ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3309/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3309/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Reclamanta B.I. Ltd, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA
București solicitând anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 264 din 29 iunie 2007,
întrucât a fost adoptată cu încălcarea dreptului de informare, a nesocotit
limitele mandatului administratorilor și a dispozițiilor art. 241 din Legea nr.
297/2004 și a decis nelegal obligarea de atribuții de la adunarea generală la
administratori pentru majorarea capitalului social.
Tribunalul București, prin sentința
comercială nr. 3365 din 27 februarie 2009, a admis acțiunea și a anulat
hotărârea nr. 264 din 29 iunie 2007 a A.G.E.A. SC A. SA.
Instanța de fond a reținut, în
esență, că în convocatorul pentru întrunirea A.G.E.A. nu au fost cuprinse
mențiunile impuse prin art. 132 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006
privind formularul de procură specială de reprezentare în A.G.A., data și locul
unde vor fi depuse, încălcându-se dreptul de informare al acționarilor prevăzut
de art. 209 din Legea nr. 297/2004, dar și nerespectarea art. 241 din aceeași
Lege privind limita legală a mandatului administratorilor, aceștia efectuând
orice fel de acte de înstrăinare încheiere, schimb, constituire de garanții
indiferent de valoare, iar delegarea s-a făcut pe un termen de 3 ani, nu de un
an prescris de lege.
Curtea de Apel București, prin decizia
comercială nr. 538 din 7 decembrie 2009, a admis apelul pârâtei, a schimbat în
tot sentința atacată și pe fond a respins acțiunea.
Instanța de apel a considerat că în
conținutul său convocatorul a respectat dispozițiile art. 209 din Legea nr. 297/2004
și art. 135 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, iar reclamanta nu a dovedit
vreo vătămare prin omisiunile pe care le pretinde.
În privința limitelor mandatului
acordat administratorilor, curtea de apel a apreciat că împuternicirea pe o
perioadă de trei ani nu conduce prin ea însăși la anularea hotărârii A.G.A.,
termenul de un an fiind inclus în termenul de trei ani așa încât numai dacă
s-ar depăși acest prim termen s-ar putea invoca o vătămare. Curtea de Apel mai
consideră că prevederile art. 236 din Legea nr. 297/2004 au fost respectate
întrucât A.G.A. a stabilit o strategie a activității și persoanele
împuternicite să o îndeplinească.
Împotriva deciziei astfel
pronunțată, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
Recurenta susține că instanța de
apel a refuzat să rețină încălcarea dispozițiilor legale privind dreptul de
informare al acționarilor confundând regimul nulității de drept substanțial cu
acela al nulității de drept procedural. Numai încălcarea asigurării unui
tratament egal acționarilor pentru ca aceștia să-și poată exercita drepturile
este suficient, fără a se mai pune în discuție dovedirea vătămării.
Mai susține recurenta că instanța de
apel a refuzat să sancționeze mandatul general ilegal acordat administratorilor
pentru încheierea actelor juridice, art. 241 din Legea nr. 297/2004 stabilind
că adunarea generală se pronunță asupra oportunității încheierii unor acte
juridice concrete și totodată a nesocotit dispozițiilor art. 220
1
din Legea nr. 31/1990 și art. 236 din Legea nr. 297/2004 prin care adunarea
generală poate delega atribuții pentru majorarea capitalului social administratorilor,
pe durată de maximum un an.
Recursul este fondat și va fi admis
pentru considerentele ce se vor expune.
Prin hotărârea nr. 264/2007 a A.G.E.A.
SC A. SA a fost aprobată strategia investițională a societății comerciale
împuternicind administratorii să încheie acte juridice de dispoziție pentru a
concretiza prevederile strategiei și totodată a fost autorizat consiliul de
administrație pentru majorarea capitalului social prin subscrierea de aporturi
în numerar, pe o perioadă de trei ani.
Prevederile art. 241 din Legea nr. 297/2004
stabilesc efectuarea unor acte de dispoziție de către administratori în limita
valorii care nu depășește 20% din totalul activelor imobilizate, mai puțin
creanțele, numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală
extraordinară a acționarilor. Textul astfel anunțat nu poate fi interpretat
decât în sensul că pentru fiecare operațiune juridică de o anumită categorie,
cu limitele prescrise, trebuie acordul adunării generale. Un acord de
principiu, cu efectele pe care instanța de apel le-a considerat, lipsește de
substanță norma potrivit căreia acționarii verifică în mod concret oportunitatea
actelor de dispoziție încheiate de administratori prin aprobarea prealabilă a
acestora a căror valoare, individual sau cumulat pe durata unui exercițiu
financiar depășește 20% din valoarea activelor mai puțin creanțele.
Împrejurarea că a fost autorizat
consiliul de administrație pentru majorarea capitalului social prin subscriere
de aporturi în numerar pentru o perioadă de trei ani este în egală măsură
nelegală.
Interpretând greșit dispozițiile art.
236 din Legea nr. 297/2006 instanța de apel a ajuns la concluzia regretabilă că
numai depășirea termenului de un an, inclus în termenul de trei ani, ar putea
crea reclamantei dreptul de a invoca o vătămare.
Stabilind o strategie de dezvoltare
pe termen lung, societatea comercială își exercită drepturile fără însă ca în
scopul propus să înfrângă dispozițiile legale care îndreptățesc acționarii să
exercite, prin adunarea generală extraordinară, controlul asupra operațiunilor
individuale sau cumulate ale administratorilor.
Aceasta este și finalitatea pe care
legiuitorul a dorit să o reglementeze când a prevăzut sancțiunile pentru
nelegalitatea convocării adunării generale, pentru efectuarea unor acte de dispoziție
de către administratori fără aprobarea prealabilă a adunării generale ori
pentru împuternicirea pe un termen nelegal sau neprevăzut în actul constitutiv,
a administratorilor.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.
312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul
declarat împotriva deciziei comerciale nr. 538 din 7 decembrie 2009 a Curții de
Apel București și va modifica decizia recurată în sensul că va respinge apelul
declarat împotriva sentinței comerciale nr. 336
5
din 27 februarie
2009 pronunțată de Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta B.I. Ltd Nicosia împotriva deciziei comerciale nr. 538 din 7
decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Modifică decizia recurată în sensul
că respinge apelul formulat de pârâta SC A. SA București împotriva sentinței
comerciale nr. 3365 din 27 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a
VI-a comercială, pe care o menține în tot.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 octombrie 2010.