ÎCCJ, decizie (scj.ro #83206)

Majorarea capitalului social al unei societăți pe acțiuni al

cărei capital social este reprezentat prin acțiuni la purtător

din perspectiva dispozițiilor art.129(2) coroborate cu cele ale art.115

din Legea nr.31/1990, modificată

Dispozițiile art.129(2) din Legea

nr.31/1990, modificată, stabilesc o serie de reguli de formă privind

constituirea valabilă a adunărilor generale, procesul verbal

întocmit de cenzori la care face referire articolul evocat vizând exclusiv

ipoteza societăților comerciale pe acțiuni al căror capital

este reprezentat  prin acțiuni la purtător în sensul dat de

art.123 alin.1 din lege.

Legalitatea unei operațiuni de majorare a capitalului social impune

printre altele, în raport de art.115 din Legea nr.31/1990, modificată,

verificarea respectării dispozițiilor care stabilesc competența

adunării generale extraordinare în această materie și a celor ce

stabilesc cvorumul de prezență și vot pentru adoptarea

hotărârii de majorare.

Interpretarea dispozițiilor art.212  alin.1 nu poate fi

făcută în afara celorlalte prevederi aplicabile operațiunii de

majorare de capital care poate fi dispusă numai de către AGEA în

condițiile de prezență și de vot stabilite imperativ de

art.115 din actul normativ menționat.

(Înalta

Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia

nr.190  din 25 ianuarie 2008)

Prin acțiunea introductivă, înregistrată  la data de 23 mai

2006 pe rolul Tribunalului București – Secția comercială,

reclamanta SC A.R.A. SA  a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

SC G.A. SA și G.H. AG, anularea hotărârilor nr.1 și 2 adoptate

de adunarea generală extraordinară a acționarilor SC G.A. SA,

având ca obiect majorarea capitalului social al societății prin

aporturi în numerar și mandatarea Consiliului de administrație ca, în

termen de 45  zile de la expirarea termenului de preemțiune al

acționarilor să constate numărul total de acțiuni subscrise

și să  stabilească forma finală a art.6 din contract

și art.7 din statut în funcție de numărul de acțiuni

repartizate fiecărui acționar.

În motivare, reclamanta a susținut că  adoptarea celor două

hotărâri de către adunarea generală s-a făcut cu

încălcarea unor  dispoziții legale imperative din Legea

societăților  comerciale, respectiv art.129 alin.2, art.212

alin.1, art.131 alin.1, dispoziții care își găseau

incidența în cauză, iar, pe de altă parte,

operațiunea  de majorare a capitalului social a avut un scop ilegal,

respectiv diminuarea artificială a cotei sale de participare la capitalul

social,  prin abuzul de drept și presiunea economică a

acționarului majoritar, pârâta G.H. AG.

La data de 16 iunie 2006, pârâta  SC G.A. SA a formulat întâmpinare

la acțiunea introductivă, susținând că  motivele de

nulitate invocate sunt neîntemeiate, hotărârile  fiind adoptate cu o

majoritate reprezentând  83,03% din capitalul social al

societății și cu respectarea  dreptului de preemțiune

al acționarilor  drept de care reclamanta s-a și prevalat

notificând în termenul acordat de 45 zile societatea cu privire la

intenția sa de  a subscrie acțiunile emise.

Tribunalul București – Secția comercială

prin sentința comercială nr.10261 pronunțate la data de 16

noiembrie 2006  a respins ca neîntemeiată  acțiunea în

anulare formulată de reclamanta.

Examinând  motivele de nulitate pe care reclamanta și-a întemeiat

cererea în anulare, tribunalul a reținut că dispozițiile art.129

alin.2 din Legea nr.31/1990 republicată vizând verificarea  de

către secretarii adunării a respectării formalităților

cerute de lege și actul constitutiv pentru ținerea adunării,

trebuie interpretate în sensul că activitatea secretarilor poate fi

sprijinită de cenzori, fără ca, aceștia din urmă

să se substituie secretarilor sau să le poată controla

activitatea, or, în cauză,  cerințele impuse de textul de lege

au fost îndeplinite.

Referitor la încălcarea prevederilor art.212 alin.1 din Legea nr.31/1990

republicată, potrivit cărora  societatea pe acțiuni

își va putea majora capitalul social, cu respectarea dispozițiilor

prevăzute pentru constituirea societății, ceea ce în opinia

reclamantei impunea regula  unanimității sub aspectul

cvorumului, tribunalul apreciază că susținerile sale sunt

neîntemeiate, deoarece sunt ignorate astfel   dispozițiile

legale care privesc operațiunea  de majorare de capital, ca

modificare a actului constitutiv.

În sfârșit, tribunalul înlătură, ca nesusținerile  de

dovezi criticile referitoare la pretinsa cauză  ilicită a

operațiunii de majorare de capital, cu atât mai mult cu  cât

operațiunea de majorare s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale

și statutare care o reglementează.

Apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței pronunțată de

tribunal, a fost respins de Curtea de Apel București – Secția a V-a

comercială prin decizia comercială nr.259 din data de 18 mai 2007.

Răspunzând motivelor de apel, motive  axate pe interpretarea

greșită și încălcarea  dispozițiilor legale pe

care reclamanta și-a  fundamentat acțiunea în anulare, Curtea de

apel constată că dispozițiile art.129 alin.2 din LSC nu au fost

încălcate  câtă vreme procesul verbal al ședinței

a  fost întocmit de secretarul desemnat de adunare, cenzorii nefiind

abilitat cu  astfel de atribuții, deoarece prin A.G.E.A. din data de

20 martie s-a aprobat eliminarea din actele constitutive a dispozițiilor

privitoare  la cenzori.

