ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2180/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 noiembrie 2005, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 1437/A/2005, reclamanta C.C. a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a se dispune, în baza Legii nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, expres abrogată prin art. 31 din Legea nr. 554/2004, pe data intrării în vigoare a acesteia, anularea Hotărârii nr. 464 din 12 octombrie 2005 și obligarea pârâtului la validarea examenului de promovare într-o funcție de execuție vacantă, cu consecința recunoașterii gradului de judecător de tribunal, în vederea promovării și transferării efective la Tribunalul Olt.

Din cuprinsul acțiunii rezultă că reclamanta a solicitat promovarea într-o funcție de execuție pe un post vacant, în urma susținerii unui examen de promovare în perioada octombrie - noiembrie 2003, examen promovat cu media generală 8,71. Reclamanta a apreciat că refuzul soluționării favorabile a respectivei cereri, concretizat în hotărârea atacată, este o măsură arbitrară, discriminatorie, în totală contradicție cu Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și art. 37 din Legea nr. 317/2004, întrucât a îndeplinit condiția prevăzută de art. 21 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului în vederea promovării într-o funcție de execuție vacantă sau pe loc ( M. Of.

nr. 18/15.01.2002) , pentru a fi declarată reușită la examen, acest regulament nu specifică un termen în vederea valorificării rezultatului concursului pentru promovarea efectivă, a avut în toți anii calificativul „Foarte bine”, nu a avut abateri disciplinare și nu a fost sancționată disciplinar, iar motivul invocat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la termenul de 6 luni, introdus mult mai târziu, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 154 din 22 septembrie 2004, are în vedere criterii ce exced legii. A mai susținut reclamanta, că hotărârea atacată a fost adoptată la 12 octombrie 2005, deși cererea sa nu a fost înscrisă pe ordinea de zi, cum legal s-a procedat în cazul examinării cererilor formulate de alți judecători pentru validarea aceluiași examen, la 8 septembrie 2005 și 12 octombrie 2005, aceștia fiind încunoștințați despre datele respective.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 42 din 10 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1437/A/2005, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a examinat excepția necompetenței materiale, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, reținând că în raport cu obiectul cauzei - anularea unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, privind cariera și drepturile judecătorilor - sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, potrivit cărora hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În aceste condiții, cauza a fost înregistrată la această instanță, sub nr. 3737/1/2006. Prin concluziile scrise depuse la dosar, reiterate și oral la termenul din 30 mai 2006, recurenta C.C. a apreciat că Hotărârea nr. 464/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 30 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora ordinea de zi se publică cu 3 zile înainte pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii, fiind lovită de nulitate, întrucât cererea sa nu a fost înscrisă la Notele D.R.U.O.

cu nr. de ordine 2 - 20, puse în discuție la data de 12 octombrie 2005. A solicitat, totodată, admiterea recursului, anularea hotărârii atacate și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, la validarea examenului de promovare și recunoașterea gradului de judecător de tribunal, în vederea promovării la Tribunalul Olt, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, care sunt constituționale. Evident, susținerile recurentei, astfel formulate, în contextul procedurii instituite prin art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, nu pot fi circumscrise decât unui motiv de recurs, și nu unei excepții de nelegalitate, cum s-a susținut oral, urmând a fi analizate ca atare.

De altfel, formularea unei astfel de excepții, în acest cadru procesual, raportat la finalitatea ei - înlăturarea actului din cauză, nu ar avea nici o justificare legală, în condițiile în care instanța este învestită să examineze pe calea recursului, legalitatea aceleiași hotărâri. Recursul nu este fondat. Examinând actele dosarului, susținerile și criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii, nefiind dat nici un motiv care să impună desființarea acesteia, concluzie fundamentată pe argumentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (10) din Legea nr. 317/2004, republicată, ordinea de zi se publică într-adevăr cu trei zile înainte pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii, iar hotărârile se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de Internet a acestuia.

Scopul acestor reglementări, rezultat din economia lor și a dispozițiilor alin. (1) al aceluiași text, este, indiscutabil, acela al asigurării transparenței în activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. Pe de altă parte, procedura de validare a examenelor/concursurilor de promovare și de examinarea unor cereri vizând cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor nu este una contencioasă, care să impună respectarea principiilor contradictorialității și al asigurării dreptului la apărare. În aceste condiții, nu se poate reține că prin pretinsa nepublicare a înscrierii cererii recurentei pe ordinea de zi, acesteia i s-a cauzat o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, împotriva căreia legea a instituit calea de atac a recursului.

Prin urmare, motivul de recurs circumscris nerespectării acestor dispoziții legale nu poate fi reținut. Sub aspectul fondului cauzei, Curtea a constatat următoarele: Reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr. 464/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea pârâtului la validarea examenului de promovare într-o funcție de execuție vacantă și recunoașterea gradului de judecător de tribunal, în vederea promovării și transferării efective la Tribunalul Olt.

Din cuprinsul recursului rezultă că s-a solicitat promovarea într-o funcție de execuție pe un post vacant, în urma susținerii unui examen de promovare organizat în perioada octombrie - noiembrie 2003, examen în urma căruia recurenta s-a clasat pe locul 5. Examenul respectiv a fost organizat în condițiile impuse de Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare și Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului, în vederea promovării într-o funcție de execuție vacantă sau pe loc, la instanțe și parchetele de pe lângă acestea, aprobat prin Ordinul nr. 2958/C/2001 al ministrului justiției (M. Of. nr. 18/15.01.2002).

Potrivit art. 23 din acest Regulament, promovarea în funcții de execuție a candidaților declarați reușiți la examen, în condițiile art. 21, se face în ordinea mediilor obținute și în limita numărului de posturi vacante anunțate în condițiile art. 8. Promovarea pe loc a candidaților declarați reușiți la examen se face, de asemenea, în limita posturilor aprobate pentru ocuparea cărora s-a organizat examenul, astfel cum prevede art. 24 din Regulament. Valorificarea rezultatelor examenului pentru promovarea pe loc sau în funcții de execuție s-a realizat în condițiile art. 94 alin. (1) și art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nici o prevedere din această lege și Regulamentul în baza căruia a fost organizat respectivul examen, neprevăzând posibilitatea unei validări ulterioare pentru candidații care au obținut media generală prevăzută la art. 21, pe măsura vacantării posturilor, cum pretinde recurenta.

Astfel, la examenul de promovare într-o funcție superioară de execuție din sesiunea octombrie - noiembrie 2003, pentru Tribunalul Olt a fost anunțat un singur post de judecător, iar prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 54/2003, dintre magistrații care au susținut examenul, a fost promovat și transferat la respectiva instanță, judecătorul care a obținut cea mai mare medie, respectiv media 9,84. Recurenta a susținut examenul, în condițiile impuse de respectivul regulament, pretențiile ulterioare ale acesteia neavând nici un suport legal. Întrucât hotărârea atacată a fost adoptată cu respectarea acestor prevederi legale și în condițiile în care nici reglementările ulterioare nu cuprind dispoziții tranzitorii privind posibilitatea valorificării rezultatelor unor examene/concursuri organizate anterior, pentru considerentele deja expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc.

civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C. împotriva Hotărârii nr. 464 din 12 octombrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2006.