ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1380/2007

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 17 noiembrie 2005, recurenta C.C. a solicitat anularea Hotărârii nr. 464/2005 a P.C.S.M. și obligarea pârâtului la validarea examenului de promovare într-o funcție de execuție vacantă cu consecința recunoașterii gradului de judecător de tribunal, în vederea promovării și transferării sale efective la Tribunalul Olt. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 42 din 10 februarie 2006 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând incidența prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Prin decizia nr. 2180 din 8 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de C.C. împotriva Hotărârii nr. 464 din 12 octombrie 2005 a P.C.S.M. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că promovarea în funcție de execuție a candidaților declarați reușiți la examen, se face în ordinea mediilor obținute și în limita numărului de posturi vacante anunțate. La examenul de promovare într-o funcție superioară de execuție din sesiunea octombrie – noiembrie 2003, pentru Tribunalul Olt, a fost anunțat un singur post de judecător, iar prin Hotărârea C.S.M. nr. 54/2003, dintre magistrații care au susținut examenul a fost promovat și transferat la respectiva instanță judecătorul care a obținut cea mai mare medie, respectiv media 9,84.

În consecință, s-a reținut că hotărârea atacată a fost adoptată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie și în condițiile date. Împotriva deciziei sus-menționate a formulat cerere de revizuire C.C., la data de 6 septembrie 2006, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin motivele cererii de revizuire dezvoltate ulterior, la data de 28 noiembrie 2006, revizuienta a precizat că în sensul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul nou doveditor care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, este în speță, o hotărâre judecătorească, respectiv Decizia nr. 1785/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul declarat de o altă persoană împotriva Hotărârii C.S.M.

nr. 106/2006, fiind obligată această autoritate la emiterea unei noi hotărâri de promovare a respectivei persoane în funcția de judecător la Curtea de Apel Craiova. În fine, a mai arătat revizuienta că prin existența acestei hotărâri a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contrară celei atacate prin revizuire, se demonstrează că unor situații identice trebuie să le fie aplicabile soluții identice, fiind evidentă discriminarea creată în situația sa. Examinând cererea de revizuire de față, în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aceasta nu întrunește toate condițiile de admisibilitate în raport de motivul invocat ca temei și prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. pentru următoarele considerațiuni. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prima ipoteză, invocată ca temei al cererii de revizuire al Deciziei Înaltei Curți la nr. 2180 din 8 iunie 2006, se are în vedere situația în care la data pronunțării deciziei atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri deoarece nu i-au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluția dată.

Independent de împrejurarea că în jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis că are valoare de înscris nou o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond, în cazul de față, pronunțată anterior deciziei atacate, respectiv la 17 mai 2006, față de 8 iunie 2006, dar motivată ulterior, deci care în mod obiectiv nu putea fi prezentată instanței de recurs, Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite în cauza de față toate cerințele impuse de textul invocat pentru a se aprecia că este admisibilă revizuirea solicitată. Astfel, Înalta Curte reține că în cazul revizuirii formulate în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul nou invocat, printre alte condiții, trebuie să îndeplinească și cerința de a fi determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

Această condiție nu este îndeplinită în cazul revizuirii de față, întrucât înscrisul invocat nu atestă o altă situație de fapt decât cea cuprinsă în actele care au fost analizate de instanța de recurs. Cu alte cuvinte, Decizia nr. 1785 din 17 mai 2006, care privește cu totul altă persoană, respectiv pe d-na R.I., chiar în măsura în care vizează valorificarea rezultatului obținut la un examen de promovare a unui judecător într-o funcție de execuție din sesiunea octombrie - noiembrie 2003, chiar cunoscută de instanța de recurs la data pronunțării deciziei atacate, nu ar fi putut schimba cu nimic soluția dată.

Din considerentele Deciziei nr. 2180 din 8 iunie 2006, rezultă cu claritate că revizuienta - recurentă, a atacat o altă hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii decât cea examinată prin Decizia nr. 1785/2006, solicitându-se promovarea într-o funcție de execuție pe un post vacant la 14 septembrie 2005, în urma promovării unui examen în anul 2003, perioada octombrie – noiembrie, în urma căruia recurenta s-a clasat pe locul 5. La acel examen, pentru Tribunalul Olt, pentru care și revizuienta a solicitat recunoașterea gradului de judecător, în vederea promovării și transferării efective, a fost anunțat un singur post de judecător, iar prin Hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii a fost promovat judecătorul care a obținut cea mai mare medie la acea dată, respectiv 9,84, pretențiile ulterioare ale revizuientei - recurente fiind apreciate ca neavând nici un suport legal.

Este de menționat de altfel că Înalta Curte, printr-o soluție de principiu și de unificare a practicii judiciare în materia valorificării ulterioare a rezultatelor obținute la examenele de promovare, adoptată în cursul anului 2006, a statuat că aceasta poate fi examinată numai prin prisma reglementărilor în vigoare la data susținerii examenului de promovare, potrivit principiului „tempus regit actum”. Or, din această perspectivă, este evident că rezultatele examenului susținut de revizuientă în perioada octombrie – noiembrie 2003, sub imperiul Legii nr. 92/1992 și a regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 2958/C/2001, care nu prevedeau posibilitatea valorificării ulterioare, nu puteau fi totuși valorificate, la o dată ulterioară, în temeiul altor reglementări, cu conținut diferit, care nu erau în vigoare la data susținerii examenului la care s-a făcut referire în decizia invocată ca temei al revizuirii.

Concluzionând așadar, în sensul că Decizia nr. 2180 din 8 iunie 2006 a cărei revizuire se cere a fost pronunțată în baza unei juste și legale aprecieri a probelor administrate ca și a interpretării corecte a prevederilor legale incidente, în raport de situația de fapt reținută, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire de față, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea uneia dintre condițiile de admisibilitate cerute a fi cumulativ întrunite de respectivul text, respectiv cea vizând caracterul determinant al înscrisului nou invocat, respectiv o altă decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de C.C., împotriva deciziei nr. 2180 din 8 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2007