ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 193/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 193/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă,
înregistrată la data de 27 iulie 2006 pe rolul Tribunalului Comercial Cluj,
reclamantul M.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC T. SA CLUJ NAPOCA
anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor societății
pârâte din data de 14 iunie 2006 ca vădit nelegală și pe cale de consecință să
se încuviințeze retragerea reclamantului din societate și să se dispună asupra
acțiunilor deținute de acesta în sensul obligării societății să-i plătească
contravaloarea lor, stabilită prin cel puțin două metode de evaluare
recunoscute de standardele europene.
În motivare reclamantul a
susținut că în calitate de asociat în cadrul societății pârâte a solicitat
convocarea unei adunări generale extraordinare având ca ordine de zi plata drepturilor
ce i se cuvin respectiv 2.500.000 lei urmare retragerii sale din societate,
adunare care s-a ținut la data de 14 iunie 2006, cu o ordine de zi modificată,
acționarii reprezentând 75 % din capital, votând numai în sensul îngrădirii
dreptului reclamantului la liberă asociere și dreptului la muncă ca angajat al
unei alte persoane fizice sau juridice.
Tribunalul Comercial Cluj, prin
sentința nr. 20/ CC din data de 13 februarie 2007, a admis în parte acțiunea
reclamantei astfel cum a fost precizată și a anulat hotărârea A.G.E.A. din 14
iunie 2006 cu privire la pct. 1 respectiv retragerea d-lui M.A. din societate,
celelalte capete de cerere din acțiune fiind respinse ca inadmisibile.
Prima instanță a reținut din
examinarea convocatorului pentru A.G.E.A. din data de 14 iunie 2006 și a
procesului verbal întocmit cu ocazia ținerii adunării că hotărârea adoptată la
pct. 1 din ordinea de zi a ședinței este lovită de nulitate deoarece convocarea
adunării, făcută la solicitarea reclamantului a vizat discutarea altor
chestiuni decât cele menționate în convocator.
Totodată, instanța fondului
a apreciat că cererile având ca obiect plata acțiunilor deținute sunt
inadmisibile deoarece reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 134
din Legea nr. 31/1990 republicată.
Împotriva acestei sentințe
au declarat apel, ambele părți pentru motive de nelegalitate vizând
inadmisibilitatea pretențiilor cu privire la plata contravalorii acțiunilor (apelul
reclamantului) și nerespectarea dispozițiilor art. 117 din L.S.C. (apelul
pârâtei).
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 15
pronunțată la data de 4 iulie 2007, a admis apelul pârâtei și a schimbat
sentința fondului în sensul respingerii acțiunii introductive a reclamantului
în integralitate și în consecință a respins apelul declarat de reclamant.
Pentru a hotărî astfel,
curtea de apel a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Dl. M.A., acționar în cadrul
societății pârâte, deținător al unui număr de acțiuni nominative reprezentând
20 % din capitalul social a solicitat convocarea A.G.E.A. a acționarilor în
vederea discutării cererii sale de retragere din societate și plata sumei de
2.500.000 lei pentru acțiunile deținute, solicitare care a fost inclusă pe ordinea
de zi de către Consiliul de Administrație pentru adunarea din 14 iulie 2006.
La data stabilită pentru
adunare, conform procesului verbal de ședință s-a constatat îndeplinirea
formalităților de convocare, acționari prezenți, reprezentând 60 % din capitalul
social votând în sensul respingerii cererii reclamantului, arătând că nu sunt
interesați în preluarea acțiunilor.
Instanța a mai constatat că
hotărârea a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 115 din Legea nr. 31/1990
în ce privește cvorumul de prezență și vot.
Cu privire la dreptul
reclamantului de a se retrage din societate și de a primi prețul legal pentru
acțiunile sale, Curtea reține că reclamantul nu se poate prevala de prerogativa
de a înstrăina acțiunile sale emitentului potrivit art. 134 din L.S.C.,
deoarece reclamantul și-a manifestat voința de părăsire voluntară a societății,
fără să se găsească în situația prevăzută de art. 134 din L.S.C., respectiv existanța
unei hotărâri a adunării generale cu privire la schimbarea obiectului principal
de activitate, la mutarea sediului său la schimbarea formei societății.
Totodată, Curtea constată că
ceilalți acționari nu au împiedicat prin atitudinea lor transmiterea liberă a
acțiunilor deținute de reclamant către terți și stabilirea prețului acțiunilor
în baza cererii și a ofertei, astfel că soluția primei instanțe nu are
fundament legal.
