ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1757/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 134/F-Cont din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă, ca prematur formulată, cererea formulată de reclamantul S.A.P. în contradictoriu cu pârâtele Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.) și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că, la 18 septembrie 2009, S.A.P. a chemat în judecată A.N.R.P. București și C.C.S.D. solicitând obligarea acestora la emiterea titlului despăgubire pentru suma de 2.582.100 RON, stabilirea unui termen pentru emiterea deciziei și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La 30 noiembrie 2009 S.A.P. și-a modificat cererea, arătând că renunță la capătul de cerere din acțiunea introductivă și că își completează acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie. Se reține că după comunicarea deciziei nr. 5788 din 30 iunie 2009, reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 2.557.419,46 RON, reclamantul a completat cererea de opțiune nr. 14225 din 12 noiembrie 2009. Reclamantul a arătat că pârâtele trebuie să emită titlul de plată pentru suma de 500.000 RON, câte 250.000 RON pentru fiecare an de plată și a titlului de conversie pentru acțiuni la Fondul Proprietatea pentru suma de 2.157.419,46 RON. A.N.R.P. și C.C.S.D.

au formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea cererii reclamantului ca prematură, susținându-se că emiterea titlului de plată și plata despăgubirilor bănești se dispune, potrivit legii, în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în contul A.N.R.P., iar în speță, cererea de opțiune a reclamantului a fost înregistrată sub nr. 14225 din 12 noiembrie 2009, iar până în prezent despăgubirile în numerar se efectuează, potrivit ordinii de înregistrare, pentru cererea nr. 03912 din 22 aprilie 2008. La 8 iunie 2010, C.C.S.D. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, susținând că atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoane îndreptățite revine A.N.R.P.

Instanța de fond a constatat că prin decizia nr. 5788 din 30 iunie 2009 C.C.S.D. a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea lui S.A.P., în cuantum de 2.557.419,46 RON. Prin decizia nr. 1377 din 10 noiembrie 2009 emisă de vicepreședintele A.N.R.P. s-a decis emiterea titlului de conversie în cuantum de 2.057.419,46 RON în favoarea lui S.A.P. Instanța a analizat excepția prematurității invocată în cauză, constatând-o întemeiată și concluzionând că cererea reclamantului este prematură, întrucât reclamantului i-a fost emis titlul de conversie nr. 1377 din 10 noiembrie 2009, iar pentru titlul de plată pârâta A.N.R.P. are un termen de soluționare de 2 ani, calculat de la momentul emiterii acestui titlu de conversie.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale formulată de C.C.S.D. s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, iar titlul de despăgubiri a fost emis în timpul judecății cererii de chemare în judecată sau cel puțin i-a fost comunicat în această perioadă, așa cum rezultă din declarația dată de reclamant, menționată pe verso deciziei nr. 5788 din 30 iunie 2009 emisă de C.C.S.D. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.A.P. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esență, arătându-se că deși instanța de fond a reținut aplicabilitatea art. 18 1 și 18 2 din Legea nr. 247/2005 modificată, nu s-au și aplicat aceste prevederi.

În opinia recurentului sunt incidente dispozițiile art. 18 1 alin. (1) lit. c) din actul normativ menționat potrivit cărora, A.N.R.P., după reținerea originalului titlu de despăgubire, are obligația de emite îndată titlul de conversie și titlul de plată. Cum titlul de despăgubire nr. 5788 din 30 iunie 2009, în original, se află la A.N.R.P. și cum această autoritate nu a făcut dovada că în aplicarea art. 18 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/2005 nu ar deține fonduri pentru plata efectivă a cel puțin primei tranșe din despăgubirile ce se cuvin recurentului-reclamant și având în vedere că acesta încearcă să își valorifice drepturile prevăzute de lege încă din anul 2000 s-a apreciat că soluția de respingere a acțiunii ca prematur introdusă este greșită și că se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe pe fond.

Prin întâmpinare, A.N.R.P. a apreciat că soluția pronunțată de Curtea de Apel Pitești este temeinică și legală, subliniindu-se totodată că, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență nr. 62/2010 care prin art. 3 alin. (1) stabilește că „pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente”.

Examinând cauza, prin prisma criticilor aduse de recurent, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. și față de obiectul acțiunii și a legislației incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (3) teza III C. proc. civ., urmând a se admite recursul și a se casa sentința recurată, cu trimiterea spre rejudecare a pricinii, constatându-se că în mod greșit s-a admis excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ invocată de intimata-pârâtă A.N.R.P. Așa cum se reține și în considerentele sentinței recurate, obiectul acțiunii modificate la 30 noiembrie 2009 de reclamantul S.A.P. a vizat obligarea A.N.R.P.

la emiterea titlului de plată în conformitate cu Legea nr. 247/2005, într-un termen scurt, la plata primei tranșe de 250.000 RON din suma stabilită prin decizia nr. 5788 emisă de C.C.S.D .la data de 30 iunie 2009 și ținându-se seama că în urma cererii de opțiune nr. 14225 din 12 noiembrie 2009 vicepreședintele A.N.R.P. a emis titlul de conversie/decizia nr. 1377 din 10 decembrie 2009. În raport de circumstanțele cauzei instanța de fond a stabilit care este dreptul aplicabil, respectiv art. 14 1 alin. (1) și (3), art. 18 1 alin. (1)-(4) și art. 18 2 din Legea nr. 247/2005 Titlul VII, precum și art. 18 1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, cu modificările ulterioare.

În condițiile în care cererea de opțiune, depusă în temeiul Cap. V („Proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor”) din Titlul VII („Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”) al Legii nr. 247/2005, a fost înregistrată la A.N.R.P. la data de 12 noiembrie 2009, instanța era datoare a examina fondul cererii în justiție, cu atât mai mult cu cât fixează normele legale aplicabile. Prematuritatea acțiunii invocată pe cale de excepție de către A.N.R.P. nu poate fi primită câtă vreme până la acest moment au fost parcurse mai multe etape ale procedurii prealabile reglementate de Legea nr. 247/2005.

Din perspectiva dispozițiilor legale, a normelor metodologice date în aplicarea acestei legi speciale și nu în ultimul rând a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care obligă la respectarea dreptului la un proces echitabil, cu componenta esențială a termenului rezonabil, instanța urmează să aprecieze asupra temeiniciei cererii reclamantului. Cu ocazia rejudecării instanța se va opri și asupra apărărilor intimatei A.N.R.P. care se prevalează de dispozițiile art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010, potrivit cărora suspendarea emiterii titlurilor de plată, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani operează de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010 respectiv de la 1 iulie 2010 în contextul în care cererea de opțiune este înregistrată la data de 12 noiembrie 2009. Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de S.A.P. împotriva sentinței nr. 134/F-Cont din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.