ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1567/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 9097 din 11 iunie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca prescris primul capăt al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S. București, în contradictoriu cu pârâta SC F. SA De asemenea, instanța a respins ca inadmisibile celelalte petite ale cererii.

Prin cererea adresată instanței, reclamanta a solicitat - în principal - obligarea pârâtei la majorarea capitalului social prin emiterea de noi acțiuni, în schimbul noului aport în natură, cu referire la diferența dintre valoarea de piață a terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate și valoarea cu care societatea a procedat la majorarea capitalului social; la modificarea corespunzătoare a actelor constitutive, sub aspectul valorii nominale a capitalului social și structurii acționariatului și la înregistrarea majorării capitalului social la Oficiul Registrului Comerțului. Reclamanta a mai solicitat - în subsidiar - ca, în cazul neconformării pârâtei, în termenul legal de 30 zile, autorizarea să solicite Oficiului Registrului Comerțului, înregistrarea majorării capitalului social, cu referire la corecția acestuia (în sensul arătat și a modificării corespunzătoare a actelor constitutive, pe cheltuiala societății pârâte.

În considerentele sentinței, prima instanță a reținut în esență că prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2009 s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru primul capăt al cererii motivat de faptul că ar fi incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002. Cu privire la excepția de inadmisibilitate a celorlalte petite s-a reținut că reclamanta a avut posibilitatea de a solicita anularea hotărârii A.G.E.A a SC F. SA din data de 16 aprilie 2006, precum și pe aceea de a solicita consiliului de administrație convocarea adunării generale pentru a se pune în discuție reevaluarea terenului pentru care s-a emis certificatul de atestare. Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis ca fondat prin decizia nr. 534 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Sentința apelată a fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a reținut că, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 39 din Legea nr. 137/2002 întrucât, solicitarea reclamantei vizează o operațiune postprivatizare, în condițiile în care pârâta a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului după încheierea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni. Raportat la această situație, instanța de apel a apreciat că termenul de prescripție de o lună, termen prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002 nu are aplicabilitate. De asemenea, s-a constatat că soluția primei instanțe de respingere a cererii ca inadmisibilă este greșită, limitează accesul reclamantei la justiție și încălcând prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Constituția României și art. 6 din CEDO.

S-a mai avut în vedere că reclamanta contestă numai valoarea cu care s-a efectuat majorarea capitalului social motivat de faptul că s-ar fi încălcat prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002, iar instanța trebuia să aprecieze asupra incidenței prevederilor respective în cauză. În fine, instanța de apel a considerat că trebuiau avute în vedere susținerile părților dar din perspectiva analizei acestora pe fondul cauzei, iar nu pe cale de excepție. Împotriva deciziei, pârâta a formulat recurs prin care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în susținerea cărora a reținut următoarele: - Instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 atunci când a apreciat că termenul de prescripție reglementat în cuprinsul acestora se referă numai la acte, operațiuni și drepturi născute în legătură cu privatizarea în sine a unei societăți.

Recurenta consideră că art. 39 are aplicabilitate pentru contestarea tuturor operațiunilor, actelor și pentru valorificarea tuturor drepturilor ce derivă din lege, fiind exceptate de la aplicarea termenului de o lună, cererile privind executarea obligației prevăzute în contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni ale societăților privatizate, precum și a celor în desfășurarea acestor contracte. Cum, majorarea capitalului social s-a efectuat la data de 18 aprilie 2006, recurenta apreciază că orice neregularitate putea fi valorificată numai în cadrul termenului special reglementat de art. 39. - Instanța de apel a considerat greșit că admiterea excepției inadmisibilității de către prima instanță a echivalat cu îngrădirea liberului acces la justiție al reclamantei.

Se susține că raționamentul instanței de apel potrivit cu care admiterea unei excepții de fond ar echivala cu o îngrădire adusă liberului acces la justiție, ar însemna că niciodată nu s-ar permite invocarea cu succes a excepției inadmisibilității. Contrar celor reținute în considerentele deciziei atacate, recurenta consideră că reclamantei i-a fost garantat accesul la justiție, întrucât cererea acesteia a fost analizată de instanță, însă prin prisma unor condiții care trebuiau îndeplinite pentru ca aceasta să fie admisibilă, constatându-se corect că reclamanta avea posibilitatea de a apela la alte căi legale pentru a-și vedea realizat dreptul. - Greșit s-a considerat că admiterea excepției inadmisibilității de către instanța de fond a echivalat cu încălcarea principiului adevărului.

Recurenta apreciază că instanța de fond a procedat la analiza excepțiilor invocate cu respectarea art. 137 C. proc. civ., respingând în mod corect cererea reclamantei. De asemenea, se susține că A.V.A.S. nu a formulat cereri în baza art. 132 și art. 119 din Legea nr. 31/1990 prin care să atace hotărârea adunării generale din data de 18 aprilie 2006, respectiv prin care să obțină convocarea unei adunări, în vederea obținerii modificării urmărite.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002, în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unități administrativ teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acțiuni ce vor reveni de drept instituției publice implicate. În cauza dedusă judecății pârâta a obținut certificatul de atestare după privatizare și a procedat conform prevederilor menționate anterior, la majorarea capitalului social.

Ceea ce a determinat demersul judiciar al reclamantei a fost nu faptul că pârâta nu s-a conformat prevederilor legale, ci nemulțumirea legată de valoarea cu care s-a majorat capitalul social, apreciind că trebuia să se ia în considerare valoarea de piață a terenului în discuție. În atare situație, reclamanta solicită majorarea capitalului social cu diferența dintre valoarea de circulație a terenului și valoarea cu care s-a majorat capitalul în considerarea prevederilor art. 12 din lege. Așa fiind, instanța apelului a statuat în mod just că dispozițiile art. 39 din lege prin care este reglementat un termen special de prescripție, precum și operațiunile pentru care acesta devine operabil, nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății.

2. Nici cea de-a doua critică a recurentei nu poate fi primită întrucât, atunci când instanța de apel a analizat modul în care s-a soluționat excepția inadmisibilității s-a raportat la argumentele pe care prima instanță le-a folosit în justificarea soluției dată excepției. Pe bună dreptate, instanța a stabilit că se impunea analizarea pe fond a tuturor petitelor, în raport de temeiurile de drept invocate în susținerea acestora, nefiind acoperitor faptul că reclamanta ar fi avut la îndemână alte mijloace procedurale, în cazul în care ar fi apreciat că valoarea cu care s-a majorat capitalul social nu este cea corectă. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va menține ca legală decizia instanței de apel prin respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SA împotriva deciziei comerciale nr. 534 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.