ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1864/2010

Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta B.I.L., în calitate de acționar la SC A. SA, a solicitat, în contradictoriu cu societatea al cărui acționar este, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată (Legea societăților comerciale ) anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC A. SA din 4 mai 2007 pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 117 alin. (6) din Legea societăților comerciale, precum și cele din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital referitoare la retragerea unei societăți de la tranzacționare, respectiv închiderea societății. Potrivit reclamantei, prin hotărârea din 4 mai 2007 acționariatul pârâtei, societate aflată sub imperiul Legii nr. 297/2004, fiind tranzacționată pe piața de capital, neîntrerupt, începând cu anul 1997, a hotărât declararea societății de tip închis, fără nicio bază legală, încălcând dispozițiile incidente din Legea nr. 297/2004 și cele cuprinse în Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.

Prin sentința comercială nr. 5493 din data de 15 aprilie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea în anulare formulată de reclamantă și a dispus anularea A.G.E.A. din data de 4 mai 2007 a SC A. SA reținând încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (6) din Legea societăților comerciale - și cele ale Legii nr. 297/2004 și Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. În acest sens, prima instanță constată că deși hotărârea adoptată la 4 mai 2007 de A.G.E.A. a vizat trei decizii respectiv neînceperea procedurii de admitere pe o piață reglementată, declararea SC A. SA ca societățile de tip închis și începerea procedurilor pentru închiderea societății, în convocatorul publicat pentru ținerea adunării nu s-au precizat distinct cele trei puncte supuse aprobării, menționarea chestiunilor ce urmau să fie discutate fiind generică. Sub un al doilea aspect, tribunalul apreciază, că hotărârea adoptată este nelegală, deoarece societatea fiind tranzacționată pe piața de capital, nu poate părăsi această piață reglementată decât în condițiile prescrise de Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. și de Dispunere de măsuri nr. 8/2006 emisă de C.N.V.M.

Apelul declarat de societatea pârâtă împotriva sentinței primei instanțe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 30 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009. Instanța de control judiciar, verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea dispozițiilor legale incidente, în contextul criticilor formulate prin cererea de apel, a constatat că încălcările reținute de prima instanță atât sub aspectul conținutului convocatorului cât și în ce privește procedura de retragere de la tranzacționare sunt întemeiate, pârâta, societate tranzacționată pe piața de capital, nu poate părăsi această piață decât în condițiile prescrise de art. 87 din Regulamentul al C.N.V.M. nr. 1/2006, condiții care nu au fost respectate de societate. II. Recursul.

La data de 1 aprilie 2009 pârâta SC A. SA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 30 pronunțată de Curtea de Apel, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii în anulare formulate de reclamantă. Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că soluția pronunțată în cauză de prima instanță și menținută de instanța de apel este rezultatul aplicării greșite a legii sub următoarele aspecte: - Cu privire la conținutul convocatorului dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea societăților comerciale impun ca textul convocării să nu conțină enunțuri ambigue și să permită acționarilor să se documenteze asupra problemelor supuse dezbaterii, condiție îndeplinită în cauză de textul publicat pentru adunarea din 4 mai 2007; - Cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006 concluzia instanței este lipsită de temei deoarece potrivit art. 281 alin. (2) din Legea pieței de capital termenul pentru încadrarea în prevederile legii expirase la 29 ianuarie 2007, societatea neîndeplinind până la această dată condițiile impuse de lege, consecința fiind retragerea de drept de la tranzacționare la data de 29 ianuarie 2007, context în care, hotărârea adoptată la 4 mai 2007 nu face decât să confirme și să constate o stare de fapt și de drept; - Decizia C.N.V.M. de retragere de la tranzacționare nu mai era necesară în condițiile în care, urmare intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, societatea nu mai îndeplinea condițiile pentru tranzacționarea acțiunilor pe o piață reglementată, în acest sens art. 157 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 prevede expres că pentru retragerea de la tranzacționare se impune organizarea de către societate a unei adunări generale, adunare pe care societatea a convocat-o la data de 9 septembrie 2004 și deși hotărârea adoptată a fost anulată, voința exprimată în sensul neîndeplinirii condițiilor de admitere la tranzacționare, rămâne valabilă .

