ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2102/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2102/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 18
septembrie 2009, reclamantul S.A.P. a chemat în judecată A.N.R.P. și C.C.S.D.,
solicitând obligarea pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire pentru suma
de 2.582.100 lei, stabilită prin raportul de evaluare efectuat în procedura
administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
La data de 30
noiembrie 2009 reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâtelor
la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie, învederând că prin
decizia nr. 5788 din 30 iunie 2009 s-a emis în favoarea sa titlu de despăgubire
în valoare de 2.557.419,46 lei.
Prin sentința nr. 134
din 11 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins acțiunea ca prematur formulată, reținând în esență că
reclamantului i-a fost emis titlul de conversie în cuantum de 2.057.419 lei,
iar referitor la titlul de plată solicitat pentru suma de 500.000 lei, normele
legale în vigoare prevăd un termen de soluționare de 2 ani.
Recursul declarat de
reclamant a fost admis prin decizia nr. 1757 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care
s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare, cu îndrumarea de
a se soluționa fondul cererii de emitere a titlului de plată, opțiunea
reclamantului fiind înregistrată anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010.
În fond după casare,
prin sentința nr. 345 din 29 iunie 2011 s-a admis acțiunea precizată și s-a
dispus obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată pentru suma de 500.000
lei.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că pârâtei îi revine obligația emiterii actului
administrativ, potrivit art. 14
1
alin. (3) și art. 18
1
din Legea nr. 247/2005, plata urmând a fi efectuată în 2 tranșe de câte 250.000
lei, într-o perioadă de 2 ani de la data emiterii titlului de plată.
Împotriva sentinței a
declarat recurs pârâta A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Astfel, pârâta a
invocat faptul că instanța de fond a greșit ignorând dispozițiile art. 3 alin. (1)
din O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la 30 iunie 2010, potrivit cărora
s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani, urmând
ca această activitate să fie reluată și executată în măsura existenței
disponibilităților financiare și în ordinea cronologică a formulării cererilor
de opțiune.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și
304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi
respins ca atare.
Astfel, instanța de
fond a reținut în mod corect împrejurarea că dispozițiile art. 3 alin. (1) din
O.U.G. nr. 62/2010 nu se aplică retroactiv, cererea de opțiune a reclamantului
fiind înregistrată la data de 12 ianuarie 2009, precum și faptul că pârâta nu a
probat existența unei înregistrări cronologice a cauzelor și nici a vreunei
evidențe a cuantumului despăgubirilor puse la dispoziția persoanelor îndreptățite.
Având în vedere și
îndrumările deciziei de casare, obligatorii pentru instanța de trimitere,
precum și împrejurarea că, termenul prevăzut de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr.
62/2010 expiră la 30 iunie 2012, se constată temeinicia soluției pronunțate de
instanța de fond.
De menționat că
soluția legislativă adoptată prin ordonanța de urgență susmenționată reprezintă
o normă temporară, care nu aduce atingere dreptului persoanei îndreptățite la
valorificarea titlului de despăgubire emis de C.C.S.D., obligația urmând a se
executa după expirarea perioadei de suspendare.
În raport de cele
expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâta A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 345/ F-C din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 mai 2012.