ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 538/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 148 din data de 30

martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamanții G.L. și G.M. în

contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. și a obligat pârâta la transferul

despăgubirilor în numerar a sumei de 383.563,97 lei, sumă stabilită prin

decizia C.C.S.D. nr. 4682 din 23 aprilie 2009, precum și la plata dobânzii

legale aferente acestei sume, calculată de la data formulării acțiunii, 19 noiembrie

2009, și până la plata efectivă a acestei sume.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în favoarea reclamanților în calitate de persoane

îndreptățite, C.C.S.D. a emis Decizia nr. 4682 din 23 aprilie 2009 reprezentând

titlu de despăgubire pentru suma de 383.536,97 lei, acordată pentru suprafața

de teren intravilan construibil de 492 mp situat în Municipiul Cluj-Napoca.

Examinând înscrisurile depuse în

dosar, instanța de fond a constatat că reclamanții au urmat procedura privind

valorificarea titlurilor de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr.

247/2005, având la bază Decizia nr. 4682/2009 și au formulat cererea de opțiune

nr. 11780 din 3 iulie 2009 prin care au solicitat emiterea unui titlu de plată

pentru suma de 383.536,97 lei.

Dosarul aferent deciziei nr. 4682

din 23 aprilie 2009 a C.C.S.D. a fost transmis A.N.R.P. – D.A.D.N. la data de

03 iulie 2009 fiind înregistrată sub nr. 11780.

În contextul acestei situații de

fapt, și rezumând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, îndeosebi

în cauzele împotriva României având ca obiect încălcarea art. 1 din Protocolul

1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, față de faptul că reclamanții au

început procedura de revendicare a bunului lor sau a contravalorii acestuia

anul 2001, instanța de fond a apreciat că în cauză autoritatea pârâtă nu a

respectat obligația de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii

definitive.

Curtea a arătat că invocarea

existenței disponibilităților financiare și soluționării cererilor în ordinea

înregistrării contravine normelor dreptului comunitar care sunt prioritare în

aplicare față de normele interne.

În acord cu acest raționament,

instanța de fond a respins excepția prematurității cererii de chemare în

judecată și excepția inadmisibilității cererii privind actualizarea sumei

stabilite prin decizia Comisiei centrale cu dobânda aferentă, invocate în cauză

de către pârâta A.N.R.P.

În ce privește prima excepție,

instanța a arătat că deși dispozițiile art. 18

2

pct. 1 lit. a) din H.G.

nr. 128/2008 și Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările și

completările aduse de OUG nr. 81/2007 prevăd o anume procedură de urmat,

aceasta nu poate să contravină principiului soluționării unei cereri într-un

termen rezonabil așa cum este el definit de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului în interpretarea art. 6 alin. (1) al Convenției, iar reținerea

rațiunilor financiare invocate de către pârâtă înseamnă a se încălca flagrant

drepturile persoanelor vătămate care trebuie să beneficieze în mod echitabil și

într-un termen rezonabil de despăgubirile ce li se cuvin în baza titlului de

proprietate emis de către stat.

Cât privește excepția

inadmisibilității Curtea reține că în speță sunt aplicabile regulile consacrate

de dreptul comun, O.G. nr. 9/2000, cu privire la plata dobânzii legale aferentă

sumei ce urmează a fi achitată reclamanților.

Curtea de Apel a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și Guvernul României - C.C.S.D., chemați în cauză de către

reclamanți, cu motivarea că în temeiul

c

ap.

V din Titlul VII a Legii nr. 247/2005, cu modificările aduse de O.U.G. nr. 81/2007,

D.A.D.N. din cadrul A.N.R.P. urmează să facă plata efectivă în baza titlului de

creanță obținut de reclamanți, emițând un titlu de conversie și/sau un titlu de

plată.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs în termenul legal pârâta A.N.R.P., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și a invocat ca temei legal dispozițiile art. 304

pct. 9 precum și ale art. 304

1

C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că prin Legea nr. 247/2005

s-a stabilit că se putea emite titlul de plată în termen de 15 zile de la data

existenței disponibilităților financiare, după ce în prealabil a fost depusă

cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de C.C.S.D.,

astfel încât creanțele asupra statului nu se pot plăti decât în condiții de

solvabilitate, existând greutăți financiare în ceea ce privește finalizarea procedurii

administrative și, respectiv valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C.C.S.D.

Iar în cazul reclamanților –

intimați plata despăgubirilor în numerar nu a fost posibilă deoarece aceasta

s-a realizat în limita disponibilităților financiare corespunzătoare primei

tranșe până la dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03816 din 14 aprilie 2008,

reclamanții având dosarul înregistrat la nr. 11780 din 3 iulie 2009.

În altă ordine se menționează și

faptul că reclamanții nu au solicitat plata cu prioritate conform art. 18

2

pct. 5 din H.G. nr. 128/2008.

În raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. se critică sentința atacată și pentru faptul că, fără temei legal

a fost obligată recurenta și la plata dobânzii legale aferente acestei sume

calculată de la data formulării acțiunii 19 noiembrie 2009 și până la plata

efectivă a acestei sume.

Se arată că în prezenta cauză nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 9/2000 modificată și

completată cu Legea nr. 356/2002, fiind aplicabile dispozițiile speciale

prevăzute de Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 128/2008 și O.U.G. nr. 81/2007.

