ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 156/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 156/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 11 mai 2006, reclamanții M.N. și T.M. au chemat în judecată pe
pârâta SC S. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună
anularea hotărârii A.G.A. din data de 11 aprilie 2006 și radierea din Registrul
Comerțului a mențiunilor făcute în baza acesteia, precum și obligarea pârâtei
la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea pretențiilor
reclamanții au arătat că la data de 11 aprilie 2006 a fost convocată și s-a
desfășurat A.G.A. a SC S. SA la care nu au fost convocați și nu au participat,
convocarea fiind făcută cu nesocotirea dispozițiilor art. 113 și următoarele
din Legea nr. 31/1990.
Au arătat reclamanții că,
pentru data de 11 aprilie 2006 adunarea generală nu a fost convocată de către
persoanele abilitate de lege întrucât B.C. care a dispus convocarea și care
deținea 40 % din capitalul social al societății pârâte nu era administrator al
acesteia.
Mai mult, hotărârea a fost
adoptată cu încălcarea condițiilor legale de cvorum și majoritate, în drept
fiind invocate dispozițiile art. 111 și 132 din Legea nr. 31/1990.
Ulterior, prin notele de
ședință reclamanții și-au întregit acțiunea solicitând să se constate nulitatea
contractului de muncă al consilierului juridic S.N., capăt de cerere la
judecata căruia au renunțat ulterior.
Tribunalul Constanța, secția
comercială, prin sentința nr. 24 din 9 februarie 2007, a admis în parte
acțiunea și a dispus anularea hotărârii A.G.A. a SC S. SA din 11 aprilie 2006.
S-a respins capătul de cerere privind repunerea în situația anterioară.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că în reglementarea art. 131 alin. (4) și (5) din
Legea nr. 31/1990 în redactarea de la data convocării și ținerii adunării
generale din 11 aprilie 2006, hotărârile adunării generale nu vor putea fi
executate mai înainte de a fi menționate în Registrul Comerțului și publicate
în M. Of. al României.
Formalitățile de publicitate
impuse cumulativ de norma legală enunțată nu au fost îndeplinite în ceea ce
privește hotărârile adunării generale a acționarilor din datele de 21 aprilie
2005 și 20 septembrie 2005 când a fost ales Consiliul de Administrație.
În absența caracterului
executoriu al hotărârilor B.C., M.A. și B.Z. nu puteau convoca adunarea
generală din data de 11 aprilie 2006.
Împotriva acestei soluții a
promovat apel pârâta SC S. SA, care consideră că s-a interpretat eronat legea
întrucât neînregistrarea la Registrul Comerțului nu are ca efect decât
inopozabilitatea față de terți a faptelor neînregistrate în afară de cazul în
care se face dovada că ele erau cunoscute de aceștia.
Prin decizia nr. 143 din 14
iunie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
contencios administrativ și fiscal, a respins apelul, ca nefondat, însușindu-și
în total motivarea instanței de fond.
Cu petiția înregistrată la
data de 14 august 2007 pârâta a declarat recurs în termen și legal timbrat,
criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
Astfel, se susține că s-a
făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990
a Registrului Comerțului cât și art. 50 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, s-a mai
precizat că hotărârile A.G.A. din data de 11 aprilie 2006 și 20 septembrie 2005
au fost înregistrate la Registrul Comerțului; anexând încheierea judecătorului
delegat, prin decizia civilă nr. 12 din 18 ianuarie 2007 hotărârile prin care a
fost ales Consiliul de Administrație fiind validate de instanță.
Recursul este fondat.
Așa cum rezultă din
înscrisurile depuse hotărârile A.G.A. din 20 septembrie 2005 și 11 aprilie 2006
au fost convocate de Consiliul de administrație legal ales.
Instanțele anterioare au
reținut că principala deficiență pusă în sarcina administratorilor numiți de A.G.A.
din 20 septembrie 2005 ar fi aceea că hotărârea nefiind înregistrată în
Registrul Comerțului nu puteau convoca A.G.A. din 11 aprilie 2006.
Procedând astfel s-a făcut o
interpretare eronată a dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 a
Registrului Comerțului și art. 50 din Legea nr. 31/1990 a societăților
comerciale, întrucât neînregistrarea și nepublicarea unei hotărâri A.G.A. are
ca efect faptul că nu poate fi opusă terților.
Or, acționarii reclamanți nu
sunt terți, iar acționarii recurentei-pârâte care participă la viața societății
sunt salariați așa cum rezultă din procesele – verbale ale A.G.A.
În aceste condiții față de
normele legale precitate rezultă că nu există temei juridic că neînregistrarea
în Registrul Comerțului a membrilor C.A. recunoscuți ca atare de acționari, să
nu poată convoca adunarea generală a acționarilor, art. 131 alin. (5) din Legea
nr. 31/1990 neputând fi interpretat singular ci în context cu celelalte
dispoziții privind opozabilitatea actelor privind voința socială a unei societăți.
În aceste condiții văzând
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâta SC S. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 143/ COM din 14 iunie 2007
pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată, admite
apelul pârâtei, schimbă în tot sentința nr. 24/ COM din 9 februarie 2007
pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, respinge acțiunea
reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 ianuarie 2008.