ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și Statul

Român - prin M.F. ca A.N.R.P. - prin C.C.S.D. să fie obligată să emită titlul

de despăgubire până la concurența sumei de 300.437 RON, iar Statul Român să fie

obligat să plătească această sumă, dobânda legală și penalități de 1% pe zi.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin Decizia civilă nr. 169/A din 18 septembrie 2008,

Curtea de Apel Pitești a dispus acordarea despăgubirilor solicitate de aceasta,

iar hotărârea a fost transmisă A.N.R.P. pentru a emite titlu de despăgubire.

Deși decizia este titlu executoriu, pârâta a refuzat emiterea titlului

solicitat, susținând că se impune îndreptarea unei erori materiale care s-ar fi

strecurat între valoarea acordată de instanță și cea rezultând din raport de

expertiză întocmit.

Prin Sentința civilă

nr. 413 din 4 februarie 2010, Tribunalului București a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând că în raza

acestei instanțe își are domiciliul reclamanta, raportat la incidența

dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

La data de 12 mai

2010, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea

A.N.R.P. la emiterea titlului de plată pentru suma de 300.437 RON și

introducerea în cauză a A.V.A.S., căreia i-au fost transferate în patrimoniu

obligațiile M.F.P.

Prin întâmpinările

formulate în cauză, pârâta A.N.R.P. a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel

Pitești și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, motivat atât

de lipsa procedurii prealabile, cât și în raport de precizarea la acțiune.

Pârâtul Statul Român

prin M.F. a ridicat, la rândul său, excepția inadmisibilității acțiunii și

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a celei de

reprezentare pentru M.F.

La rândul său, pârâta

A.V.A.S. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în

pricinile de această natură.

de Apel

Prin Sentința civilă

nr. 124/F-CONT din data de 9 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată

de către reclamanta P.I.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a constatat, evocând dispozițiile art. 16 și art. 18 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005, că întotdeauna titlul de plată este precedat de un

titlu de despăgubire, obligatoriu chiar și atunci când cuantumul despăgubirilor

a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată în

condițiile Legii nr. 10/2001.

A arătat litigiile

având ca obiect acordarea despăgubirilor în condițiile Legii nr. 10/2001, la

finalizarea procedurii judiciare, hotărârea obținută se înaintează C.C.S.D. în

vederea emiterii titlului de despăgubire și numai după rămânerea definitivă a

acestuia se poate cere titlul de plată, urmându-se procedura din Capitolul V

1

(art. 19 din lege).

Cum în cauză un

astfel de titlu nu s-a obținut, a apreciat Curtea că este incidentă excepția

inadmisibilității acțiunii, dată fiind prematuritatea ei.

A mai arătat prima

instanță că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile,

procedură obligatorie, de vreme ce, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr.

247/2005, deciziile adoptate pot fi contestate în condițiile și termenele Legii

nr. 554/2004, procedură este aplicabilă și titlurilor de plată, iar trimiterea

care se face la condițiile Legii contenciosului administrativ privește inclusiv

cerințele art. 7 din acest act normativ.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta P.I., solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate

în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut,

cu privire la primul motiv de recurs, că instanța de fond ar fi trebuit să

precizeze, în dispozitiv, motivul respingerii acțiunii sale.

A mai susținut, în

argumentarea incidenței art. 304 pct. 9, că în mod eronat a reținut instanța de

fond incidența excepției prematurității acțiunii, în condițiile Deciziei nr.

169/A din 18 septembrie 2008, care stabilea atât cuantumul despăgubirii, cât și

obligația emiterii acesteia, procedura administrativă nemaifiind incidentă sau

utilă în cauză.

instanței de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă

nr. 169/A din 18 septembrie 2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Curtea de

Apel Pitești a admis apelul formulat de către P.I., și, în consecință, a

modificat Sentința civilă nr. 390 din 30 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, în

sensul că a admis contestația apelantei și a desființat Dispoziția nr. 23 din

19 iunie 2002 a Primarului comunei Roșiile, jud. Vâlcea, obligând pe acesta să

emită o dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în cuantum

total de 300.437 RON, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire

și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Primarul comunei

Roșiile a emis Dispoziția nr. 134 din 20 ianuarie 2009, dosarul aferent fiind

transmis Secretariatului Comisiei Centrale, care a refuzat înregistrarea

acestuia, remițându-l Primăriei comunei Roșiile, cu mențiunea că există o

eroare materială în cuprinsul Deciziei civile nr. 169/2008, având în vedere că

suma stabilită prin raportul de expertiză atașat la dosar este diferită de cea

prevăzută în dispozitivul sentinței.

În aceste condiții,

în prezent recurenta nu dispune de titlu de despăgubire aferent Dispoziției nr.

134 din 20 ianuarie 2009.

Prin acțiunea

formulată și precizată, ce face obiectul prezentei cauze, recurenta-reclamantă

a solicitat obligarea A.N.R.P. de a emite titlul de plată în condițiile Legii

nr. 10/2001, pentru suma de 300.437 RON.

O.U.G. nr. 81/2007

definește titlurile de despăgubire ca fiind certificate emise de C.C.S.D., în

numele și pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale

deținătorilor, corespunzător despăgubirilor acordate și care urmează a fi

valorificate prin conversia lor în acțiuni și/sau, după caz, prin preschimbarea

lor în titluri de plată. Cât privește titlurile de plată și titlurile de

conversie, sunt definite ca certificate emise de A.N.R.P., în numele și pe

seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale

deținătorilor, în primul caz, de a primi o sumă de maximum 500.000 RON și, în

al doilea caz, care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni

emise de Fondul "Proprietatea".

Același act normativ

prevede că A.N.R.P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor,

realizând activitățile necesare, incluzând emiterea titlurilor de plată,

titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea

despăgubirilor în numerar.

Potrivit

dispozițiilor art. 18 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în baza

deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de C.C.S.D. și a opțiunilor

persoanelor îndreptățite, A.N.R.P. va emite un titlu de conversie și/sau un

titlu de plată.

Or, în speță,

recurenta - reclamantă nu este titulara unei decizii conținând titlul de

despăgubire pentru imobilul preluat abuziv, întrucât procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată prin

emiterea unei asemenea decizii, astfel că nu poate fi parcursă nici procedura

de valorificare a titlului de despăgubiri, conform prevederilor Capitolului V

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, capitol introdus prin O.U.G. nr. 81/2007.

În aceste condiții,

cererea recurentei privind emiterea titlului de plată aferent Dispoziției nr.

134 din 20 ianuarie 2009 emisă de către Primarul comunei Roșiile apare ca

prematură, așa cum a apreciat și instanța de fond.

Chiar dacă cuantumul

despăgubirilor a fost fixat prin hotărâre judecătorească, acest fapt nu exclude

obligația urmării, ulterior, a procedurii administrative prevăzute de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, în vederea obținerii titlului de despăgubire și,

respectiv, a titlului de plată.

Pentru aceste motive,

soluția Curții de apel de respingere a acțiunii reclamantei ca prematură este

legală și se impune a fi menținută.

Lipsa, din

dispozitivul sentinței, a motivului respingerii acțiunii, nu este un aspect de

natură a atrage casarea sau modificarea acesteia, potrivit dispozițiilor art.

304 pct. 7, mai ales câtă vreme cuprinsul, respectiv concluzia considerentelor

este în deplină concordanță cu dispozitivul.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de către P.I. împotriva Sentinței civile nr. 124/F-CONT din data de 9

iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2011.