ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1016/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3 din 16 ianuarie 2008 a

Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea prin care SIF M. SA București, în

contradictoriu cu SC C.C.C. SA Măneciu, sat Cheia, județul Prahova, a

solicitat anularea hotărârii

A.G.E.A.

din 24 mai 2007.

În esență, instanța de fond

a reținut că hotărârea atacată privește majorarea capitalului social al

societății pârâte de la 22.687,50 lei la 522.485 lei, prin emisiunea unui număr

de 198.719 acțiuni, cu valoare nominală de 2,5 lei (însemnând 496.797,5 lei) ce

i-au revenit în totalitate lui C.D.M., acționar, urmare creanței pe care acesta

o avea asupra societății pârâte.

Reținându-se că nu s-au

încălcat dispozițiile art. 210 alin. (5) din Legea 31/1990 și nici cele ale art.

216 din același act normativ, instanța a respins cererea reclamantei ca

nefondată, reținând și că modificarea actului constitutiv s-a făcut cu

respectarea art. 117 alin. (7) din Legea 31/1990.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 103 din 16

mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, iar hotărârea de fond schimbată în tot în sensul admiterii

acțiunii și anulării hotărârii

A.G.E.A.

din 24 mai 2007 a acționarilor pârâtei.

Instanța de apel a reținut

în considerentele deciziei că apelul este nefondat întrucât corect instanța de

fond a reținut că majorarea capitalului social s-a făcut cu respectarea art. 210

alin. (2) teza a II-a din Legea 31/1990, prin transformarea creanțelor în

acțiuni, că dreptul de preferință al acționarilor s-a respectat, noile acțiuni  distribuindu-se

conform art. 216 din Legea 31/1990.

În schimb s-a apreciat că au

fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea 31/1990, textul

modificărilor privind capitalul social nefiind cuprins integral în convocator

iar dreptul de vot din partea lui C.D.M. s-a exercitat cu încălcarea art. 126

alin. (1) din același act normativ.

În final apelul a fost admis

și hotărârea

A.G.E.A.

anulată pentru încălcarea

dispozițiilor art. 117 alin. (7) și art. 126 din Legea 31/1990, reținându-se

totodată că s-ar fi impus majorarea capitalului social și prin celelalte

modalități prevăzute de art. 210 din Legea 31/1990 întrucât administratorul

unic se afla la momentul votului în conflict de interese, urmărind în mod evident

realizarea creanțelor sale.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor

recurenta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arată că

hotărârea recurată are o motivare contradictorie, considerentele hotărârii

fiind în sensul respingerii apelului ca nefondat, iar dispozitivul fiind în

sensul admiterii lui.

De asemenea, motivarea

cuprinde și motive străine de natura pricinii referitoare la cauzele de

nulitate relativă virtuală, fără însă a face referire la interesul lezat al

reclamantei afectat de majorarea capitalului social prin conversia datoriilor.

Tot astfel instanța de apel stabilește că se puteau folosi și alte modalități

de majorare a capitalului social deși acesta era un atribut al adunării

generale și nu al instanței.

Invocând dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică schimbarea naturii actului dedus

judecății modificând și interpretând greșit scopul pentru care a fost adoptată

hotărârea de majorare a capitalului social, respectiv pentru a evita dizolvarea

societății și nicidecum pentru a realiza creanța pe care o avea unul dintre acționari

asupra societății.

Prin cea de-a treia critică,

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta critică

interpretarea greșită a dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Legea 31/1990

referitoare la exercitarea votului de către administrator atunci când se

discută descărcarea sa de gestiune, deoarece interdicția instituită de art. 126

nu este aplicabilă în cauză, ci eventual cea din art. 127 din Legea 31/1990,

text neinvocat de apelantă și care oricum nu ar fi atras nulitatea sau anularea

hotărârii

A.G.E.A.

ci doar

răspunderea pentru daune create societății, nedovedite în speță.

În final este criticată

neregularitatea convocatorului adunării, convocator perfect legal și cunoscut

reclamantei precum și necitarea în cauză a acționarului C.D.M.

Recursul este întemeiat

pentru considerentele ce se vor arăta:

Critica recurentei privind

motivarea contradictorie a deciziei și argumentată pe motive străine de pricină

este întemeiată, rezultând din decizia recurată că în considerente apelul este apreciat

ca nefondat urmând a fi respins în timp ce în dispozitiv apelul este admis.

Prima parte a argumentării

cea referitoare la considerentele pe care instanța de fond și-a întemeiat

soluția de respingere a acțiunii – este apreciată de instanța de apel ca

justificând temeinicia și legalitatea hotărârii de fond, în timp ce partea

finală argumentează temeinicia acțiunii reclamantei, dispozitivul deciziei

fiind în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a hotărârii de fond.

În atare situație este imposibil

a fi exercitat controlul legalității deciziei recurate și analizarea celorlalte

critici invocate de recurentă, motiv pentru care Curtea apreciază că recursul

este întemeiat urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., coroborat cu art. 304 pct. 7 C. proc. civ., decizia din apel casată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC C.C.C. SA Măneciu.

Casează decizia nr. 103 din

16 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești și trimite cauza spre rejudecarea

apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 26 martie 2009.