ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 190/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă, înregistrată la data de

23 mai 2006 pe rolul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta SC A.R.A.

SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC G.A. SA și G.H.V. AG, anularea

hotărârilor nr. 1 și 2 adoptate de

A.G.E.A.

SC G.A. SA din data de 26 aprilie 2006, având ca obiect

majorarea capitalului social al societății prin aporturi în numerar și

mandatarea Consiliului de administrație ca, în termen de 45 zile de la

expirarea termenului de preemțiune al acționarilor să constate numărul total de

acțiuni subscrise și să stabilească forma finală a art. 6 din contract și art. 7

din statut în funcție de numărul de acțiuni repartizate fiecărui acționar.

În motivare, reclamanta a

susținut că adoptarea celor două hotărâri de către adunarea generală s-a făcut

cu încălcarea unor dispoziții legale imperative din Legea societăților comerciale,

respectiv art. 129 alin. (2), art. 212 alin. (1), art. 131 alin. (1),

dispoziții care își găseau incidența în cauză, iar, pe de altă parte,

operațiunea de majorare a capitalului social a avut un scop ilegal, respectiv

diminuarea artificială a cotei sale de participare la capitalul social, prin

abuzul de drept și presiunea economică a acționarului majoritar, pârâta G.H.V. AG.

La data de 16 iunie 2006,

pârâta SC G.A. SA a formulat întâmpinare la acțiunea introductivă, susținând că

motivele de nulitate invocate sunt neîntemeiate, hotărârile fiind adoptate cu o

majoritate reprezentând 83,03% din capitalul social al societății și cu

respectarea dreptului de preemțiune al acționarilor drept de care reclamanta

s-a și prevalat notificând în termenul acordat de 45 zile societatea cu privire

la intenția sa de a subscrie acțiunile emise.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința comercială nr. 10261 pronunțată la data de 16

noiembrie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de

reclamanta.

Examinând motivele de

nulitate pe care reclamanta și-a întemeiat cererea în anulare, Tribunalul a

reținut că dispozițiile art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată,

vizând verificarea de către secretarii adunării a respectării formalităților

cerute de lege și actul constitutiv pentru ținerea adunării, trebuie

interpretate în sensul că activitatea secretarilor poate fi sprijinită de

cenzori, fără ca, aceștia din urmă să se substituie secretarilor sau să le

poată controla activitatea, or, în cauză, cerințele impuse de textul de lege au

fost îndeplinite.

Referitor la încălcarea

prevederilor art. 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit

cărora societatea pe acțiuni își va putea majora capitalul social, cu

respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea societății, ceea ce în

opinia reclamantei impunea regula unanimității sub aspectul cvorumului, Tribunalul

apreciază că susținerile sale sunt neîntemeiate, deoarece sunt ignorate astfel dispozițiile

legale care privesc operațiunea de majorare de capital, ca modificare a actului

constitutiv.

În sfârșit, Tribunalul înlătură,

ca nesusținerile de dovezi criticile referitoare la pretinsa cauză ilicită a

operațiunii de majorare de capital, cu atât mai mult cu cât operațiunea de

majorare s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale și statutare care o

reglementează.

Apelul declarat de

reclamanta împotriva sentinței pronunțată de Tribunal, a fost respins de Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 259 din

data de 18 mai 2007.

Răspunzând motivelor de

apel, motive axate pe interpretarea greșită și încălcarea dispozițiilor legale

pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea în anulare, Curtea de Apel constată

că dispozițiile art. 129 alin. (2) din Legea societăților comerciale nu au fost

încălcate câtă vreme procesul - verbal al ședinței a fost întocmit de

secretarul desemnat de adunare, cenzorii nefiind abilitat cu astfel de

atribuții, deoarece prin A.G.E.A. din data de 20 martie s-a aprobat eliminarea

din actele constitutive a dispozițiilor privitoare la cenzori.

Cu privire la încălcarea art.

212 alin. (1) din lege, Curtea a confirmat interpretarea dată de către

tribunal, în sensul coroborării acestor dispoziții cu prevederile art. 113 lit.

f) și art. 115 din Legea societăților comerciale, care reglementează

atribuțiile

A.G.E.A.

și cvorumul de prezență și

vot pentru hotărârile adoptate, prevederi ce au fost respectate în cauză.

La data de 26 iulie 2007,

reclamanta a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de Apel, în cauză, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în

sensul admiterii apelului și pe fond, a acțiunii în anularea hotărârilor nr. 1

și 2 adoptate de

A.G.E.A.

din data de 26 aprilie

2006.

- În motivarea recursului,

recurenta a reiterat susținerile sale privind încălcarea dispozițiilor art. 129

alin. (2), art. 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, subsumate

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În sinteză, argumentele

sale, în sprijinul acestei critici, au vizat obligația legală a întocmirii

procesului verbal de către Comisia de cenzori, impusă de dispozițiile art. 129 alin.

(2) din Legea societăților comerciale, care nu conțin nicio condiționare și

nicio derogare, contrar celor reținute de instanțe, care au acordat prioritate

unei hotărâri a adunării generale de renunțare la comisia de cenzori, deși

legea română nu permite o asemenea derogare.

Referitor la încălcarea dispozițiilor

art. 212 alin. (1) din Legea societăților comerciale recurenta a susținut că,

în cauză trebuia făcută aplicarea prioritară a dispozițiilor speciale în

materia majorării de capital, respectiv art. 212 alin. (1) și nu a

dispozițiilor generale cuprinse în art. 113 lit. f) și art. 115 din același act

normativ și aceasta deoarece specialul se aplică prioritar față de general,

principiu ce a fost încălcat de instanțe prin interpretarea făcută.

