. PRAHOVA SA, a procesului verbal al ședinței CA, în

care a fost adoptată Hotărârea nr. 179 din 20 iunie 2007, prin care s-a

stabilit numărul de acțiuni cu care se majorează capitalul social, precum și a

raportului Consiliului de Administrație al pârâtei, privind încheierea

operațiunilor de majorare a capitalului social, conform Hotărârii A.G.E.A. nr. 1

din 17 aprilie 2007.

A precizat reclamantul că, în

temeiul art. 246 C. proc. civ., renunță la judecarea capetelor de cerere

enunțate în acțiunea principală.

La 22 octombrie 2007, a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu depusă de N.L., în calitate de acționar

al SC T.H.R. SA, cerere care a fost disjunsă de prezenta cauză, prin încheierea

de ședință din data de 12 decembrie 2007 și care face obiectul dosarului cu nr.

8201/105/2007.

De asemenea, la data de 14 noiembrie

2007, B.L., B.M., S.I. și C.N.V. au formulat cererea de intervenție în interes

propriu, solicitând pe această cale respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Reclamantul a formulat întâmpinare

la cererea de intervenție, arătând că aceasta nu este admisibilă, întrucât

intervenienții nu invocă pe această cale un drept propriu.

În temeiul prevederilor art. 129 C.

proc. civ., tribunalul a calificat cererea de intervenție ca fiind o cerere în

interesul pârâtei, având în vedere că intervenienții nu invocă un drept

propriu, ci doar simple apărări în favoarea pârâtei, și în temeiul art. 52 C.

proc. civ. a dispus admiterea cererii de intervenție în principiu.

Prin sentința nr. 9 din 30 mai 2008,

pronunțată în Camera de Consiliu, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea precizată și completată formulată de

reclamantul S.A., în contradictoriu cu pârâta SC H.T.R. PRAHOVA SA.

Prin aceeași sentință, s-a admis

cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienții B.L., B.M.,

S.I. și C.N.V.

În considerentele acestei sentințe,

tribunalul a reținut că:

Pentru dovedirea pretențiilor sale,

reclamantul a invocat prevederile art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Potrivit acestui text de lege, acțiunile emise în schimbul aporturilor în

numerar vor trebui plătite, la data subscrierii, în proporție de cel puțin 30%

din valoarea lor nominală și integral în termen de cel mult 3 ani de la data

publicării în Monitorul Oficial a hotărârii adunării generale.

Prin această prevedere, legiuitorul

a instituit obligativitatea vărsării unei cote minime de 30% la data

subscrierii, iar nu obligația acționarilor de a vărsa doar 30% la momentul

subscrierii, iar ulterior restul.

Acest text de lege nu se aplică în

cauză, în condițiile în care la momentul subscrierii în etapa a doua au fost

achitate integral toate acțiunile oferite pentru majorare, existând chiar o

rată de suprasubscriere.

De altfel, nu există nici un motiv

rezonabil pentru care reclamantului să-i fie alocat un număr mai mare de

acțiuni, pentru că le-a achitat la data de 18 iunie 2007, în detrimentul

celorlalți acționari, care au subscris în aceleași condiții și care au achitat

acțiunile la data de 6 iunie 2007.

Se mai poate observa că rata de

alocare de 0,6082 a fost aplicată în mod egal tuturor acționarilor care au

subscris în etapa a doua.

Raportul de expertiză extrajudiciară

depus la dosar, nu poate fi avut în vedere, deoarece expertul a luat în

considerare în concluziile analizei sale doar documentele prezentate de

reclamant, fără a aprecia și asupra celorlalte subscrieri efectuate în etapa a

doua, conform documentelor aflate la sediul societății pârâte.

În raport de toate aceste

considerente, tribunalul a apreciat că acțiunea așa cum a fost completată și

precizată este neîntemeiată și a respins-o.

În raport de soluția adoptată cu

privire la acțiunea principală, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 54 C.

proc. civ. a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei.

Prin decizia nr. 201 din 22

octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul S.A. împotriva sentinței

mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut următoarele:

Criticile aduse hotărârii primei

instanțe sunt nejustificate și lipsite de obiect, în condițiile în care

apelantul nu a fost vătămat în niciun fel, prin actele a căror nulitate

solicită a se constata și fiecare societate comercială decide în mod

independent și suveran în politica sa managerială și financiară, fiind vorba de

o majorare de capital social, ca urmare a nevoii de lichidități, în

desfășurarea activității comerciale.

Prin hotărârea apelantă, apelantul

nu a fost dezavantajat sau discriminat, nu are nici mai multe și nici mai

puține drepturi decât ceilalți acționari, prin promovarea acțiunii sale

încearcă să obțină anumite drepturi și facilități patrimoniale în detrimentul

celorlalți acționari, care au hotărât într-un anume fel modalitate de

subscriere a acțiunilor la majorarea capitalului social al SC T.H.R. PRAHOVA

SA.

De asemenea, din probele

administrate și actele depuse la dosar, rezultă fără echivoc, că s-au aplicat

aceleași criterii pentru toți acționarii, nefiind favorizat niciunul dintre

aceștia, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamantul S.A., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii

atacate, iar pe fond admiterea acțiunii introductive, astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

susține că în Hotărârea A.G.E.A. a SC T.H.R. PRAHOVA SA nu există nicio

mențiune cu privire la obligativitatea plății integrale a acțiunilor subscrise

la data subscrierii, după cum în mod neadevărat a constatat instanța de apel;

totodată, în mod vădit nelegal și netemeinic instanța de apel a considerat că

nu a fost vătămat, dezavantajat sau discriminat, prin actele a căror nulitate a

solicitat-o prin acțiunea introductivă, astfel cum aceasta a fost modificată.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct.

8 C. proc. civ., arată că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus

judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, atât

timp cât instanța de apel a considerat că în cuprinsul Hotărârii A.G.E.A. din

17 aprilie 2008 ar exista o dispoziție privind obligativitatea plății integrale

a acțiunilor subscrise la data realizării subscrierii.

În fine, având în vedere

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că instanța de apel a pronunțat

o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a pronunțat asupra probelor

solicitate prin motivele de apel; hotărârea instanței de apel este contrară

dispozițiilor art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și prevederilor

Hotărârii A.G.E.A. a SC T.H.R. PRAHOVA SA din 17 aprilie 2007; instanța de apel

nu s-a pronunțat nici asupra concluziilor raportului de expertiză extrajudiciară.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea motivelor de recurs,

în raport de actele dosarului și de hotărârile pronunțate în cauză, se constată

următoarele:

În mod evident, primul motiv de

recurs, - întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că

eronat s-ar fi reținut de către curtea de apel existența unei dispoziții în

cuprinsul Hotărârii A.G.E.A. privind obligativitatea plății integrale a

acțiunilor subscrise la data subscrierii, acesta reprezentând un motiv străin

de natura pricinii, nu este fondat.

Se constată astfel că instanțele au

stabilit corect, urmare probatoriului administrat, că acțiunile subscrise în

prima etapă au fost oferite spre subscriere și vărsate acționarilor care au

subscris în prima etapă, în ordinea solicitării, începând cu data de 6 iunie

2007, ora 8

00

, iar pentru cea de-a doua etapă, au existat subscrieri

simultane, în total existând solicitări pentru subscrierea unui număr de

9.591.530 acțiuni și întrucât subscrierile simultane au depășit numărul maxim

al acțiunilor oferite spre subscriere, Consiliul de Administrație a aplicat pro

rata în funcție de cantitatea subscrisă, conform celor prevăzute în Hotărârea

AGA.

Se constată, de asemenea, că au fost

oferite spre subscriere acționarilor acțiunile emise, funcție de cota de

participare la capitalul social, rata de alocare de 0,6082 fiind aplicată în

mod egal tuturor acționarilor care au subscris în etapa a doua și, în

consecință, în mod corect s-a apreciat că nu există niciun motiv rezonabil ca

reclamantului să-i fie alocat un număr mai mare de acțiuni și anume, pentru că

le-a achitat la 18 iunie 2007, în detrimentul celorlalți acționari, care au

subscris în aceleași condiții și care au achitat acțiunile la 6 iunie 2007.

Astfel fiind, se reține că ambele

instanțe au apreciat judicios că recurentul-reclamant nu a fost vătămat,

dezavantajat sau descriminat prin actele a căror nulitate a solicitat-o prin

acțiunea introductivă, așa cum a fost ulterior modificată.

Nu este întemeiat nici motivul de

recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât

instanța de apel nu a schimbat înțelesul lămurit și neîndoielnic al actului

dedus judecății, ci dimpotrivă, s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut,

astfel cum rezultă și din cele mai sus menționate, ca răspuns la motivele de

recurs întemeiate de reclamant pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc.

civ., expuse într-o strânsă legătură.

Se constată că nu au fost încălcate

nici dispozițiile legale invocate de recurentul-reclamant în susținerea motivului

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece au

fost corect aplicate și interpretate dispozițiile legale incidente în cauză, nefiind

îndeplinite condițiile modificării deciziei pronunțate de curtea de apel nici

sub acest aspect.

În fine, susținerile legate de

administrarea probelor, de nepronunțarea asupra concluziilor raportului de

expertiză, pe care tribunalul nu le-a putut avea în vedere pentru

considerentele menționate în sentința pronunțată, se constituie în critici de

netemeinicie, ce nu pot fi examinate de instanța de recurs, care potrivit

dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., este îndrituită a examina

hotărârile criticate, numai pentru motive de nelegalitate.

Având în vedere cele de mai sus

arătate, reținându-se că recurentul-reclamant nu a formulat niciun motiv de

recurs întemeiat, care să justifice modificarea deciziei curții de apel, în

condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul

reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

S.A. împotriva deciziei nr. 201 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21

octombrie 2009.