ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3215/2008

Deliberând asupra recursului

de față,

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 12035 din 24 octombrie 2007,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului I.L. și a admis acțiunea formulată

de acesta împotriva pârâtei SC G. SA București, dispunând anularea hotărârii A.G.E.A.

din 22 martie 2007.

În considerentele sentinței,

instanța de fond a reținut că reclamantul are legitimare procesuală activă

întrucât este acționar la SC M.I.I.E. SRL, societate ce face parte din

consorțiul SC G. SA, ceea ce a justificat interesul său în promovarea unei

acțiuni în anularea hotărârii A.G.E.A.

Pe fondul cauzei, s-a

constatat – în urma probelor administrate – că nu au fost respectate

prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privitoare la convocarea adunării

generale, în sensul că aceasta a fost făcută de persoane care la data

efectuării acesteia nu aveau calitatea de administratori.

S-a considerat că hotărârea

astfel adoptată este lovită de nulitate absolută deoarece o adunare neconvocată

cu respectarea dispozițiilor legale nu poate avea puterea de a adopta hotărâri

care să producă efecte juridice.

De asemenea, prima instanță

a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 382 C. com. întrucât

persoana care a convocat adunarea nu avea calitatea de mandatar pentru a se

putea invoca o depășire a limitelor mandatului.

Tribunalul a apreciat că

față de motivul de nulitate analizat nu se mai impune analizarea celorlalte

motive invocate prin acțiune.

Apelul formulat de pârâtă

împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 92 din 3 martie 2008 de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, care a schimbat în parte

sentința atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea, menținând

restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că, în mod nelegal și netemeinic s-a dispus anularea

hotărârii A.G.E.A. a SC G. SA din 22 martie 2007 fără a se lua în considerare

prevederile art. 72 din lege conform cu care obligația și răspunderea

administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și

nici prevederile art. 156 privitoare la administratorii provizorii.

S-a considerat că

administratorii cărora le-au expirat mandatele au acționat după expirarea

mandatelor ca administratori de fapt situație care constituie o problemă

internă a societății și care nu afectează raporturile juridice ale societății

cu terțe persoane.

În atare situație, motivul

invocat de reclamant este de natură a atrage nulitatea hotărârii adunării

generale, mai ales că, în cauză nu s-a demonstrat că administratorii societății

nu au acționat ca administratori provizorii, ci în afara legii, iar adunarea

generală a validat operațiunile efectuate de către foștii și, totodată,

actualii administratori ai societății.

Împotriva deciziei, reclamantul

a formulat recurs prin care a invocat următoarele critici:

- Decizia atacată a fost

dată cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

conform cu care, convocarea adunării generale este realizată de administratori.

Recurentul consideră că

expirarea termenului mandatului administratorilor are ca efect imediat

încetarea atribuțiilor acestora, fiind eronată susținerea instanței cu privire

la teoria administratorului de fapt care este acceptată doar în situații

excepționale și numai pentru apărarea intereselor societății.

Or, în cauză, persoanele

cărora le expiraseră mandatele nu au acționat pentru apărarea intereselor

societății, nefiind reconfirmați prin hotărârea din 22 martie 2007 a A.G.E.A.

așa cum eronat s-a reținut prin decizie.

- Instanța de apel a

pronunțat o decizie nelegală și pentru că a omis să analizeze în rejudecare și

celelalte cauze de anulare a hotărârii A.G.E.A., dat fiind că, prin acțiune au

fost invocate trei motive de nulitate, iar instanța de apel a analizat doar

unul.

Analizând decizia atacată

prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Prin sentința ce a făcut

obiectul analizei instanței de apel s-a reținut că hotărârea A.G.E.A. din data

de 22 martie 2007 este lovită de nulitate deoarece convocarea s-a făcut cu

nerespectarea prevederilor art. 117 din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, în

considerentele sentinței s-a menționat expres că nu se mai impunea analizarea

celorlalte motive de anulare invocate prin cererea de chemare în judecată

întrucât încălcarea prevederilor menționate erau suficiente în atragerea

nulității hotărârii adunării generale.

În apel, instanța competentă

a considerat că în mod nelegal și netemeinic s-a dispus anularea hotărârii în

raport de prevederile art. 117, considerând că persoanele care au convocat

adunarea au acționat ca administratori provizorii, iar adunarea generală a

validat operațiunile acestora, reconfirmându-i din nou în funcțiile de

administratori ai societății, motiv pentru care a considerat că acțiunea

reclamantului este neîntemeiată.

Procedând astfel, instanța

apelului a pronunțat o sentință nelegală întrucât nu a mai procedat la

analizarea celorlalte motive invocate prin acțiune deși era obligată ca, în

raport de prevederile art. 129 C. proc. civ. să analizeze cauza sub toate

aspectele mai ales, în situația în care celelalte motive nu făcuseră obiectul

cercetării judecătorești la prima instanță.

De aceea, Înalta Curte

consideră că această situație se integrează acelui cadru de nelegalitate al

nepronunțării asupra fondului pricinii, de natură a justifica casarea cu

trimitere spre rejudecare la aceeași instanță conform prevederilor art. 312 alin.

(3) C. proc. civ.

În rejudecare, instanța de

apel va avea în vedere și celelalte motive invocate în anularea hotărârii A.G.E.A.

și va verifica situația invocată de recurent cu privire la reconfirmarea sau nu

în funcțiile deținute de persoanele care au convocat adunarea.

Printre considerentele

expuse, urmează ca Înalta Curte să admită recursul ca fondat, să caseze decizia

atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul I.L. împotriva deciziei nr. 92 din 3 martie 2008 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza pentru

rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.