ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.03.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 908/2010

HOTĂRÂRE
05.03.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 908/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC L.I.E. SRL

București a chemat în judecată pe pârâta SC A.S.M.V. I. SRL București solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii

A.G.A. din data de 27 octombrie 2007 pentru nerespectarea normelor legale și

constitutive privind modalitatea de convocare și de transmitere a documentelor

ce urmau a fi discutate . De asemenea, a invocat nerespectarea dispozițiilor

Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr. 26/1990 privind aprobarea și depunerea unei

forme actualizate a actului constitutiv și necomunicarea motivelor de aprobare

a revocării mandatului reclamantei de administrator din consiliul de administrație

al SC I.T.M. A. SA.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că adunarea generală a asociaților a aprobat altă formă a actului

constitutiv actualizat față de forma care a fost comunicată asociaților, că

adunarea generală a fost convocată chiar de societate și nu de administrator.

Un alt motiv de nulitate a fost acela că nu s-au respectat dispozițiile art. 204

raportat la art. 192 din Legea nr. 31/1990.

Pârâta, a invocat excepția de

conexitate cu motivarea că pe rolul instanței se află și Dosarul nr. 43651/3/2007

care are ca obiect o cerere de anulare a aceleiași hotărâri A.G.A. formulată de

un asociat al societății. Pârâta a invocat și excepția tardivității acțiunii,

excepție la care a renunțat la termenul din data de 10 aprilie 2008.

Tribunalul, prin încheierea de ședință

din data de 27 februarie 2008 a respins excepția de conexitate invocată de

pârâtă, constatând că deși este vorba de aceeași hotărâre atacată, motivele de

anulare sunt diferite.

Prin sentința comercială nr. 9446 din

data de 18 septembrie 2008, Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a

respins ca nefondată acțiunea în anulare formulată de reclamantă.

Analizând motivele invocate de

reclamantă, tribunalul a reținut că urmare convocării asociaților SC A.S.M.V.

și respectiv a doua convocare de a participa la ședința adunării generale,

conform ordinii de zi stabilită - s-a hotărât aprobarea actului constitutiv

actualizat al societății, ca urmare a modificărilor aduse anterior și aprobate

la actul constitutiv autentificat sub nr. 1086/1993 și aprobarea revocării din

funcția de administrator a lui Goleanu Adriana, precum și aprobarea

împuternicirii președintelui consiliului de administrație de a aduce la

îndeplinire hotărârea. Tribunalul a constatat că toate motivele de nulitate

invocate de reclamantă sunt nefondate. În ceea ce privește aprobarea altei

forme a actului constitutiv decât cea care a fost comunicată asociaților,

această susținere nu a fost probată. Cel de al doilea motiv de nulitate nu

subzistă întrucât A.G.A. a fost convocată de către președintele consiliului de

administrație . Cu referire la textele articolelor din Legea nr. 31/1990

încălcate, instanța a reținut că acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât pct.

1 din hotărârea A.G.A. nu privește modificarea actului constitutiv ci

actualizarea acestuia. Neprecizarea sediului corect al societății pârâte nu

este de natură să conducă la anularea A.G.A. De asemenea, tribunalul a respins

si critica privind nemenționarea în hotărâre a motivelor revocării din funcție

a administratorului.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta, iar Curtea de Apel București prin Decizia comercială nr. 126

din data de 9 martie 2009 a respins ca nefondat apelul, menținând ca legală și

temeinică sentința.

Curtea de Apel, analizând motivele

invocate a constatat că reclamanta a invocat în apel motivul de nulitate a

hotărârii A.G.A. privind încălcarea cap. 2 alin. (2) din Actul constitutiv,

motiv formulat cu încălcarea art. 294 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce

privește celelalte critici aduse sentinței de fond, Curtea a reținut că

instanța a pronunțat o hotărâre legală, aplicând corect textele de lege

incidente.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC L.I.E. SRL București, în cadrul termenului legal, în

temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

În raport de motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat decizia

instanței de apel întrucât s-a apreciat în mod greșit că reclamanta și-a

modificat cererea introductivă, întrucât motivul de nulitate al hotărârii

A.G.A. este precizat la pct. 3 alin. (2) al acțiunii, fiind doar dezvoltat prin

notele scrise. Ambele instanțe, în virtutea rolului activ trebuiau să cerceteze

motivele de nulitate ale hotărârii A.G.A. sub toate formele.

