ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3626/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 37/CC din 13

decembrie 2006, Tribunalul Iași, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de

reclamantă, a anulat hotărârea A.G.E.A. din 28 aprilie 2006 de la SC

I. SA Iași și a dispus comunicarea hotărârii la O.R.C. de pe

lângă Tribunalul Iași, în vederea menționării în registru și

publicării în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, la data

rămânerii definitive și irevocabile.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel pârâta SC I. SA Iași, arătând că această

majorare de capital s-a aprobat în vederea realizării de către

acționarul SC A.I. SRL Ploiești a obligației de investiție

prevăzută în contractul de privatizare din 9 mai 2003, încheiat cu

A.P.A.P.S., iar realizarea investițiilor pentru dezvoltarea societății

se face prin majorarea de capital social.

Prin această majorare a

capitalului social, nu se încalcă nici un drept al acționarilor

minoritari, care, conform Legii nr. 31/1990, pot subscrie acțiuni în

perioada de preemțiune, proporțional cu cota deținută de

fiecare.

A mai arătat apelanta

că intimata SIF M. SA Bacău se află în eroare cu privire la

faptul că hotărârea A.G.E.A. din 28 aprilie 2006 este lovită de

nulitate absolută, deoarece structura acționariatului nu ar

corespunde realității. Mai mult, a considerat apelanta, hotărârea

A.G.E.A. din 28 aprilie 2006 este legală și nu a încălcat

drepturile acționarilor minoritari, ci, dimpotrivă, cifra cu care SC

I.2 SA Ploiești a majorat capitalul social a intrat efectiv în numerar în

contul societății.

Apelul declarat de pârâta SC

I. SA Iași a fost respins prin decizia nr. 76 din 3 septembrie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

În motivarea deciziei,

Curtea a reținut, în esență, că apelul este nefondat,

întrucât instanța de fond corect a admis acțiunea și a anulat

hotărârea A.G.E.A. din 28 aprilie 2006, dat fiind că hotărârea din

28 aprilie 2006 a fost dată fără a se ține cont de

împrejurarea că precedenta majorare de capital fost înlăturată

(atât pentru majorarea din 10 octombrie 2005, cât și pentru cea din 19

decembrie 2005).

Pârâta SC I. SA Iași a

declarat recurs împotriva acestei decizii, pentru motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 650 din 20

februarie 2008 a admis recursul pârâtei SC I.2 SA Iași cu consecința

modificării deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat de

aceeași pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a

schimbat-o în tot, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca

nefondată.

S-a reținut că din

verificarea actelor și lucrărilor dosarului, a rezultat că în

mod eronat s-a reținut de către instanța de apel că

majorarea capitalului s-a făcut pe o structură a acționariatului

care nu corespunde nulității.

Față de această

situație, soluția instanței de apel, bazată pe motivarea

că hotărârea din 28 aprilie 2006 a A.G.E.A. a SC I.2 SA Iași a

fost adoptată fără a se ține seama că precedenta

majorare de capital social a fost invalidată de către instanța

de judecată este greșită iar menținerea hotărârii

instanței de fond nu are o bază reală și legală.

Împotriva acestei decizii a

formulat contestație în anulare SIF M. SA care a fost respinsă ca

nefondată prin decizia nr. 3483 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială,

pronunțată în dosarul nr. 1946/1/2008.

În contra aceleiași

decizii pronunțată în recurs, SIF M. SA a formulat cerere de

revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuenta a arătat, în esență, că în cauză s-au dat

două hotărâri potrivnice respectiv decizia nr. 2 din 8 ianuarie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 5804/45/2006

și decizia nr. 650 din 20 februarie 2008 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

dosarul nr. 10650/99/2006, hotărâri care privesc noua și aceeași

pricină – majorarea capitalului social cu suma de 12.000.000 ron conform

hotărârii din 10 octombrie 2005 și finalizată conform

hotărârii Curții de Apel SC I.2 SA Iași din 28 aprilie 2006 –

între aceleași persoane, când aceeași calitate.

În consecință,

revizuenta a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să se

anuleze decizia nr. 650 din 20 februarie 2008 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

dosarul nr. 10650/99/2006, care este contrară deciziei nr. 2 din 8

ianuarie 2007 a Curții de Apel Iași, în dosarul nr. 5804/45/2006.

Intimata a depus întâmpinare

prin care a susținut că cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu îndeplinește

condițiile prevăzute de acest text de lege, motiv pentru care a

solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, în opinia

intimatei în cauză nu există două hotărâri contradictorii

pronunțare în dosare diferite.

Cererea de revizuire este

nefondată.

Potrivit dispozițiilor art.

322 pct. 7 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de

același grad sau grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate.

”

În speță cererea

este admisibilă întrucât conține elementele formale la care face

referire art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neputând fi primită

susținerea intimatei.

Pentru a fi aplicabile

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca

hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența

lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia

instanței de recurs și cealaltă hotărâre invocată de

revizuentă nu există contrarietate de hotărâri, întrucât acestea

nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului

judecat, obiectul litigiilor fiind diferit.

Astfel litigiul

soluționat în dosarul nr. 5804/45/2006 al Curții de Apel Iași a

avut ca obiect anularea hotărârii A.G.E.A. din 10 octombrie 2005, iar în

cauza ce formează obiectul dosarului nr. 10650/99/2006 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

obiectul litigiului îl constituie anularea hotărârii a A.G.E.A. din 28

aprilie 2006 de la SC I.2 SA Iași.

Condiția ca cele două hotărâri să

fie pronunțate în aceeași cauză nu este îndeplinită atunci

când primul proces a avut ca obiect anularea hotărârii nr. 3 din 10

octombrie 2005 a SC I.2 SA Iași, iar cel de-al doilea anularea

hotărârii A.G.E.A. din 28 aprilie 2006 a SC I.2 SA Iași.

Susținerile revizuentei în sensul că ce-a de-a doua hotărâre – decizia

nr. 650 din 20 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 10650/99/2006 –

rezolvă greșit problema majorării capitalului social al SC I.2

SA Iași nu pot fi analizate, deoarece instanța de revizuire nu este o

instanță de control judiciar și nu are căderea să

aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține

soluția corectă ci doar să constate dacă prin ultima

hotărâre s-a nesocotit puterea lucrului judecat ce rezultă din prima

hotărâre.

Prin urmare, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă cererea

de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de revizuenta SIF M. SA împotriva deciziei nr.

650 din 20 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2008.