Cu privire la încălcarea art.212 alin.1 din lege, Curtea a confirmat

interpretarea dată de către tribunal, în sensul coroborării

acestor  dispoziții cu prevederile art.113 lit.f și

art.115 din LSC, care reglementează atribuțiile  AGE și

cvorumul de prezență și vot pentru hotărârile adoptate,

prevederi ce au fost respectate în cauză.

Reclamanta a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei

pronunțate de curtea de apel, în cauză, solicitând modificarea în tot

a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și pe fond, a

acțiunii în anularea hotărârilor nr.1 și 2 adoptate de adunarea

generală extraordinară a acționarilor.

-În motivarea recursului, recurenta a reiterat susținerile sale

privind  încălcarea dispozițiilor  art.129 alin.2 , art.212

alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, subsumate motivului de

nelegalitate prevăzut  de art.304 pct.9 Cod procedură

civilă.

În sinteză, argumentele sale, în sprijinul  acestei critici , au

vizat obligația legală a  întocmirii procesului verbal de

către  Comisia de cenzori, impusă de dispozițiile art.129

alin.2  din LSC, care nu conțin nicio condiționare și nici

o derogare, contrar celor reținute de  instanțe, care au acordat

prioritate unei hotărâri a adunării generale de renunțare

la  comisia de cenzori, deși legea română nu permite o asemenea

derogare.

Referitor la încălcarea  dispozițiilor art.212 alin.1 din LSC

recurenta a susținut că, în cauză trebuia făcută

aplicarea prioritară a dispozițiilor  speciale în materia

majorării de capital, respectiv art.212 alin.1 și nu a dispozițiilor

generale  cuprinse în art.113 lit.f și 115 din același act

normativ și aceasta deoarece  specialul se aplică prioritar

față de  general, principiu ce a fost încălcat de

instanțe prin interpretarea făcută.

Asupra  recursului

Înalta Curte examinând decizia atacată în contextul criticilor formulate,

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce

urmează:

secțiunea a II-a. Despre adunările generale,  stabilesc o serie

de reguli, de formă privind  constituirea valabilă a

adunărilor generale, de natură  să garanteze libera

exprimare a acționarilor și o anumită disciplină a

dezbaterilor și, în acest sens secretarului sau secretarilor aleși de

adunare le revine obligația de a verifica dacă au fost respectate

toate formalitățile cerute de lege sau actul constitutiv pentru

ținerea adunării.

de acțiuni depuse, la care se referea art.129 (2) , vizează

numai  ipoteza societăților comerciale pe acțiuni al

căror  capital este reprezentat prin acțiuni la purtător,

concluzie care se desprinde  din dispozițiile art.123 alin.1 din

lege,  care prevede expres în acest sens „la adunările

generale, acționarii care posedă acțiuni la purtător

le vor depune…cu cel puțin 5 zile înainte  de adunare, cenzorii

urmând a constata,

printr-un  proces verbal

, depunerea la timp a

acțiunilor.

constituie o modificare a actului constitutiv, după art.204  din LCS

coroborat cu art.210 și urm.din lege, dispoziții care fac obiectul

Titlului IV – Modificarea actului constitutiv.

Potrivit

textului de lege menționat actul constitutiv se poate modifica  prin

hotărârea adunării generale adoptată  în condițiile

legii.

Prin urmare, legalitatea unei operațiuni de majorare a capitalului social,

impune  printre altele , verificarea respectării dispozițiilor

care  stabilesc competența adunării generale extraordinare în

această materie și a celor care stabilesc cvorumul de

prezență și vot (art.115 din LSC) pentru adoptarea

hotărârii de majorare.

alin.1 din LSC) potrivit cu care „societatea pe acțiuni își va

putea  majora capitalul social, cu respectarea dispozițiilor

prevăzute pentru constituirea societății”  instituie

o regulă de principiu, în sensul respectării  acelorași

dispoziții legale, la constituire sau la majorarea capitalului, cu privire

la  subscrierea și vărsarea capitalului, menționarea

felului aporturilor, a numărului de acțiuni acordate, dispoziții

cuprinse în capitolul IV Secțiunea I – Despre acțiuni.

alin.1 se referă, implicit  la regula unanimității pentru

majorarea capitalului social, nu are fundament legal, deoarece prin

această interpretare, înlătură, fără nici o

explicație celelalte dispoziții care reglementează modificarea

actului constitutiv prin majorarea capitalului social.

Cu alte cuvinte, interpretarea dispozițiilor  art.212 (1) din LCS nu

se poate face  în afara celorlalte prevederi aplicabile operațiunii

de majorare de capital care poate fi dispusă numai de către

adunarea generală extraordinară, în condițiile de

prezență și de vot stabilite imperativ de art.115 din

actul normativ menționat.

prevăzută expres în art.210 (4) din lege care  instituie regula

unanimității numai pentru situația  majorării

capitalului social prin  majorarea valorii nominale a acțiunilor,

ipoteză care nu se aplică în speță.

Concluzia, însă, se impune cu forța evidenței, în chestiunea

interpretării textului de lege, care face obiectul examinării , în

sensul că, per a contrario, în situația  majorării

capitalului social prin emisiunea de  acțiuni noi hotărârea

adunării generale extraordinare se adoptă  în condițiile de

prezență și vot statuate de art.115 din

LSC.

Pentru

rațiunile

înfățișate

Înalta

Curte

,

în

temeiul

art.312 (1) Cod

procedură

civilă

a

respins

recursul

ca

nefondat

.