În continuare reclamanta arată că

notele scrise nu au fost depuse după rămânerea cauzei în pronunțare, ci o dată

cu formularea concluziilor asupra fondului cauzei.

Tot prin prisma acestui motiv de

recurs, reclamanta a susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile art.

129 și 132 C. proc. civ., în realitate instanțele nu s-au pronunțat asupra

motivului de nulitate reprezentat de nelegala constituire a A.G.A, motiv de

nulitate detaliat prin notele scrise, cu trimitere la textele de lege

încălcate.

În raport de motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de

apel a nesocotit dispozițiile art. 204 din L.S.C. și Ordinul nr. 601/2002 al

I.N.S. privind clasificarea activităților din economica națională.

Față de nesocotirea art. 204 din L.S.C.

recurenta susține că actul constitutiv nu conține toate modificările aprobate

de A.G.A de-a lungul timpului, respectiv precizarea sediului corect și recodificarea

obiectului de activitate.

A.G.A. nu a fost legal convocată, în

acest sens fiind încălcate dispozițiile art. 195 din L.S.C. și art. 15 din

Actul constitutiv.

Intimata prin întâmpinare a solicitat

respingerea recursului.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins pentru următoarele considerente:

pct. 8 C. proc. civ.

Modificarea sau casarea unei hotărâri

se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci ,,când instanța,

interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,,.

Citând pct. 8 al art. 304, recurenta a

adus spre analiză ca,, act juridic dedus judecății,, hotărârea A.G.A. din data

de 27 octombrie 2007, în ceea ce privește legalitatea constituirii sale.

Interpretarea dată de către instanța

de apel este corectă, în sensul că acest motiv de nulitate nu a fost invocat

prin cererea de chemare în judecată, ci prin intermediul notelor scrise depuse

la dosarul cauzei la ultim termen de judecată.

Astfel, recurenta susține că invocarea

motivului privind nelegala constituire a hotărârii A.G.A. se regăsește la pct.

vizat nerespectarea art. 204 raportat la art. 192 din Legea nr. 31/1990.

Așadar, cenzura instanței de recurs,

potrivit motivului invocat se reduce la a constata că instanțele de fond nu au

denaturat actul juridic dedus judecății.

În raport de aceste precizări,

instanța de apel corect a reținut că recurenta nu a invocat ca motiv de

nulitate a hotărârii A.G.A. din data de 27 octombrie 2007, încălcarea

prevederilor cap. 3 alin. (2) din actul constitutiv raportat la dispozițiile art.

193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, motiv de nulitate care nu a fost analizat

de către instanța de fond și în consecință nici de către instanța de apel

potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

O altă critică ce a fost invocată în

cadrul acestui motiv se referă la faptul că instanța a apreciat în mod greșit

că nu au fost respectate dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ.,

precizarea motivelor de nulitate prin notele scrise reprezentând o completare a

cererii introductive.

Critica nu poate fi reținută, având în

vedere că art. 132 C. proc. civ. distinge două categorii de cereri : de întregire

și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect

completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi prezentarea

unor elemente de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care

reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de

chemare în judecată, precum părțile, obiectul sau temeiul juridic al cererii.

Distincția este importantă, deoarece, conform art. 132 și 134 C. proc. civ.

cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte

părți, decât până la prima zi de înfățișare.