În sensul motivelor de recurs

recurenta – pârâtă a depus concluzii scrise.

Intimații – reclamanți au formulat

întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând starea

financiară precară și vârsta înaintată.

Curtea analizând recursul în raport

de motivele de recurs de actele depuse și de prevederile legale aplicabile va

aprecia pentru următoarele considerente că recursul este fondat.

Sentința atacată, în raport de

soluția pe fond dispusă prin care a fost admisă acțiunea reclamanților, astfel

cum a fost formulată, precizată și extinsă este nelegală și netemeinică fiind

dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 247/2005, în cauză fiind

îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Sentința este nelegală și

netemeinică atât în ceea ce privește admiterea capătului de acțiune principal

având ca obiect obligarea recurentei la transferul despăgubirilor în numerar a

sumei de 383.563,97 lei sumă stabilită prin decizia nr. 4682 din 23 aprilie 2009 a C.C.S.D. cât și în ceea ce privește admiterea cererii de obligare la plata dobânzii legale

aferente acestei sume, în raport atât de situația de fapt rezultată din acte,

cât și în raport de dispozițiile speciale prevăzute în Titlul VII din Legea nr.

247/2005 și dispozițiile din H.G. nr. 128/2008.

Se reține, potrivit înscrisurilor

depuse la dosar că reclamanților le-a fost emisă Decizia nr. 4682 din 23

aprilie 2009 reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D. Ulterior a

fost înregistrat dosarul de opțiune - privind plata acestor despăgubiri,

respectiv valorificarea acestei decizii sub nr. 11780 din 3 iulie 2009.

Potrivit art. 18 alin. (1) din

Titlul VII al Legii nr.247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire

aferente, A.N.R.P. va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor

îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.

În art. 182.1 lit. a) din H.G. nr. 128/2008

privind modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului

VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, se prevede că emiterea unui titlu și plata despăgubirilor

bănești în numerar către persoana îndreptățită se face în termen de 15 zile de

la existența disponibilităților financiare.

Deci, în raport de aceste

dispoziții, emiterea titlului de plată a despăgubirilor bănești este prevăzută

sub condiția existenței disponibilităților financiare, într-un termen de 15

zile de la acest moment și în ordinea înregistrării cererilor de opțiune ale

persoanelor îndreptățite a primei despăgubiri.

În cauză nu a fost contestată

situația de fapt existentă referitoare la greutățile financiare întâmpinate de

pârâtă în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor și

nici nu a fost făcută vreo dovadă a existenței unor disponibilități financiare

reale care să permită emiterea titlului de plată solicitat de

intimații-reclamanți.

Prin urmare, având în vedere

dispozițiile legale enunțate și situația de fapt expusă, nu se poate reține

refuzul nejustificat al A.N.R.P. în executarea obligației ce intră în

atribuțiile sale, respectiv aceea de a emite titlul de plată reclamanților,

nefiind dovedit în cauză excesul de putere al autorității pârâte, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, în absența

disponibilităților bănești ale statului și având în vedere rațiunile financiare

care au justificat instituirea respectivei proceduri de plată, care se mențin

și în prezent, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, se

apreciază că s-a impus pârâtei o obligație imposibil de realizat.

Mai mult, aceasta este de natură să

afecteze și principiul egalității de tratament, cunoscut atât în plan intern

cât și în plan european, în condițiile în care dosarul de opțiune al reclamanților

poartă nr. 11780 din 3 iulie 2009, iar plata s-a realizat până la dosarul 03816

din 14 aprilie 2008, aspect necontestat.

Această concluzie se impune în

virtutea principiului disciplinei jurisdicționale, consacrat în jurisprudența

CEDO.

În raport de cele expuse, Curtea apreciază

că în mod nelegal instanța de fond a înlăturat reglementarea specială prevăzută

de Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 128/2008 și a admis fără temei legal acțiunea

reclamanților astfel cum a fost formulată, precizată și extinsă atât capătul de

acțiune principal având ca obiect valorificarea titlului de despăgubire nr.

4682 din 23 aprilie 2009 prin plata în numerar a sumei menționate în acest

titlu cât și în ceea ce privește capătul de acțiune subsidiar privind plata

dobânzii aferente acestei sume.

În raport de obiectul acțiunii –

plata de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv și

valorificarea titlurilor de despăgubire și în raport de data soluționării

acțiunii și respectiv a judecării prezentului recurs în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. III din O.U.G. nr. 62/2010 intrată în vigoare din 1 iulie 2010 prin care

pe o perioadă de 2 an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din

l

egea nr. 247/2005, iar valorificarea

titlurilor de despăgubire se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise

de Fondul „Proprietatea” - listat la Bursă, corespunzător sumei pentru care s-a

formulat opțiunea , fiind aplicabile și dispozițiile art. III alin. (3) din O.U.G.

nr. 62/2010 în ceea ce privește cererea privind emiterea titlului de plată cu

prioritate în condițiile art. 18

2

alin. (5) din H.G. nr. 128/2008.

Curtea pe sentința recurată o va

aprecia ca nelegală și netemeinică în raport de considerentele expuse mai sus

și în consecință, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite

recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca

neîntemeiată acțiunea reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.R.P. – D.A.D.N.

împotriva sentinței civile nr. 148 din data de 30 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că respinge

acțiunea reclamanților G.L. și G.M. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

februarie 2011.