Înalta Curte verificând în cadrul contractului de legalitate incidența motivelor invocate, astfel cum au fost argumentate, constată că recursul este nefundat pentru considerentele ce urmează: 5.1. Cerința impusă de art. 117 alin. (6) din Legea societăților comerciale cu privire la conținutul convocării în vederea ținerii adunării generale, respectiv „menționarea explicită a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterilor adunării” are drept scop informarea exactă a acționarilor, pentru ca votul exprimat să fie în deplină cunoștință de cauză. Conținutul convocatorului publicat în M. Of. al României Partea a IV-a nr. 1003 din 26 martie 2007, este de natură să inducă o anumită ambiguitate în ce privește ordinea de zi prin trimiterea pe care o face la îndeplinirea condițiilor specifice de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată conform dispozițiilor din Legea nr. 297/2004 Titlul VI Emitenții deoarece, capitolul III din Titlul VI indicat expres în convocator, se referă la ipotezea în care o societate comercială solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată. Or, societatea pârâtă nu se afla la data convocării în această ipoteză, acțiunile sale fiind admise la tranzacționare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, iar potrivit noii reglementări, art. 281 alin. (2) din Lege, autorizațiile entităților reglementate înainte de intrarea în vigoare a legii, își păstrează valabilitatea, cu obligația ca în termenul prevăzut de C.N.V.M. prin regulament, să se încadreze în prevederile noii legi. Prin urmare societatea pârâtă nu se afla în situația societății autorizării admiterii pe o piață reglementată, ci în ipoteza reglementată în Titlul XI - Dispoziții Tranzitorii și Finale, iar diferența de statut juridic din perspectiva Legii nr. 297/2004 este esențială și ea trebuia redată cu claritate în convocator, cerință pe care acesta în mod evident nu o îndeplinește. Circumstanțial se impune a sublinia că modul ambiguu de redactare a convocatorului este rezultatul opiniei societății pârâte, exprimată și în cuprinsul recursului potrivit căreia neîndeplinirea condițiilor cerute de noua reglementare a pieței de capital pentru ca acțiunile unei societăți să fie admisă la tranzacționare după expirarea termenului de 18 luni prevăzut în art. 281, semnifică o retragere de drept de la tranzacționare, opinie care însă nu are suport legal, în noua ordine juridică statuată prin Legea nr. 297/2004 cu privire la piața de capital. Potrivit dispozițiilor generale cuprinse în Titlul I din Lege C.N.V.M. este autoritatea competentă care aplică prevederile noii reglementări referitoare la înființarea și funcționarea piețelor de instrumente financiare prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său, de supraveghere și reglementare a pieței de capital. În exercitarea atribuției de reglementare, C.N.V.M. emite acte normative care sunt obligatorii pentru societățile admise la tranzacționare. În acest sens, C.N.V.M. prin Regulamentul nr. 1/2006 și Dispunerea Măsurii nr. 8/2006 a stabilit procedura retragerii de la tranzacționare a societăților tranzacționate, prin hotărârea A.G.E.A., dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute în art. 2 pct. 1 din Dispunerea de Măsuri nr. 8/2006, sau condițiile prevăzute de art. 206 din Legea pieței de capital prin vânzarea acțiunilor deținute către ofertantul dintr-o ofertă publică de cumpărare de valori mobiliare. Astfel spus, retragerea unei societăți de la tranzacționare - respectiv declararea societății de tip închis este expres reglementată de C.N.V.M. prin instituirea unei proceduri legale, hotărârea A.G.E.A. din data de 4 mai 2007 a societății recurente, fiind adoptată cu nerespectarea dispozițiilor obligatorii impuse de Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 și Dispunerea de Măsuri nr. 8/2006, potrivit cu care, în vederea retragerii de la tranzacționare, societățile comerciale vor include în convocator, ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un expert autorizat, cu privire la prețul pe acțiune, iar în cadrul ședinței, consiliul de administrație va prezenta acționarilor și concluziile expertului autorizat, privind prețul pe acțiune pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea A.G.E.A. de retragere de la tranzacționare, aspecte care nu au fost supuse analizei adunării generale, distinct de faptul că nu au fost menționate în convocator. Pentru considerentele mai sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) va respinge prezentul recurs ca nefondat.