Petitul III al acțiunii, astfel cum a

fost formulat de către reclamantă, are următoarea formulare :,, De asemenea, am

arătat că societatea noastră nu a fost prezentă prin reprezentant la acea

ședință A.G.A. și prin urmare nu și-a putut exprima votul astfel încât să nu

fie încălcate prevederile legale menționate mai sus,, (respectiv art. 204

raportat la art. 192 din L.S.C.) . Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la

data de 11 septembrie 2008 (data ultimului termen de judecată), reclamanta, în

cadrul punctului I al acestora, dezvoltă motivul de nulitate prevăzut de art. 193

din Legea nr. 31/1990, învederând și argumentând că adunarea generală nu a fost

legal constituită.

Este evident, din redarea celor două

temeiuri de nulitate, că reclamanta prin notele scrise, a supus dezbaterii un

nou temei juridic al cererii, reprezentat de încălcarea art. 193 alin. (3) din

L.S.C., ceea ce reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată și nu

o completare a ei.

Din punct de vedere al momentului

depunerii notelor scrise - în cadrul termenului de pronunțare sau la ultimul

termen de judecată - acesta este irevelevant, având în vedere că modificarea

acțiunii se poate face până la primul termen de judecată sau în cadrul

termenului acordat în acest scop. Or, în situația de față, modificarea acțiunii

a avut loc după primul termen de judecată și după acordarea cuvântului părților

asupra fondului cauzei.

În ceea ce privește ignorarea art. 129

alin. (5) C. proc. civ., în sensul că instanța trebuia să analizeze toate

motivele de nulitate a hotărârii A.G.A. sub toate formele lor, această critică

este neîntemeiată . Art. 129 C. proc. civ. impune judecătorului obligația de a

respecta și de a face să fie respectate principiul contradictorialității și

celelalte principii ale procesului civil. Principiul aflării adevărului,

statornicit de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. implică ca toate împrejurările

de fapt ale cauzei să fie stabilite de către instanță în deplină concordanță cu

realitatea. Însă rolul activ al judecătorului cunoaște limitări determinate de

principiul disponibilității procesuale, potrivit căruia instanța este obligată

să se pronunțe asupra celor solicitate în scopul aplicării corecte a legii. În

situația în care instanța s-ar fi pronunțat asupra motivului de nulitate

privind nelegala constituire a adunării A.G.A, fără să fi fost investită legal

în acest sens, ar fi pronunțat o hotărâre nelegală.

Potrivit acestui motiv modificarea

unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În conformitate cu acest motiv

recurenta a adus spre analiză aplicarea art. 204 din Legea nr. 31/1990.

Acest text de lege face parte din cap.

4 intitulat, Modificarea actului constitutiv,, iar pct. 1 din hotărârea atacată

se referă la actualizarea actului constitutiv în raport de modificările

aprobate anterior de adunarea generală. Împrejurarea menționării greșite a

sediului social al asociatului SC L.I.E. SRL nu reprezintă un motiv de nulitate

al hotărârii A.G.A. ci o simplă eroare materială.

Invocarea încălcării Ordinului nr. 601/2002

este nefondată, obiectul de activitate fiind corect reflectat conform actul

constitutiv inițial și înscrisul constatator emis de Registrul Comerțului privind

recodificările efectuate.

În ceea ce privește aplicarea greșită

a art. 195 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte constată că din conținutul convocatorului

rezultă că asociații au fost convocați de președintele Consiliului de

Administrație, regula în materie de convocare a adunării generale nefiind

încălcată.

În consecință, față de cele ce preced,

potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC L.I.E. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr.

126 din 9 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Respinge cererea intimatei SC A.S.M.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-11-04
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3215/2008
Deliberând asupra recursului de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 12035 din 24 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale act
ÎCCJ 2009-01-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2009
tă a probelor nu poate fi reținută întrucât decizia recurată este, cu privire la situația de fapt, expresia convingerii intime a judecătorului, formată pe baza probelor legale și concludente administrate în prezenta cauză. Recurenta nu se p
ÎCCJ 2009-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2681/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 2953 din 29 februarie 2008, Tribunalul București, secția a VI a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul
ÎCCJ 2010-09-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2827/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 21 mai 2008, reclamanta SC N.M.D. SRL, în c
ÎCCJ 2009-04-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1169/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 29 din 10 aprilie 2008, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea formulată de reclamantu
Sursă