ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4124/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 268/F-CONT din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardivă,

acțiunea formulată de reclamanta M.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care

solicita anularea Deciziei nr. 1380 din 1 noiembrie 2007, emisă de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a Deciziei nr. 790 din 22

septembrie 2009, reprezentând titlul de plată, precum și reevaluarea imobilului

pentru care au fost acordate despăgubirile; totodată, instanța de judecată a

respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de introducere a

plângerii prealabile, formulată de reclamantă.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea

reclamantei a fost formulată cu depășirea termenelor prevăzute de art. 7 și,

respectiv, art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În ce privește

cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii prealabile, instanța

de fond a reținut că aceasta nu este întemeiată față de împrejurarea că

reclamanta, prin mandatar, și-a exercitat dreptul de opțiune, la data de 4

martie 2008, drept urmare fiind emis titlul de plată, în temeiul căruia a și

fost efectuată - și acceptată de reclamantă, prin mandatar - plata sumei de

111.709,5 lei, conform ordinului de plată nr. 1801 din 24 septembrie 2009.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând că hotărârea a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.

103 C. proc. civ., și că instanța de judecată care a pronunțat hotărârea nu era

competentă să judece capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor; în

motivarea cererii de recurs, recurenta reiterează argumentele invocate în fața

primei instanțe referitor la cererea de repunere în termen, susținând, în

esență, că nu i-au fost comunicate actele contestate, și că instanța de

judecată nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa de acordare a

despăgubirilor, pe care trebuia să o trimită spre competentă soluționare

judecătoriei.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca ne fondat, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

prevederilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII, cap.

VI

din

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente, „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exercițiul dreptului de

opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului".

Or, în

conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,

la care fac trimitere dispozițiile legale citate, acțiunea în contencios administrativ

poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la

plângerea prealabilă, sau de la data expirării termenului de soluționare a

plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare

a cererii [alin. (1) lit. a) și c)], pentru motive temeinice putând fi

formulată și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data

comunicării actului individual a cărui anulare se cere, acest termen fiind de

decădere [art. 11 alin. (2) și (5)].

Cum actele a

căror anulare se solicită în cauză au fost comunicate recurentei-reclamante,

prin mandatarul acesteia G.A., care le-a acceptat, prin cererea de opțiune din

data de 4 martie 2008 (f.27-dosar fond), respectiv ordinul de plată din 24

septembrie 2009 (f. 10 - dosar fond), iar acțiunea a fost înregistrată la data

de 20 iunie 2010, în mod corect a reținut instanța de fond tardivitatea

introducerii acțiunii și a dispus respingerea acesteia ca atare.

De asemenea,

în mod corect a reținut instanța de fond că cererea de repunere în termenul de

introducere a plângerii prealabile este neîntemeiată, în cauză neexistând

motive temeinice, de vreme ce recurenta-reclamantă a avut un mandatar numit

pentru efectuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 247/2005, care a acceptat

toate actele contestate, inclusiv plata efectivă a drepturilor acordate prin

acestea, iar unul dintre efectele contractului de mandat este, potrivit

prevederilor art. 1546 alin. (1) C. civ., că actele încheiate de mandatar cu

terții își vor produce efectele între aceștia din urmă și mandant, deoarece

mandatarul acționează ca reprezentant al celui din urmă; or,

recurenta-reclamantă nu a făcut dovada revocării mandatului acordat.

Nu este

întemeiată nici critica recurentei, potrivit căreia instanța de fond nu s-a

pronunțat cu privire la cererea sa de acordare a despăgubirilor, pe care

trebuia să o trimită spre competentă soluționare judecătoriei. Aceasta

întrucât, pe de o parte, acțiunea a fost soluționată pe excepție, instanța de

judecată neprocedând la analizarea fondului și, pe de altă parte, conform art. 18

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este

competentă să se pronunțe, în cazul soluționării cererii, și asupra

despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a

solicitat acest lucru.

Pentru

considerentele arătate, soluția primei instanțe fiind temeinică și legală,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat de reclamanta M.A. împotriva sentinței nr. 268/F-CONT din 24 noiembrie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.