- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Alte secții / complete
ÎCCJ — Majorarea capitalului social al unei societăți pe acțiuni al cărei capital social este reprezentat prin acțiuni la purtător din perspectiva dispozițiilor art.129(2) coroborate cu cele ale art.115…
Majorarea capitalului social al unei societăți pe acțiuni al cărei capital social este reprezentat prin acțiuni la purtător din perspectiva dispozițiilor art.129(2) coroborate cu cele ale art.115 din Legea nr.31/1990, modificată Dispozițiile art.129(2) din Legea nr.31/1990, modificată, stabilesc o serie de reguli de formă privind constituirea valabilă a adunărilor generale, procesul verbal întocmit de cenzori la care face referire articolul evocat vizând exclusiv ipoteza societăților comerciale pe acțiuni al căror capital este reprezentat prin acțiuni la purtător în sensul dat de art.123 alin.1 din lege. Legalitatea unei operațiuni de majorare a capitalului social impune printre altele, în raport de art.115 din Legea nr.31/1990, modificată, verificarea respectării dispozițiilor care stabilesc competența adunării generale extraordinare în această materie și a celor ce stabilesc cvorumul de prezență și vot pentru adoptarea hotărârii de majorare.
Interpretarea dispozițiilor art.212 alin.1 nu poate fi făcută în afara celorlalte prevederi aplicabile operațiunii de majorare de capital care poate fi dispusă numai de către AGEA în condițiile de prezență și de vot stabilite imperativ de art.115 din actul normativ menționat. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.190 din 25 ianuarie 2008) Prin acțiunea introductivă, înregistrată la data de 23 mai 2006 pe rolul Tribunalului București – Secția comercială, reclamanta SC A.R.A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC G.A. SA și G.H. AG, anularea hotărârilor nr.1 și 2 adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor SC G.A.
SA, având ca obiect majorarea capitalului social al societății prin aporturi în numerar și mandatarea Consiliului de administrație ca, în termen de 45 zile de la expirarea termenului de preemțiune al acționarilor să constate numărul total de acțiuni subscrise și să stabilească forma finală a art.6 din contract și art.7 din statut în funcție de numărul de acțiuni repartizate fiecărui acționar. În motivare, reclamanta a susținut că adoptarea celor două hotărâri de către adunarea generală s-a făcut cu încălcarea unor dispoziții legale imperative din Legea societăților comerciale, respectiv art.129 alin.2, art.212 alin.1, art.131 alin.1, dispoziții care își găseau incidența în cauză, iar, pe de altă parte, operațiunea de majorare a capitalului social a avut un scop ilegal, respectiv diminuarea artificială a cotei sale de participare la capitalul social, prin abuzul de drept și presiunea economică a acționarului majoritar, pârâta G.H.
AG. La data de 16 iunie 2006, pârâta SC G.A. SA a formulat întâmpinare la acțiunea introductivă, susținând că motivele de nulitate invocate sunt neîntemeiate, hotărârile fiind adoptate cu o majoritate reprezentând 83,03% din capitalul social al societății și cu respectarea dreptului de preemțiune al acționarilor drept de care reclamanta s-a și prevalat notificând în termenul acordat de 45 zile societatea cu privire la intenția sa de a subscrie acțiunile emise. Tribunalul București – Secția comercială prin sentința comercială nr.10261 pronunțate la data de 16 noiembrie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamanta.
Examinând motivele de nulitate pe care reclamanta și-a întemeiat cererea în anulare, tribunalul a reținut că dispozițiile art.129 alin.2 din Legea nr.31/1990 republicată vizând verificarea de către secretarii adunării a respectării formalităților cerute de lege și actul constitutiv pentru ținerea adunării, trebuie interpretate în sensul că activitatea secretarilor poate fi sprijinită de cenzori, fără ca, aceștia din urmă să se substituie secretarilor sau să le poată controla activitatea, or, în cauză, cerințele impuse de textul de lege au fost îndeplinite.
Referitor la încălcarea prevederilor art.212 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, potrivit cărora societatea pe acțiuni își va putea majora capitalul social, cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea societății, ceea ce în opinia reclamantei impunea regula unanimității sub aspectul cvorumului, tribunalul apreciază că susținerile sale sunt neîntemeiate, deoarece sunt ignorate astfel dispozițiile legale care privesc operațiunea de majorare de capital, ca modificare a actului constitutiv. În sfârșit, tribunalul înlătură, ca nesusținerile de dovezi criticile referitoare la pretinsa cauză ilicită a operațiunii de majorare de capital, cu atât mai mult cu cât operațiunea de majorare s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale și statutare care o reglementează.
Apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței pronunțată de tribunal, a fost respins de Curtea de Apel București – Secția a V-a comercială prin decizia comercială nr.259 din data de 18 mai 2007. Răspunzând motivelor de apel, motive axate pe interpretarea greșită și încălcarea dispozițiilor legale pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea în anulare, Curtea de apel constată că dispozițiile art.129 alin.2 din LSC nu au fost încălcate câtă vreme procesul verbal al ședinței a fost întocmit de secretarul desemnat de adunare, cenzorii nefiind abilitat cu astfel de atribuții, deoarece prin A.G.E.A. din data de 20 martie s-a aprobat eliminarea din actele constitutive a dispozițiilor privitoare la cenzori.
