ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1867/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

9019 din 3 iulie 2007 pronunțată în dosar nr. 35051/3/2006 al Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția lipsei dovezii

calității de reprezentant și în consecință s-a dispus anularea cererii de

chemare în judecată formulată de reclamanții menționați în lista anexă prin

reprezentant L.G.D., s-a admis în parte cererea modificată formulată de

reclamanta L.G.D. împotriva pârâtei SC C. SA București și s-a constatat

nulitatea hotărârii A.G.E.A. nr. 23/2006 a societății pârâte care a fost

obligată și la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut în privința excepției că pentru termenul

acordat în acest scop, conform art. 161 alin. (2) C. proc. civ., nu s-a făcut dovada

calității de reprezentant invocată de L.G.D. pentru persoanele menționate în

lista anexă, motiv pentru care a anulat cererea de chemare în judecată în privința

acestora.

Referitor la acțiunea

formulată în nume propriu de reclamantă, tribunalul a arătat că în convocatorul

emis pentru A.G.E.A.S. pentru data de 23 octombrie 2006, cu a doua convocare

pentru data de 24 octombrie 2006 pentru ipoteza neîntrunirii cvorumului necesar

s-a precizat că pe ordinea de zi figurează printre altele și modificarea art. 11

din actul constitutiv privind cesiunea acțiunilor, fără a fi prezentat textul

integral al propunerii, ceea ce încalcă prevederile art. 117 alin. (8) din

Legea nr. 31/1990 în redactarea în vigoare din momentul adoptării hotărârii,

ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate în aceste condiții. Față

de această constatare celelalte motive de nelegalitate ale hotărârii nu au mai

fost analizate.

Apelul declarat de pârâtă a

fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 529 din 8 noiembrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a V-a comercială, cu motivarea că nerespectarea

dispozițiilor legale privind conținutul convocatorului este sancționată cu

nulitatea absolută, iar pe de altă parte acesta fiind un act unic nu poate fi

considerat ca valabil în parte deoarece acesta stă la baza procesului de

formare a voinței societare ca proces unitar ce trebuie finalizat în urma

respectării unei proceduri unitare neviciate.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC C. SA București criticând-o pentru motivele de

nelegalitate derivate din aplicarea greșită a prevederilor art. 117 alin. (8)

din Legea nr. 31/1990.

În dezvoltarea motivelor

recurenta invocă faptul că în mod greșit instanțele au constatat nulitatea

absolută a întregii hotărâri A.G.E.A. în condițiile în care aceasta viza două

aspecte distincte, respectiv majorarea capitalului și modificarea articolului

11 privind cesiunea acțiunilor și doar în această ultimă privință s-a constatat

neîndeplinirea cerințelor legale.

Prin urmare, menționează

recurenta, soluția corectă era aceea de constatare a nulității absolute

parțiale și nu totale a hotărârii.

Analizând recursul declarat

prin prisma motivelor invocate raportat la dispozițiile legale anterior arătate

precum și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este nefondat.

Conform art. 117 alin. (8)

din Legea nr. 31/1990 „când în ordinea de zi figurează propuneri pentru

modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul

integral al propunerilor”.

În consecință, față de

caracterul imperativ al dispozițiilor legale anterior citate rezultă că prin

omisiunea inserării în convocator a conținutului acestor propuneri de

modificare a actului constitutiv este încălcat dreptul la o informare exactă și

completă a acționarilor în ceea ce privește organizarea A.G.E.A. și are drept

efect nulitatea hotărârii adoptate în baza unui convocator care nu respectă

exigențele legii.

Din această perspectivă, dat

fiind faptul că însuși actul care a stat la baza convocării adunării a fost

emis cu neobservarea unor dispoziții legale cu caracter imperativ, nu se poate

susține că hotărârea adoptată în aceste condiții ar fi parțial legală,

indiferent de problemele care mai figurau pe ordinea de zi.

În concluzie, constatând că

recurenta interpretând greșit dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990,

formulează critici nefondate, recursul va fi respins, ca atare, conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC C. SA București împotriva deciziei nr. 529 din 8 noiembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2008.