ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 47/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta L.R.D. a contestat

răspunsul la plângerea prealabilă, formulată împotriva Deciziei nr. 1017 din 30

ianuarie 2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

prin care a solicitat reevaluarea imobilului din

Pitești,

județul Argeș, compus din teren în suprafață de 580,56 mp și

construcții în suprafață de 540,26 mp.

În motivare, contestatoarea susține că evaluarea

efectuată de evaluatorul desemnat a fost făcută greșit prin stabilirea unei

valori mai mici decât cea reală.

Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece

reclamanta avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de evaluare

efectuat de Comisia Centrală, iar în lipsa acestor obiecțiuni nu mai poate

formula acțiune în anularea deciziei de evaluare.

Prin sentința civilă nr. 124/F-CONT din 22 iulie

2009 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut, în esență că prin decizia nr. 1017 din 30 ianuarie 2007 a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, contestatoarei L.R.D. i-a fost

acordat titlul de despăgubire în cuantum de 966.290 lei fiindu-i comunicată la

21 mai 2007, dată pe care contestatoarea nu o contestă. Ulterior,

contestatoarea a formulat plângere prealabilă comunicându-i-se răspunsul la 21

noiembrie 2007. Fiind nemulțumită de răspunsul dat la plângerea prealabilă,

reclamanta a formulat la data arătată mai sus prezenta acțiune.

Instanța de fond a mai reținut că reclamanta

și-a valorificat titlul de despăgubire, solicitând emiterea unui titlu de

conversie și plata sumei de 500.000 lei, în acest sens dând declarație că nu a

contestat în instanță titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală precum și

decizia nr. 154 din 13 martie 2008, prin care contestatoarei i-a fost convertit

dreptul de despăgubire pentru suma de 466.290 lei în 466.290 de acțiuni.

Având în vedere situația de fapt legată de

valorificarea titlului de despăgubire, instanța de fond a constatat că

reclamanta nu mai are dreptul să formuleze contestație împotriva deciziei

Comisiei Centrale de acordare a despăgubirilor, întrucât a achiesat la această

decizie, valorificându-și titlul de despăgubire prin convertirea lui în acțiuni

la Fondul Proprietatea de Stat.

Din interpretarea textului pct. 16.13 din

Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 rezultă că persoana

interesată căreia i-a fost comunicat raportul de evaluare trebuie să formuleze obiecțiuni

la raport în cazul în care nu este de acord cu concluziile raportului.

Cum reclamanta nu a formulat obiecțiuni, instanța

a apreciat că aceasta a fost de acord cu evaluarea efectuată de evaluator și,

în consecință, în lipsa obiecțiunilor, decizia nr. 1017 din 30 ianuarie 2007

emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost emisă legal.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta L.R.D. a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

următoarele motive:

- instanța de fond a încălcat prevederile art. 3

alin. (1) din Titlul II. Alte măsuri pentru accelerarea procedurii de acordare

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – din O.U.G. nr. 81

din 28 iunie 2007, conform căruia „persoanele care la data intrării în vigoare

a respectivei ordonanțe de urgență dețin calitatea de acționar al Fondului

Proprietatea pot opta în termen de 6 luni calculat potrivit prevederilor art.

18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările

ulterioare, între a-și menține calitatea de acționar al Fondului Proprietatea, în

condițiile existente anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență, sau a solicita anularea conversiei titlurilor de despăgubire în urma

căreia au dobândit calitatea de acționar", iar conform alin. (2) al

aceluiași art. 3 „absența opțiunii în termenul prevăzut la alin. (

1)

prezumă acordul pentru menținerea

calității de acționar".

- în ceea ce privește obiecțiunile la raportul

de evaluare, lipsa acestora nu poate fi invocată de instanța de judecată în

situația în care, potrivit art. 16.12 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a Titlului II din Legea nr. 247/2005,

evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată consideră că nu este

necesară o lucrare la fața locului. În această situație raportul de evaluare

întocmit de evaluator va fi transmis Comisiei Centrale, iar procedura nu

prevede posibilitatea comunicării de către parte a unor obiecțiuni către

evaluator, astfel că procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ – efectuată în speță – ar fi trebuit să

fie considerată suficientă.

Recurenta a încadrat în drept motivele de recurs

în prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Pârâta-intimată Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței

atacate.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond,

precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 19 alin. (2) Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 „Valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după

finalizarea proceduri administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea

definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care plângerea

formulată în temeiul alin. (1) a fost respinsă, în cazul în care procedura

administrativă a fost urmată de o procedură judecătorească”.

Totodată, din reglementarea dată de legiuitor în

cadrul Titlului VII menționat, rezultă că, dacă titularul dreptului de

despăgubire înțelege să-și valorifice dreptul, acesta nu mai are posibilitatea

de a uza de dispozițiilor art. 19 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

întrucât prin valorificarea titlului de despăgubire, a renunțat la dreptul de

a-l mai contesta.

În speță, recurenta-reclamantă și-a valorificat

titlul de despăgubire anterior formulării contestației la decizia emisă de

către Comisie, fiind în prezent acționară la Fondul Proprietatea la data de 7 martie 2008, în baza Deciziei nr. 1017 din 30 ianuarie 2007,

precum și a prevederilor O.U.G. nr. 81/2007, cererea de opțiune pentru a primi titlul

de plată în limita a 500.000 RON și titlul de conversie pentru diferența de

466.290 RON.

În concluzie, cu privire la primul motiv de

recurs, în mod greșit recurenta încearcă să susțină că și-a exercitat dreptul

de opțiune fiind ținută de termenul prevăzut de art. 3 alin. (1) din Titlul VII

al legii, pe care îl interpretează ca fiind „de decădere”, în realitate acest

text coroborându-se cu art. 19 din același titlu și care prevede că „plângerea

suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al

titularului”.

Cu privire la al doilea motiv de recurs Înalta

Curte constată, de asemenea, că recurenta face o greșită interpretare a

normelor de drept aplicabile în situația obiecțiunilor la raportul de evaluare.

Astfel, art. 16-13 din H.G. nr. 1095/2005 nu face distincție între situația în

care este necesară o evaluare la fața locului și situația în care nu este

necesară o astfel de prezență „la fața locului”, în toate situațiile având loc

comunicarea raportului de expertiză către persoana îndreptățită și fiind

prevăzută posibilitatea formulării de obiecțiuni.

În acest sens, pct. 16-13 alin. (4) din H.G. nr.

1095/2005 prevede că „Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi

comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât si persoanelor

îndreptățite solicitante. In măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni,

evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și

răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în

mod obligatoriu și Comisiei Centrale,,.

Pentru considerentele menționate, Înalta Curte

constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de L.R.D. împotriva sentinței civile nr. 124/F-CONT din 22

iulie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13

ianuarie 2010.