ÎCCJ, decizie (scj.ro #83206)

Majorarea capitalului social al unei societăți pe acțiuni al cărei capital social este reprezentat prin acțiuni la purtător din perspectiva dispozițiilor art.129(2) coroborate cu cele ale art.115 din Legea nr.31/1990, modificată Dispozițiile art.129(2) din Legea nr.31/1990, modificată, stabilesc o serie de reguli de formă privind constituirea valabilă a adunărilor generale, procesul verbal întocmit de cenzori la care face referire articolul evocat vizând exclusiv ipoteza societăților comerciale pe acțiuni al căror capital este reprezentat prin acțiuni la purtător în sensul dat de art.123 alin.1 din lege. Legalitatea unei operațiuni de majorare a capitalului social impune printre altele, în raport de art.115 din Legea nr.31/1990, modificată, verificarea respectării dispozițiilor care stabilesc competența adunării generale extraordinare în această materie și a celor ce stabilesc cvorumul de prezență și vot pentru adoptarea hotărârii de majorare.

Interpretarea dispozițiilor art.212 alin.1 nu poate fi făcută în afara celorlalte prevederi aplicabile operațiunii de majorare de capital care poate fi dispusă numai de către AGEA în condițiile de prezență și de vot stabilite imperativ de art.115 din actul normativ menționat. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.190 din 25 ianuarie 2008) Prin acțiunea introductivă, înregistrată la data de 23 mai 2006 pe rolul Tribunalului București – Secția comercială, reclamanta SC A.R.A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC G.A. SA și G.H. AG, anularea hotărârilor nr.1 și 2 adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor SC G.A.

SA, având ca obiect majorarea capitalului social al societății prin aporturi în numerar și mandatarea Consiliului de administrație ca, în termen de 45 zile de la expirarea termenului de preemțiune al acționarilor să constate numărul total de acțiuni subscrise și să stabilească forma finală a art.6 din contract și art.7 din statut în funcție de numărul de acțiuni repartizate fiecărui acționar. În motivare, reclamanta a susținut că adoptarea celor două hotărâri de către adunarea generală s-a făcut cu încălcarea unor dispoziții legale imperative din Legea societăților comerciale, respectiv art.129 alin.2, art.212 alin.1, art.131 alin.1, dispoziții care își găseau incidența în cauză, iar, pe de altă parte, operațiunea de majorare a capitalului social a avut un scop ilegal, respectiv diminuarea artificială a cotei sale de participare la capitalul social, prin abuzul de drept și presiunea economică a acționarului majoritar, pârâta G.H.

AG. La data de 16 iunie 2006, pârâta SC G.A. SA a formulat întâmpinare la acțiunea introductivă, susținând că motivele de nulitate invocate sunt neîntemeiate, hotărârile fiind adoptate cu o majoritate reprezentând 83,03% din capitalul social al societății și cu respectarea dreptului de preemțiune al acționarilor drept de care reclamanta s-a și prevalat notificând în termenul acordat de 45 zile societatea cu privire la intenția sa de a subscrie acțiunile emise. Tribunalul București – Secția comercială prin sentința comercială nr.10261 pronunțate la data de 16 noiembrie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamanta.

Examinând motivele de nulitate pe care reclamanta și-a întemeiat cererea în anulare, tribunalul a reținut că dispozițiile art.129 alin.2 din Legea nr.31/1990 republicată vizând verificarea de către secretarii adunării a respectării formalităților cerute de lege și actul constitutiv pentru ținerea adunării, trebuie interpretate în sensul că activitatea secretarilor poate fi sprijinită de cenzori, fără ca, aceștia din urmă să se substituie secretarilor sau să le poată controla activitatea, or, în cauză, cerințele impuse de textul de lege au fost îndeplinite.

Referitor la încălcarea prevederilor art.212 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, potrivit cărora societatea pe acțiuni își va putea majora capitalul social, cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea societății, ceea ce în opinia reclamantei impunea regula unanimității sub aspectul cvorumului, tribunalul apreciază că susținerile sale sunt neîntemeiate, deoarece sunt ignorate astfel dispozițiile legale care privesc operațiunea de majorare de capital, ca modificare a actului constitutiv. În sfârșit, tribunalul înlătură, ca nesusținerile de dovezi criticile referitoare la pretinsa cauză ilicită a operațiunii de majorare de capital, cu atât mai mult cu cât operațiunea de majorare s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale și statutare care o reglementează.

Apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței pronunțată de tribunal, a fost respins de Curtea de Apel București – Secția a V-a comercială prin decizia comercială nr.259 din data de 18 mai 2007. Răspunzând motivelor de apel, motive axate pe interpretarea greșită și încălcarea dispozițiilor legale pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea în anulare, Curtea de apel constată că dispozițiile art.129 alin.2 din LSC nu au fost încălcate câtă vreme procesul verbal al ședinței a fost întocmit de secretarul desemnat de adunare, cenzorii nefiind abilitat cu astfel de atribuții, deoarece prin A.G.E.A. din data de 20 martie s-a aprobat eliminarea din actele constitutive a dispozițiilor privitoare la cenzori.

Cu privire la încălcarea art.212 alin.1 din lege, Curtea a confirmat interpretarea dată de către tribunal, în sensul coroborării acestor dispoziții cu prevederile art.113 lit.f și art.115 din LSC, care reglementează atribuțiile AGE și cvorumul de prezență și vot pentru hotărârile adoptate, prevederi ce au fost respectate în cauză. Reclamanta a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, în cauză, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și pe fond, a acțiunii în anularea hotărârilor nr.1 și 2 adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor. -În motivarea recursului, recurenta a reiterat susținerile sale privind încălcarea dispozițiilor art.129 alin.2 , art.212 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În sinteză, argumentele sale, în sprijinul acestei critici , au vizat obligația legală a întocmirii procesului verbal de către Comisia de cenzori, impusă de dispozițiile art.129 alin.2 din LSC, care nu conțin nicio condiționare și nici o derogare, contrar celor reținute de instanțe, care au acordat prioritate unei hotărâri a adunării generale de renunțare la comisia de cenzori, deși legea română nu permite o asemenea derogare. Referitor la încălcarea dispozițiilor art.212 alin.1 din LSC recurenta a susținut că, în cauză trebuia făcută aplicarea prioritară a dispozițiilor speciale în materia majorării de capital, respectiv art.212 alin.1 și nu a dispozițiilor generale cuprinse în art.113 lit.f și 115 din același act normativ și aceasta deoarece specialul se aplică prioritar față de general, principiu ce a fost încălcat de instanțe prin interpretarea făcută.

Asupra recursului Înalta Curte examinând decizia atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: