ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1078/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.

8323/105/2008 reclamanta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului

București în contradictoriu cu pârâta SC A.L. SA Câmpina a solicitat în

principal obligarea pârâtei la majorarea capitalului social, prin emiterea de

noi acțiuni în favoarea reclamantei, în schimbul noului aport în natură, cu

referire la diferența dintre valoarea reactualizată a terenului pentru care s-a

eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

din 20 iunie 2007 emis de Ministerul Economiei și Finanțelor și valoarea cu

care societatea a procedat la majorarea capitalului social, conform art. 12 alin.

(3) și (5) din Legea nr. 137/2002, coroborat cu art. 6 din H.G. nr. 834/1991. În

subsidiar, a solicitat, în cazul neconformării pârâtei la dispoziția instanței

în termen legal de 30 de zile, autorizarea reclamantei, să solicite O.R.C.

înregistrarea majorării capitalului social, cu referire la corecția acestuia,

pe cheltuiala societății pârâte, conform dispozițiilor art. 12 alin. (4) din

Legea nr. 137/2002 coroborat cu art. 6 din H.G. nr. 834/1991.

Tribunal Prahova a respins

excepțiile tardivității formulării acțiunii și lipsei calității procesuale

active a reclamantei, ca neîntemeiate, a admis excepția inadmisibilității

cererii invocată de pârâtă și a respins, ca inadmisibilă cererea formulată de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâtei SC A.L. SA Câmpina.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia nr. 110 din 6 octombrie

2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins apelul, ca nefondat.

A reținut că hotărârea primei

instanțe este legală și temeinică întrucât apelanta avea posibilitatea să atace

încheierea din 2008 dată de judecătorul delegat la O.R.C. prin care s-a dispus

înregistrarea în Registrul Comerțului a modificării numărului de acțiuni și a

majorării capitalului social subscris cu 110.773,90 lei și adăugarea acționarului

A.V.A.S., căruia îi revine un număr de 110.773,90 acțiuni, pentru aportul la

capitalul social.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 60

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, apelanta putea

formula recurs împotriva încheierii judecătorului delegat în termen de 15 zile

de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului

constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Prin cererea formulată apelanta a

solicitat obligarea pârâtei la modificarea actului constitutiv, modificare ce

poate avea loc numai prin procedura reglementată de Legea nr. 31/1990 și a

Legii nr. 26/1990.

Orice majorare a capitalului social

presupune modificarea actului constitutiv în condițiile prevăzute de lege și

înregistrarea în Registrul Comerțului a respectivei modificări, iar persoanele

interesate le pot contesta în măsura în care se consideră prejudiciate, cu

respectarea termenelor și condițiilor prevăzute de lege și nu în modalitatea

folosită de apelantă.

Prin hotărârea nr. 1 din 18

septembrie 2007 a A.G.E.A. a pârâtei s-a aprobat majorarea capitalului social

ca urmare a dobândirii certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor din 20 iunie 2007, iar prin hotărârea din 18 septembrie 2007

s-a aprobat modificarea statutului și a contractului de societate ca efect al

majorării capitalului social, cu dobândirea de către reclamantă a calității de

acționar – cu 1.107.739 acțiuni nominative.

Apelanta nu a atacat nici hotărârea

din 18 februarie 2007 prin care a devenit acționar al societății pârâte cu

22,40% din capitalul social.

Reclamanta a formulat, în termenul

legal, recurs împotriva acestei hotărâri invocând motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

A invocat în legătură cu critica

subsumată primului motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

că hotărârea conține motive contradictorii deoarece, deși, se reține că abia cu

ocazia adoptării hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 18 februarie 2007 recurenta a

devenit acționară, i se impută faptul că nu a atacat această hotărâre, cu toate

că nu avea calitate procesuală activă, situație ce atrage și incidența

motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În legătură cu criticile subsumate

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. a arătat,

de asemenea, că instanța a greșit atunci când a reținut că prin acțiunea

introductivă s-a urmărit contestarea hotărârii A.G.E.A. privind majorarea capitalului

social în temeiul dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 și nu o

obligație de a face, anume stabilirea participației corecte a recurentei –

reclamante la capitalul social, modificarea actului constitutiv fiind o cerere

subsidiară.

În fine, a arătat că soluția dată în

privința admisibilității acțiunii este greșită, instanța de apel confirmând de

fapt soluția instanței de fond deși ambele instanțe au depășit limitele

cenzurii impuse de excepția invocată, motivând hotărârile, pe fond.

Analizând recursul, se găsește

nefondat.

În ceea ce privește prima critică,

subsumată atât motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

cât și a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este nefondată, deoarece

contradictorialitatea trebuie să existe în cuprinsul considerentelor sau prin

analiza acestora în raport cu dispozitivul, ori instanța de apel s-a referit la

hotărârea A.G.E.A. în legătură cu soluționarea excepției de inadmisibilitate a

cererii de chemare în judecată, chiar recurenta recunoscând că a dobândit

calitatea de acționar în baza adunării generale de aprobare a majorării

capitalului social și a modificării actului constitutiv, încât, avea

posibilitatea să o atace dacă ar fi considerat că a fost prejudiciată fie chiar

și în calitate de terț interesat, pe calea dreptului comun nu numai ca

acționară a societății, pentru acțiunile primite, în baza acesteia.

Prin urmare, în mod legal, a

constatat instanța de apel că nu se poate obține modificarea actelor

constitutive ale unei societăți pe o altă cale decât cea legală, neputându-se,

deci, reține în această privință, nici, incidența motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Nici critica încadrată greșit în

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în loc de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., nu este fondată, instanța de apel cenzurând hotărârea

primei instanțe în limitele cererii reclamantei, pe excepția inadmisibilității

acesteia, chiar recurenta – reclamantă recunoscând că dorește, prin cererea

formulată, stabilirea corectă a participației sale la capitalul social.

Cât privește pretinsa nelegalitate a

hotărârii legată de modul de soluționare a acestei excepții, instanța de fond

și în consecință și cea de apel nu au încălcat dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția inadmisibilității fiind o excepție de fond prin intermediul

căreia se analizează încălcarea unor norme în legătură cu exercițiul dreptului

la acțiune, ceea ce instanțele au și făcut atunci când au analizat dacă, în

raport cu dispozițiile legale, incidente, în cauză, reclamanta avea sau nu

dreptul să formuleze o astfel de acțiune prin care se tinde la obținerea altei

participări la capitalul social fără a se fi cerut în prealabil,

modificarea/desființarea, actelor juridice prin care s-a hotărât deja potrivit

procedurilor legale în materie, structura capitalului social.

Așa fiind, recursul este nefondat și

va fi respins.

Văzând și art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei – pârâte SC A.L. SA

Câmpina cheltuieli de judecată în limita sumei de 2.000 lei, reprezentând

onorariu de avocat, instanța apreciind astfel asupra activității apărătorului

părții prin raportare la complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 110

din 6 octombrie 2009, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească intimatei

– pârâte SC A.L. SA Câmpina suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 martie 2010.