ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.05.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2102/2012

HOTĂRÂRE
02.05.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2102/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 18

septembrie 2009, reclamantul S.A.P. a chemat în judecată A.N.R.P. și C.C.S.D.,

solicitând obligarea pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire pentru suma

de 2.582.100 lei, stabilită prin raportul de evaluare efectuat în procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

La data de 30

noiembrie 2009 reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâtelor

la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie, învederând că prin

decizia nr. 5788 din 30 iunie 2009 s-a emis în favoarea sa titlu de despăgubire

în valoare de 2.557.419,46 lei.

Prin sentința nr. 134

din 11 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea ca prematur formulată, reținând în esență că

reclamantului i-a fost emis titlul de conversie în cuantum de 2.057.419 lei,

iar referitor la titlul de plată solicitat pentru suma de 500.000 lei, normele

legale în vigoare prevăd un termen de soluționare de 2 ani.

Recursul declarat de

reclamant a fost admis prin decizia nr. 1757 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care

s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare, cu îndrumarea de

a se soluționa fondul cererii de emitere a titlului de plată, opțiunea

reclamantului fiind înregistrată anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010.

În fond după casare,

prin sentința nr. 345 din 29 iunie 2011 s-a admis acțiunea precizată și s-a

dispus obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000

lei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că pârâtei îi revine obligația emiterii actului

administrativ, potrivit art. 14

1

alin. (3) și art. 18

1

din Legea nr. 247/2005, plata urmând a fi efectuată în 2 tranșe de câte 250.000

lei, într-o perioadă de 2 ani de la data emiterii titlului de plată.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâta a

invocat faptul că instanța de fond a greșit ignorând dispozițiile art. 3 alin. (1)

din O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la 30 iunie 2010, potrivit cărora

s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani, urmând

ca această activitate să fie reluată și executată în măsura existenței

disponibilităților financiare și în ordinea cronologică a formulării cererilor

de opțiune.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și

304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, instanța de

fond a reținut în mod corect împrejurarea că dispozițiile art. 3 alin. (1) din

O.U.G. nr. 62/2010 nu se aplică retroactiv, cererea de opțiune a reclamantului

fiind înregistrată la data de 12 ianuarie 2009, precum și faptul că pârâta nu a

probat existența unei înregistrări cronologice a cauzelor și nici a vreunei

evidențe a cuantumului despăgubirilor puse la dispoziția persoanelor îndreptățite.

Având în vedere și

îndrumările deciziei de casare, obligatorii pentru instanța de trimitere,

precum și împrejurarea că, termenul prevăzut de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr.

62/2010 expiră la 30 iunie 2012, se constată temeinicia soluției pronunțate de

instanța de fond.

De menționat că

soluția legislativă adoptată prin ordonanța de urgență susmenționată reprezintă

o normă temporară, care nu aduce atingere dreptului persoanei îndreptățite la

valorificarea titlului de despăgubire emis de C.C.S.D., obligația urmând a se

executa după expirarea perioadei de suspendare.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

Respinge recursul

declarat de pârâta A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 345/ F-C din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1757/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 134/F-Cont din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă, ca prematur formulată, cererea formulată de reclamantul S.A.P. în
ÎCCJ 2012-10-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3845/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată și procedura derulată în primă instanță. Prin acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2
ÎCCJ 2011-05-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața instanței de fond Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal
ÎCCJ 2010-10-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3838/2011
2005, formându-se dosarul nr. 34199/CC. Potrivit apărărilor din întâmpinare, dosarul reclamanților a făcut obiectul activității de evaluare de către Comisie, s-a întocmit Raportul de evaluare în luna iulie 2009 de către societatea de evalua
ÎCCJ 2011-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 538/2011
analizând recursul în raport de motivele de recurs de actele depuse și de prevederile legale aplicabile va aprecia pentru următoarele considerente că recursul este fondat. Sentința atacată, în raport de soluția pe fond dispusă prin care a f
Sursă