ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1757/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 134/F-Cont din 11 iunie 2010

a Curții de Apel Pitești a fost respinsă, ca prematur formulată, cererea formulată

de reclamantul S.A.P. în contradictoriu cu pârâtele Statul Român prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.) și Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților (A.N.R.P.).

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut faptul că, la 18 septembrie 2009, S.A.P. a chemat în

judecată A.N.R.P. București și C.C.S.D. solicitând obligarea acestora la emiterea

titlului despăgubire pentru suma de 2.582.100 RON, stabilirea unui termen pentru

emiterea deciziei și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La 30 noiembrie 2009 S.A.P.

și-a modificat cererea, arătând că renunță la capătul de cerere din acțiunea introductivă

și că își completează acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la emiterea titlului

de plată și a titlului de conversie.

Se reține că după comunicarea

deciziei nr. 5788 din 30 iunie 2009, reprezentând titlul de despăgubire pentru suma

de 2.557.419,46 RON, reclamantul a completat cererea de opțiune nr. 14225 din 12

noiembrie 2009.

Reclamantul a arătat că

pârâtele trebuie să emită titlul de plată pentru suma de 500.000 RON, câte 250.000

RON pentru fiecare an de plată și a titlului de conversie pentru acțiuni la Fondul

Proprietatea pentru suma de 2.157.419,46 RON.

A.N.R.P. și C.C.S.D. au

formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea cererii reclamantului ca prematură,

susținându-se că emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor bănești se dispune,

potrivit legii, în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare

în contul A.N.R.P., iar în speță, cererea de opțiune a reclamantului a fost înregistrată

sub nr. 14225 din 12 noiembrie 2009, iar până în prezent despăgubirile în numerar

se efectuează, potrivit ordinii de înregistrare, pentru cererea nr. 03912 din 22

aprilie 2008.

La 8 iunie 2010, C.C.S.D.

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, susținând că atribuția

achitării despăgubirilor în numerar către persoane îndreptățite revine A.N.R.P.

Instanța de fond a constatat

că prin decizia nr. 5788 din 30 iunie 2009 C.C.S.D. a decis emiterea titlului de

despăgubire în favoarea lui S.A.P., în cuantum de 2.557.419,46 RON.

Prin decizia nr. 1377

din 10 noiembrie 2009 emisă de vicepreședintele A.N.R.P. s-a decis emiterea titlului

de conversie în cuantum de 2.057.419,46 RON în favoarea lui S.A.P.

Instanța a analizat excepția

prematurității invocată în cauză, constatând-o întemeiată și concluzionând că cererea

reclamantului este prematură, întrucât reclamantului i-a fost emis titlul de conversie

nr. 1377 din 10 noiembrie 2009, iar pentru titlul de plată pârâta A.N.R.P. are un

termen de soluționare de 2 ani, calculat de la momentul emiterii acestui titlu de

conversie.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale formulată de C.C.S.D. s-a constatat că aceasta este

neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la

plata cheltuielilor de judecată, iar titlul de despăgubiri a fost emis în timpul

judecății cererii de chemare în judecată sau cel puțin i-a fost comunicat în această

perioadă, așa cum rezultă din declarația dată de reclamant, menționată pe verso

deciziei nr. 5788 din 30 iunie 2009 emisă de C.C.S.D.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul S.A.P.

Cererea de recurs a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esență, arătându-se

că deși instanța de fond a reținut aplicabilitatea art. 18

1

și 18

2

din Legea nr. 247/2005 modificată, nu s-au și aplicat aceste prevederi. În opinia

recurentului sunt incidente dispozițiile art. 18

1

alin. (1) lit. c)

din actul normativ menționat potrivit cărora, A.N.R.P., după reținerea originalului

titlu de despăgubire, are obligația de emite îndată titlul de conversie și titlul

de plată. Cum titlul de despăgubire nr. 5788 din 30 iunie 2009, în original, se

află la A.N.R.P. și cum această autoritate nu a făcut dovada că în aplicarea

art. 18

1

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/2005 nu ar deține fonduri

pentru plata efectivă a cel puțin primei tranșe din despăgubirile ce se cuvin recurentului-reclamant

și având în vedere că acesta încearcă să își valorifice drepturile prevăzute de

lege încă din anul 2000 s-a apreciat că soluția de respingere a acțiunii ca prematur

introdusă este greșită și că se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare

pentru ca instanța să se pronunțe pe fond.

Prin întâmpinare, A.N.R.P.

a apreciat că soluția pronunțată de Curtea de Apel Pitești este temeinică și legală,

subliniindu-se totodată că, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului

de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform Titlului VII din Legea

nr. 247/2005, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență nr. 62/2010 care

prin art. 3 alin. (1) stabilește că „pe perioada de 2 ani de la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată

prevăzute în Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv”, din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente”.

Examinând cauza, prin

prisma criticilor aduse de recurent, în temeiul art. 304

1

C. proc.

civ. și față de obiectul acțiunii și a legislației incidente, Înalta Curte de Casație

și Justiție reține că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (3) teza III

C. proc. civ., urmând a se admite recursul și a se casa sentința recurată, cu trimiterea

spre rejudecare a pricinii, constatându-se că în mod greșit s-a admis excepția prematurității

acțiunii în contencios administrativ invocată de intimata-pârâtă A.N.R.P.

Așa cum se reține și în

considerentele sentinței recurate, obiectul acțiunii modificate la 30 noiembrie

2009 de reclamantul S.A.P. a vizat obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată

în conformitate cu Legea nr. 247/2005, într-un termen scurt, la plata primei tranșe

de 250.000 RON din suma stabilită prin decizia nr. 5788 emisă de C.C.S.D .la data

de 30 iunie 2009 și ținându-se seama că în urma cererii de opțiune nr. 14225

din 12 noiembrie 2009 vicepreședintele A.N.R.P. a emis titlul de conversie/decizia

nr. 1377 din 10 decembrie 2009.

În raport de circumstanțele

cauzei instanța de fond a stabilit care este dreptul aplicabil, respectiv art. 14

1

alin. (1) și (3), art. 18

1

alin. (1)-(4) și art. 18

2

din Legea nr. 247/2005 Titlul VII, precum și art. 18

1

din Normele metodologice

de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, cu modificările ulterioare.

În condițiile în care

cererea de opțiune, depusă în temeiul Cap. V („Proceduri administrative pentru acordarea

despăgubirilor”) din Titlul VII („Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv”) al Legii nr. 247/2005, a fost înregistrată la

A.N.R.P. la data de 12 noiembrie 2009, instanța era datoare a examina fondul cererii

în justiție, cu atât mai mult cu cât fixează normele legale aplicabile. Prematuritatea

acțiunii invocată pe cale de excepție de către A.N.R.P. nu poate fi primită câtă

vreme până la acest moment au fost parcurse mai multe etape ale procedurii prealabile

reglementate de Legea nr. 247/2005.

Din perspectiva dispozițiilor

legale, a normelor metodologice date în aplicarea acestei legi speciale și nu în

ultimul rând a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care obligă la

respectarea dreptului la un proces echitabil, cu componenta esențială a termenului

rezonabil, instanța urmează să aprecieze asupra temeiniciei cererii reclamantului.

Cu ocazia rejudecării

instanța se va opri și asupra apărărilor intimatei A.N.R.P. care se prevalează de

dispozițiile art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010, potrivit cărora suspendarea

emiterii titlurilor de plată, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe

o perioadă de 2 ani operează de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010

respectiv de la 1 iulie 2010 în contextul în care cererea de opțiune este înregistrată

la data de 12 noiembrie 2009.

Față de cele arătate,

văzând și dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de S.A.P. împotriva sentinței nr. 134/F-Cont din 11 iunie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2011.