ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 538/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 148 din data de 30 martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamanții G.L. și G.M. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. și a obligat pârâta la transferul despăgubirilor în numerar a sumei de 383.563,97 lei, sumă stabilită prin decizia C.C.S.D. nr. 4682 din 23 aprilie 2009, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data formulării acțiunii, 19 noiembrie 2009, și până la plata efectivă a acestei sume. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în favoarea reclamanților în calitate de persoane îndreptățite, C.C.S.D.

a emis Decizia nr. 4682 din 23 aprilie 2009 reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 383.536,97 lei, acordată pentru suprafața de teren intravilan construibil de 492 mp situat în Municipiul Cluj-Napoca. Examinând înscrisurile depuse în dosar, instanța de fond a constatat că reclamanții au urmat procedura privind valorificarea titlurilor de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, având la bază Decizia nr. 4682/2009 și au formulat cererea de opțiune nr. 11780 din 3 iulie 2009 prin care au solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 383.536,97 lei. Dosarul aferent deciziei nr. 4682 din 23 aprilie 2009 a C.C.S.D. a fost transmis A.N.R.P. – D.A.D.N.

la data de 03 iulie 2009 fiind înregistrată sub nr. 11780. În contextul acestei situații de fapt, și rezumând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, îndeosebi în cauzele împotriva României având ca obiect încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, față de faptul că reclamanții au început procedura de revendicare a bunului lor sau a contravalorii acestuia anul 2001, instanța de fond a apreciat că în cauză autoritatea pârâtă nu a respectat obligația de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive. Curtea a arătat că invocarea existenței disponibilităților financiare și soluționării cererilor în ordinea înregistrării contravine normelor dreptului comunitar care sunt prioritare în aplicare față de normele interne.

În acord cu acest raționament, instanța de fond a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității cererii privind actualizarea sumei stabilite prin decizia Comisiei centrale cu dobânda aferentă, invocate în cauză de către pârâta A.N.R.P. În ce privește prima excepție, instanța a arătat că deși dispozițiile art. 18 2 pct. 1 lit. a) din H.G.

nr. 128/2008 și Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările aduse de OUG nr. 81/2007 prevăd o anume procedură de urmat, aceasta nu poate să contravină principiului soluționării unei cereri într-un termen rezonabil așa cum este el definit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în interpretarea art. 6 alin. (1) al Convenției, iar reținerea rațiunilor financiare invocate de către pârâtă înseamnă a se încălca flagrant drepturile persoanelor vătămate care trebuie să beneficieze în mod echitabil și într-un termen rezonabil de despăgubirile ce li se cuvin în baza titlului de proprietate emis de către stat. Cât privește excepția inadmisibilității Curtea reține că în speță sunt aplicabile regulile consacrate de dreptul comun, O.G.

nr. 9/2000, cu privire la plata dobânzii legale aferentă sumei ce urmează a fi achitată reclamanților. Curtea de Apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României - C.C.S.D., chemați în cauză de către reclamanți, cu motivarea că în temeiul c ap. V din Titlul VII a Legii nr. 247/2005, cu modificările aduse de O.U.G. nr. 81/2007, D.A.D.N. din cadrul A.N.R.P. urmează să facă plata efectivă în baza titlului de creanță obținut de reclamanți, emițând un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal pârâta A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a invocat ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 precum și ale art. 304 1 C. proc.

civ. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că prin Legea nr. 247/2005 s-a stabilit că se putea emite titlul de plată în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de C.C.S.D., astfel încât creanțele asupra statului nu se pot plăti decât în condiții de solvabilitate, existând greutăți financiare în ceea ce privește finalizarea procedurii administrative și, respectiv valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C.C.S.D.

Iar în cazul reclamanților – intimați plata despăgubirilor în numerar nu a fost posibilă deoarece aceasta s-a realizat în limita disponibilităților financiare corespunzătoare primei tranșe până la dosarul de opțiune înregistrat sub nr. 03816 din 14 aprilie 2008, reclamanții având dosarul înregistrat la nr. 11780 din 3 iulie 2009. În altă ordine se menționează și faptul că reclamanții nu au solicitat plata cu prioritate conform art. 18 2 pct. 5 din H.G. nr. 128/2008. În raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. se critică sentința atacată și pentru faptul că, fără temei legal a fost obligată recurenta și la plata dobânzii legale aferente acestei sume calculată de la data formulării acțiunii 19 noiembrie 2009 și până la plata efectivă a acestei sume.