La data de 10 august 2007,
dl. M.A. a declarat, în temei legal, recurs împotriva deciziei date în apel,
solicitând, în principal, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea
deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Comercial
Cluj, iar în subsidiar desființarea în întregime a deciziei precum și în parte
a sentinței fondului cu consecința admiterii în întregime a acțiunii introductive,
astfel cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivului de
casare cu trimitere autorul recursului a susținut, în sinteză următoarele:
- criticile de nelegalitate
ale hotărârii A.G.E.A. au vizat modalitatea de convocare a adunării, refuzul de
a lua o hotărâre asupra unui punct de pe ordinea de zi, modul de reprezentare a
acționarilor cu încălcarea art. 23 din statut și încălcarea dreptului său la
muncă, nulități asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat, neintrând în
cercetarea fondului;
- instanța de apel s-a
limitat numai la analiza cauzei sub aspectul petitului privind retragerea din
societate fără nici o referire concretă la textele imperative care ar împiedica
acest demers.
- caracterul inadmisibil al cererilor
din petitul acțiunii nu a fost examinat în condițiile în care instanța de fond
nu și-a motivat hotărârea sub acest aspect.
La data de 18 ianuarie 2008
societatea intimată a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant,
solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Răspunzând motivelor de
recurs, intimata a susținut, în esență că adunarea generală din 14 iunie 2006
s-a desfășurat în condiții de legalitate sub aspectul convocării și votului,
iar retragerea voluntară a reclamantului din societate, fără să existe o
hotărâre de schimbare a obiectului de activitate, sediul sau forma societății,
nu îl îndreptățește să solicite de la societate contravaloarea acțiunilor pe
care le posedă stabilită în conformitate cu dispozițiile legale speciale.
Înalta Curte, examinând
decizia atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este
nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Recurentul-reclamant în
cauza de față, în calitate de acționar în cadrul societății pârâte, a investit
instanța cu o acțiune în anularea hotărârii adunării generale a acționarilor din
data de 14 iunie 2006, adoptată în legătură cu solicitarea sa de a obține de la
societate contravaloarea acțiunilor pe care le posedă, urmare retragerii sale
valuntare din societate.
Instanța de apel a examinat
hotărârea adunării generale în cauză din perspectiva motivelor de nulitate
invocate, respectiv modalitatea de convocare, cvorumul de prezență și vot
necesar adoptării de hotărâri de către A.G.E.A. la prima convocare, statuând în
mod just că, motivele de nelegalitate invocate nu subzistă.
Sub un al doilea aspect de
nelegalitate hotărârea din 14 iunie 2006 a fost examinată în raport de
dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată, ipoteză pe care
reclamantul a supus-o adunării generale prin solicitarea sa de plată de către
societate a acțiunilor deținute, urmare retragerii acestuia din societate.
Prin urmare, motivul de casare
invocat de recurent [(312 alin. (3) C. proc. civ.)], când instanța a pronunțat
o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului, nu se confirmă în cauză, față de
dezlegările în fapt și în drept, explicitate pe larg în considerentele
hotărârii pronunțate de instanța de apel.
Revenind la motivele de
nelegalitate vizând refuzul adunării generale extraordinare de a achita
reclamantului în calitate de acționar, care se retrage voluntar din societate,
contravaloarea acțiunilor pe care acesta le posedă, calculată la valoarea media
determinată de un expert autorizat prin folosirea a cel puțin două metode de
evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare (E.U.S.), potrivit dispozițiilor
art. 134 din L.S.C. care reglementează această excepție de la principiul
transferului liber al acțiunilor, această posibilitate există numai în
situațiile expres prevăzute de textul de lege respectiv în ipoteza retragerii
acționarului care nu este de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu
privire la schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului sau
schimbarea formei de societate.
Cum, în cauză, reclamantul
nu a susținut că s-ar afla întruna din aceste situații, în mod legal, adunarea generală
extraordinară a refuzat solicitarea sa de plată a contravalorii acțiunilor.
Referitor la hotărârea
adunării generale în sensul că reclamantul, în calitate de acționar să nu desfășoare
activități concurențiale cu cele care fac obiectul de activitate al societății,
atâta timp cât și păstrează calitatea de acționar la societatea pârâtă, ea
exprimă obligația fiecărui acționar de a-și exercita drepturile cu bună
credință și de a respecta interesele legitime ale societății și ale celorlalți acționari,
desfășurarea de activități concurențiale fiind de natură să lezeze realizarea interesului
social, astfel că și sub acest aspect, critica recurentului apare ca
neîntemeiată.
Pentru rațiunile mai sus
înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va
respinge reprezentul recurs ca nefondat.
Cererea de cheltuieli de
judecată formulată de intimată privind plata onorariului de avocat pentru
această fază procesuală va fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva deciziei civile nr. 15 din 4
iulie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și
fiscal.
Respinge cererea intimatei
privind acordarea de cheltuieli de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 ianuarie 2008.