Cu privire la încălcarea art.212 alin.1 din lege, Curtea a confirmat interpretarea dată de către tribunal, în sensul coroborării acestor dispoziții cu prevederile art.113 lit.f și art.115 din LSC, care reglementează atribuțiile AGE și cvorumul de prezență și vot pentru hotărârile adoptate, prevederi ce au fost respectate în cauză. Reclamanta a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, în cauză, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și pe fond, a acțiunii în anularea hotărârilor nr.1 și 2 adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor. -În motivarea recursului, recurenta a reiterat susținerile sale privind încălcarea dispozițiilor art.129 alin.2 , art.212 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În sinteză, argumentele sale, în sprijinul acestei critici , au vizat obligația legală a întocmirii procesului verbal de către Comisia de cenzori, impusă de dispozițiile art.129 alin.2 din LSC, care nu conțin nicio condiționare și nici o derogare, contrar celor reținute de instanțe, care au acordat prioritate unei hotărâri a adunării generale de renunțare la comisia de cenzori, deși legea română nu permite o asemenea derogare. Referitor la încălcarea dispozițiilor art.212 alin.1 din LSC recurenta a susținut că, în cauză trebuia făcută aplicarea prioritară a dispozițiilor speciale în materia majorării de capital, respectiv art.212 alin.1 și nu a dispozițiilor generale cuprinse în art.113 lit.f și 115 din același act normativ și aceasta deoarece specialul se aplică prioritar față de general, principiu ce a fost încălcat de instanțe prin interpretarea făcută.
Asupra recursului Înalta Curte examinând decizia atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Dispozițiile art.129 (2) din LSC, dispoziții cuprinse în secțiunea a II-a. Despre adunările generale, stabilesc o serie de reguli, de formă privind constituirea valabilă a adunărilor generale, de natură să garanteze libera exprimare a acționarilor și o anumită disciplină a dezbaterilor și, în acest sens secretarului sau secretarilor aleși de adunare le revine obligația de a verifica dacă au fost respectate toate formalitățile cerute de lege sau actul constitutiv pentru ținerea adunării.
Procesul verbal întocmit de cenzori pentru constatarea numărului de acțiuni depuse, la care se referea art.129 (2) , vizează numai ipoteza societăților comerciale pe acțiuni al căror capital este reprezentat prin acțiuni la purtător, concluzie care se desprinde din dispozițiile art.123 alin.1 din lege, care prevede expres în acest sens „la adunările generale, acționarii care posedă acțiuni la purtător le vor depune…cu cel puțin 5 zile înainte de adunare, cenzorii urmând a constata, printr-un proces verbal , depunerea la timp a acțiunilor.
Majorarea capitalului social al unei societăți comerciale constituie o modificare a actului constitutiv, după art.204 din LCS coroborat cu art.210 și urm.din lege, dispoziții care fac obiectul Titlului IV – Modificarea actului constitutiv. Potrivit textului de lege menționat actul constitutiv se poate modifica prin hotărârea adunării generale adoptată în condițiile legii. Prin urmare, legalitatea unei operațiuni de majorare a capitalului social, impune printre altele , verificarea respectării dispozițiilor care stabilesc competența adunării generale extraordinare în această materie și a celor care stabilesc cvorumul de prezență și vot (art.115 din LSC) pentru adoptarea hotărârii de majorare.
Textul invocat de recurentă, ca fiind încălcat (art.212 alin.1 din LSC) potrivit cu care „societatea pe acțiuni își va putea majora capitalul social, cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea societății” instituie o regulă de principiu, în sensul respectării acelorași dispoziții legale, la constituire sau la majorarea capitalului, cu privire la subscrierea și vărsarea capitalului, menționarea felului aporturilor, a numărului de acțiuni acordate, dispoziții cuprinse în capitolul IV Secțiunea I – Despre acțiuni.
Raționamentul recurentei în sensul că dispozițiile art.212 alin.1 se referă, implicit la regula unanimității pentru majorarea capitalului social, nu are fundament legal, deoarece prin această interpretare, înlătură, fără nici o explicație celelalte dispoziții care reglementează modificarea actului constitutiv prin majorarea capitalului social. Cu alte cuvinte, interpretarea dispozițiilor art.212 (1) din LCS nu se poate face în afara celorlalte prevederi aplicabile operațiunii de majorare de capital care poate fi dispusă numai de către adunarea generală extraordinară, în condițiile de prezență și de vot stabilite imperativ de art.115 din actul normativ menționat.
Singura excepție de la dispozițiile art.115 este prevăzută expres în art.210 (4) din lege care instituie regula unanimității numai pentru situația majorării capitalului social prin majorarea valorii nominale a acțiunilor, ipoteză care nu se aplică în speță. Concluzia, însă, se impune cu forța evidenței, în chestiunea interpretării textului de lege, care face obiectul examinării , în sensul că, per a contrario, în situația majorării capitalului social prin emisiunea de acțiuni noi hotărârea adunării generale extraordinare se adoptă în condițiile de prezență și vot statuate de art.115 din LSC. Pentru rațiunile înfățișate Înalta Curte , în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat .