ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2512/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta SC H.T.R. PRAHOVA SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea hotărârii Consiliului de Administrație al SC T.H.R. SA nr. 179 din 20 iunie 2007, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social, în urma încheierii subscrierii cu suma de 3.800.000 lei prin aport în numerar adus de S.I.F. Transilvania și 57 persoane fizice. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei să emită prin Consiliul de Administrație o nouă hotărâre care să cuprindă lista acționarilor care au subscris pentru fiecare etapă de majorare, precum și să îi aloce reclamantului numărul corect de 1.211.277 acțiuni, ce îi reveneau ca urmare a majorării capitalului social, în conformitate cu Hotărârea A.G.E.A.

nr. 1 din 17 aprilie 2007. La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2007, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând pe această cale ca instanța să constate că, potrivit art. 216 din Legea nr. 31/1990, art. 2 din Hotărârea nr. 1/2007 A.G.E.A. și art. 1 din Hotărârea nr. 179 din 20 iunie 2007 a CA, reclamantul este îndreptățit să îi fie alocat un număr de 1.211.277 acțiuni (75.536 subscrise și plătite în prima etapă și 1.135.741 subscrise și plătite din a doua etapă). Totodată, s-a solicitat constatarea nulității absolute a listei cu acționarii care au subscris în cadrul majorării capitalului social SC T.H.R.

PRAHOVA SA, a procesului verbal al ședinței CA, în care a fost adoptată Hotărârea nr. 179 din 20 iunie 2007, prin care s-a stabilit numărul de acțiuni cu care se majorează capitalul social, precum și a raportului Consiliului de Administrație al pârâtei, privind încheierea operațiunilor de majorare a capitalului social, conform Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 17 aprilie 2007. A precizat reclamantul că, în temeiul art. 246 C. proc. civ., renunță la judecarea capetelor de cerere enunțate în acțiunea principală. La 22 octombrie 2007, a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu depusă de N.L., în calitate de acționar al SC T.H.R. SA, cerere care a fost disjunsă de prezenta cauză, prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2007 și care face obiectul dosarului cu nr. 8201/105/2007.

De asemenea, la data de 14 noiembrie 2007, B.L., B.M., S.I. și C.N.V. au formulat cererea de intervenție în interes propriu, solicitând pe această cale respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de intervenție, arătând că aceasta nu este admisibilă, întrucât intervenienții nu invocă pe această cale un drept propriu. În temeiul prevederilor art. 129 C. proc. civ., tribunalul a calificat cererea de intervenție ca fiind o cerere în interesul pârâtei, având în vedere că intervenienții nu invocă un drept propriu, ci doar simple apărări în favoarea pârâtei, și în temeiul art. 52 C. proc. civ. a dispus admiterea cererii de intervenție în principiu. Prin sentința nr. 9 din 30 mai 2008, pronunțată în Camera de Consiliu, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea precizată și completată formulată de reclamantul S.A., în contradictoriu cu pârâta SC H.T.R.

PRAHOVA SA. Prin aceeași sentință, s-a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienții B.L., B.M., S.I. și C.N.V. În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut că: Pentru dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a invocat prevederile art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Potrivit acestui text de lege, acțiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii, în proporție de cel puțin 30% din valoarea lor nominală și integral în termen de cel mult 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii adunării generale. Prin această prevedere, legiuitorul a instituit obligativitatea vărsării unei cote minime de 30% la data subscrierii, iar nu obligația acționarilor de a vărsa doar 30% la momentul subscrierii, iar ulterior restul.

Acest text de lege nu se aplică în cauză, în condițiile în care la momentul subscrierii în etapa a doua au fost achitate integral toate acțiunile oferite pentru majorare, existând chiar o rată de suprasubscriere. De altfel, nu există nici un motiv rezonabil pentru care reclamantului să-i fie alocat un număr mai mare de acțiuni, pentru că le-a achitat la data de 18 iunie 2007, în detrimentul celorlalți acționari, care au subscris în aceleași condiții și care au achitat acțiunile la data de 6 iunie 2007. Se mai poate observa că rata de alocare de 0,6082 a fost aplicată în mod egal tuturor acționarilor care au subscris în etapa a doua. Raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar, nu poate fi avut în vedere, deoarece expertul a luat în considerare în concluziile analizei sale doar documentele prezentate de reclamant, fără a aprecia și asupra celorlalte subscrieri efectuate în etapa a doua, conform documentelor aflate la sediul societății pârâte.

În raport de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că acțiunea așa cum a fost completată și precizată este neîntemeiată și a respins-o. În raport de soluția adoptată cu privire la acțiunea principală, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 54 C. proc. civ. a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei. Prin decizia nr. 201 din 22 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul S.A. împotriva sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: Criticile aduse hotărârii primei instanțe sunt nejustificate și lipsite de obiect, în condițiile în care apelantul nu a fost vătămat în niciun fel, prin actele a căror nulitate solicită a se constata și fiecare societate comercială decide în mod independent și suveran în politica sa managerială și financiară, fiind vorba de o majorare de capital social, ca urmare a nevoii de lichidități, în desfășurarea activității comerciale. Prin hotărârea apelantă, apelantul nu a fost dezavantajat sau discriminat, nu are nici mai multe și nici mai puține drepturi decât ceilalți acționari, prin promovarea acțiunii sale încearcă să obțină anumite drepturi și facilități patrimoniale în detrimentul celorlalți acționari, care au hotărât într-un anume fel modalitate de subscriere a acțiunilor la majorarea capitalului social al SC T.H.R.

PRAHOVA SA. De asemenea, din probele administrate și actele depuse la dosar, rezultă fără echivoc, că s-au aplicat aceleași criterii pentru toți acționarii, nefiind favorizat niciunul dintre aceștia, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul S.A., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii introductive, astfel cum a fost formulată. Recurentul-reclamant, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susține că în Hotărârea A.G.E.A. a SC T.H.R.

PRAHOVA SA nu există nicio mențiune cu privire la obligativitatea plății integrale a acțiunilor subscrise la data subscrierii, după cum în mod neadevărat a constatat instanța de apel; totodată, în mod vădit nelegal și netemeinic instanța de apel a considerat că nu a fost vătămat, dezavantajat sau discriminat, prin actele a căror nulitate a solicitat-o prin acțiunea introductivă, astfel cum aceasta a fost modificată. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, atât timp cât instanța de apel a considerat că în cuprinsul Hotărârii A.G.E.A. din 17 aprilie 2008 ar exista o dispoziție privind obligativitatea plății integrale a acțiunilor subscrise la data realizării subscrierii.

În fine, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate prin motivele de apel; hotărârea instanței de apel este contrară dispozițiilor art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și prevederilor Hotărârii A.G.E.A. a SC T.H.R. PRAHOVA SA din 17 aprilie 2007; instanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra concluziilor raportului de expertiză extrajudiciară. Recursul nu este fondat. Din examinarea motivelor de recurs, în raport de actele dosarului și de hotărârile pronunțate în cauză, se constată următoarele: În mod evident, primul motiv de recurs, - întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., în sensul că eronat s-ar fi reținut de către curtea de apel existența unei dispoziții în cuprinsul Hotărârii A.G.E.A. privind obligativitatea plății integrale a acțiunilor subscrise la data subscrierii, acesta reprezentând un motiv străin de natura pricinii, nu este fondat. Se constată astfel că instanțele au stabilit corect, urmare probatoriului administrat, că acțiunile subscrise în prima etapă au fost oferite spre subscriere și vărsate acționarilor care au subscris în prima etapă, în ordinea solicitării, începând cu data de 6 iunie 2007, ora 8 00 , iar pentru cea de-a doua etapă, au existat subscrieri simultane, în total existând solicitări pentru subscrierea unui număr de 9.591.530 acțiuni și întrucât subscrierile simultane au depășit numărul maxim al acțiunilor oferite spre subscriere, Consiliul de Administrație a aplicat pro rata în funcție de cantitatea subscrisă, conform celor prevăzute în Hotărârea AGA.

Se constată, de asemenea, că au fost oferite spre subscriere acționarilor acțiunile emise, funcție de cota de participare la capitalul social, rata de alocare de 0,6082 fiind aplicată în mod egal tuturor acționarilor care au subscris în etapa a doua și, în consecință, în mod corect s-a apreciat că nu există niciun motiv rezonabil ca reclamantului să-i fie alocat un număr mai mare de acțiuni și anume, pentru că le-a achitat la 18 iunie 2007, în detrimentul celorlalți acționari, care au subscris în aceleași condiții și care au achitat acțiunile la 6 iunie 2007. Astfel fiind, se reține că ambele instanțe au apreciat judicios că recurentul-reclamant nu a fost vătămat, dezavantajat sau descriminat prin actele a căror nulitate a solicitat-o prin acțiunea introductivă, așa cum a fost ulterior modificată.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu a schimbat înțelesul lămurit și neîndoielnic al actului dedus judecății, ci dimpotrivă, s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, astfel cum rezultă și din cele mai sus menționate, ca răspuns la motivele de recurs întemeiate de reclamant pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., expuse într-o strânsă legătură. Se constată că nu au fost încălcate nici dispozițiile legale invocate de recurentul-reclamant în susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece au fost corect aplicate și interpretate dispozițiile legale incidente în cauză, nefiind îndeplinite condițiile modificării deciziei pronunțate de curtea de apel nici sub acest aspect.

În fine, susținerile legate de administrarea probelor, de nepronunțarea asupra concluziilor raportului de expertiză, pe care tribunalul nu le-a putut avea în vedere pentru considerentele menționate în sentința pronunțată, se constituie în critici de netemeinicie, ce nu pot fi examinate de instanța de recurs, care potrivit dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., este îndrituită a examina hotărârile criticate, numai pentru motive de nelegalitate. Având în vedere cele de mai sus arătate, reținându-se că recurentul-reclamant nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care să justifice modificarea deciziei curții de apel, în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei nr. 201 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2009.