- Sub un al doilea aspect,

recurenta a invocat ca motiv de nelegalitate și ipoteza reglementată de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

susținând, în argumentarea acestei critici că instanța de apel nu a răspuns

tuturor motivelor ce au făcut obiectul cererii de apel, iar o serie de

considerente sunt de oportunitate și nu de legalitate.

- Ultima critică formulată

de recurenta se referă la înlăturarea ca nedovedită a cauzei ilegale invocate,

în adoptarea hotărârilor a căror anulare se solicită, în condițiile în care

existau dovezi care să confirme o astfel de susținere, dovezi referitoare la

pierderile financiare de circa 150 miliarde lei pe care intimata încearcă să le

acopere cu majorările succesive de capital.

Asupra recursului.

Înalta Curte examinând

decizia atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

din Legea societăților comerciale, dispoziții cuprinse în secțiunea a II-a.

Despre adunările generale, stabilesc o serie de reguli, de formă privind constituirea

valabilă a adunărilor generale, de natură să garanteze libera exprimare a

acționarilor și o anumită disciplină a dezbaterilor și, în acest sens secretarului

sau secretarilor aleși de adunare le revine obligația de a verifica dacă au

fost respectate toate formalitățile cerute de lege sau actul constitutiv pentru

ținerea adunării.

întocmit de cenzori pentru constatarea numărului de acțiuni depuse, la care se

referea art. 129 alin. (2), vizează numai ipoteza societăților comerciale pe

acțiuni al căror capital este reprezentat prin acțiuni la purtător, concluzie

care se desprinde din dispozițiile art. 123 alin. (1) din lege, care prevede expres

în acest sens „la adunările generale, acționarii care posedă acțiuni la

purtător le vor depune (…) cu cel puțin 5 zile înainte de adunare, cenzorii

urmând a constata, printr-un proces - verbal, depunerea la timp a acțiunilor”.

social al unei societăți comerciale constituie o modificare a actului

constitutiv, după art. 204 din Legea societăților comerciale coroborat cu art. 210

și urm. din lege, dispoziții care fac obiectul titlului IV – Modificarea

actului constitutiv.

Potrivit textului de lege

menționat actul constitutiv se poate modifica prin hotărârea adunării generale

adoptată în condițiile legii.

Prin urmare, legalitatea

unei operațiuni de majorare a capitalului social, impune printre altele,

verificarea respectării dispozițiilor care stabilesc competența adunării

generale extraordinare în această materie și a celor care stabilesc cvorumul de

prezență și vot (art. 115 din Legea societăților comerciale) pentru adoptarea

hotărârii de majorare.

recurentă, ca fiind încălcat [art. 212 alin. (1) din Legea societăților

comerciale] potrivit cu care „societatea pe acțiuni își va putea majora

capitalul social, cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea

societății” instituie o regulă de principiu, în sensul respectării acelorași

dispoziții legale, la constituire sau la majorarea capitalului, cu privire la subscrierea

și vărsarea capitalului, menționarea felului aporturilor, a numărului de

acțiuni acordate, dispoziții cuprinse în capitolul IV secțiunea I – Despre

acțiuni.

în sensul că dispozițiile art. 212 alin. (1) se referă, implicit la regula

unanimității pentru majorarea capitalului social, nu are fundament legal,

deoarece prin această interpretare, înlătură, fără nici o explicație celelalte

dispoziții care reglementează modificarea actului constitutiv prin majorarea

capitalului social.

Cu alte cuvinte,

interpretarea dispozițiilor art. 212 alin. (1) din Legea societăților

comerciale nu se poate face în afara celorlalte prevederi aplicabile

operațiunii de majorare de capital care poate fi dispusă numai de către adunarea

generală extraordinară, în condițiile de prezență și de vot stabilite imperativ

de art. 115 din actul normativ menționat.

dispozițiile art. 115 este prevăzută expres în art. 210 alin. (4) din lege care

instituie regula unanimității numai pentru situația majorării capitalului

social prin majorarea valorii nominale a acțiunilor, ipoteză care nu se aplică

în speță.

Concluzia, însă, se impune

cu forța evidenței, în chestiunea interpretării textului de lege, care face

obiectul examinării, în sensul că, per a contrario, în situația majorării

capitalului social prin emisiunea de acțiuni noi hotărârea adunării generale

extraordinare se adoptă în condițiile de prezență și vot statuate de art. 115

din Legea societăților comerciale.

subzistă, în condițiile în care instanța de apel a răspuns prin considerente

clare, precise și la obiect, motivelor de nulitate invocate prin acțiune și

reiterate în apel.

Faptul că aceleași chestiuni

de drept sunt reluate și încadrate formal în motive de apel distincte, nu obligă

instanța să urmeze în considerentele hotărârii aceiași structură a expunerii cu

atât mai mult cu cât instanța de apel menținând hotărârea fondului și-a însușit

motivele de fapt și de drept reținute de prima instanță.

apel cu privire la nedovedirea cauzei ilegale a majorării de capital, nu

constituie un argument străin de natura pricinii, așa cum susține recurenta, ci

reprezintă concluzia instanței întemeiată pe examinarea probatoriile

administrate pe acest motiv de nulitate, prin urmare pe un capăt de cerere, așa

încât această critică apare ca fiind pur formală.

Pentru rațiunile înfățișate,

Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA București împotriva deciziei

comerciale nr. 259 din 18 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.