Se arată că în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 9/2000 modificată și completată cu Legea nr. 356/2002, fiind aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 128/2008 și O.U.G. nr. 81/2007. În sensul motivelor de recurs recurenta – pârâtă a depus concluzii scrise. Intimații – reclamanți au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând starea financiară precară și vârsta înaintată. Curtea analizând recursul în raport de motivele de recurs de actele depuse și de prevederile legale aplicabile va aprecia pentru următoarele considerente că recursul este fondat.

Sentința atacată, în raport de soluția pe fond dispusă prin care a fost admisă acțiunea reclamanților, astfel cum a fost formulată, precizată și extinsă este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 247/2005, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sentința este nelegală și netemeinică atât în ceea ce privește admiterea capătului de acțiune principal având ca obiect obligarea recurentei la transferul despăgubirilor în numerar a sumei de 383.563,97 lei sumă stabilită prin decizia nr. 4682 din 23 aprilie 2009 a C.C.S.D. cât și în ceea ce privește admiterea cererii de obligare la plata dobânzii legale aferente acestei sume, în raport atât de situația de fapt rezultată din acte, cât și în raport de dispozițiile speciale prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și dispozițiile din H.G.

nr. 128/2008. Se reține, potrivit înscrisurilor depuse la dosar că reclamanților le-a fost emisă Decizia nr. 4682 din 23 aprilie 2009 reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D. Ulterior a fost înregistrat dosarul de opțiune - privind plata acestor despăgubiri, respectiv valorificarea acestei decizii sub nr. 11780 din 3 iulie 2009. Potrivit art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr.247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A.N.R.P. va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. În art. 182.1 lit. a) din H.G. nr. 128/2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, se prevede că emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana îndreptățită se face în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare. Deci, în raport de aceste dispoziții, emiterea titlului de plată a despăgubirilor bănești este prevăzută sub condiția existenței disponibilităților financiare, într-un termen de 15 zile de la acest moment și în ordinea înregistrării cererilor de opțiune ale persoanelor îndreptățite a primei despăgubiri. În cauză nu a fost contestată situația de fapt existentă referitoare la greutățile financiare întâmpinate de pârâtă în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor și nici nu a fost făcută vreo dovadă a existenței unor disponibilități financiare reale care să permită emiterea titlului de plată solicitat de intimații-reclamanți.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale enunțate și situația de fapt expusă, nu se poate reține refuzul nejustificat al A.N.R.P. în executarea obligației ce intră în atribuțiile sale, respectiv aceea de a emite titlul de plată reclamanților, nefiind dovedit în cauză excesul de putere al autorității pârâte, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. În consecință, în absența disponibilităților bănești ale statului și având în vedere rațiunile financiare care au justificat instituirea respectivei proceduri de plată, care se mențin și în prezent, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, se apreciază că s-a impus pârâtei o obligație imposibil de realizat.

Mai mult, aceasta este de natură să afecteze și principiul egalității de tratament, cunoscut atât în plan intern cât și în plan european, în condițiile în care dosarul de opțiune al reclamanților poartă nr. 11780 din 3 iulie 2009, iar plata s-a realizat până la dosarul 03816 din 14 aprilie 2008, aspect necontestat. Această concluzie se impune în virtutea principiului disciplinei jurisdicționale, consacrat în jurisprudența CEDO. În raport de cele expuse, Curtea apreciază că în mod nelegal instanța de fond a înlăturat reglementarea specială prevăzută de Legea nr. 247/2005 și H.G. nr. 128/2008 și a admis fără temei legal acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată, precizată și extinsă atât capătul de acțiune principal având ca obiect valorificarea titlului de despăgubire nr. 4682 din 23 aprilie 2009 prin plata în numerar a sumei menționate în acest titlu cât și în ceea ce privește capătul de acțiune subsidiar privind plata dobânzii aferente acestei sume.

În raport de obiectul acțiunii – plata de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv și valorificarea titlurilor de despăgubire și în raport de data soluționării acțiunii și respectiv a judecării prezentului recurs în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 62/2010 intrată în vigoare din 1 iulie 2010 prin care pe o perioadă de 2 an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din l egea nr. 247/2005, iar valorificarea titlurilor de despăgubire se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea” - listat la Bursă, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea , fiind aplicabile și dispozițiile art. III alin. (3) din O.U.G.

nr. 62/2010 în ceea ce privește cererea privind emiterea titlului de plată cu prioritate în condițiile art. 18 2 alin. (5) din H.G. nr. 128/2008. Curtea pe sentința recurată o va aprecia ca nelegală și netemeinică în raport de considerentele expuse mai sus și în consecință, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.R.P. – D.A.D.N. împotriva sentinței civile nr. 148 din data de 30 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților G.L. și G.M. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.