ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2893/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 30 iunie 2008,

reclamanții V.M.E., I.T.C., T.B.I., I.O.A., S.I.A. și T.M. au chemat în

judecată Statul Român – C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtei să emită titlu

de despăgubire în completarea Deciziei nr. 2004 din 27 mai 2008, corespunzător

diferenței dintre valoarea reală a despăgubirilor cuvenite și valoarea celor

efectiv acordate.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin dispoziția nr. 1112 din 10 decembrie 2003 a primarului municipiului Râmnicu Vâlcea s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent pentru terenul în suprafață de 15,46 ha situat în intravilan.

Pe baza expertizei

evaluatorii efectuate în anul 2006, pârâta a emis Decizia nr. 2006 din 27 mai

2008 prin care s-au acordat titluri de despăgubire în valoare de 30.009.000

lei.

Reclamanții au învederat că

valoarea stabilită de comisie este una derizorie, care nu corespunde

contravalorii reale de circulație a imobilului ce nu poate fi restituit în

natură.

Prin cererea completatoare din

1 octombrie 2008, reclamanții V.M.E. și I.T.C. au solicitat în subsidiar,

obligarea pârâtei să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire,

care să conțină valoarea reală a despăgubirilor cuvenite.

Printr-o altă cerere, înregistrată

separat la data de 3 septembrie 2008 sub nr. 652/46/2008 aceiași șase

reclamanți au solicitat anularea adresei nr. XX din 14 iulie 2008 reprezentând

răspunsul C.C.S.D. la plângerea prealabilă formulată și obligarea pârâtei la

emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în completarea Deciziei nr.

2004 din 27 mai 2008.

Și în acest dosar s-a depus

cerere completatoare la 1 octombrie 2008 prin care reclamanții V.M.E. și I.T.C.

au cerut în subsidiar, anularea parțială a deciziei nr. 2004/2008 și obligarea

pârâtei la emiterea unei noi decizii care să cuprindă valoarea reală a

despăgubirilor.

Prin încheierea din 1

octombrie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a dispus conexarea Dosarului nr. 652/46/2008 la Dosarul

nr. 525/46/2008.

Aceeași instanță a

soluționat cauza prin sentința nr. 12 din 7 ianuarie 2009, prin care a admis

acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să completeze Decizia nr. 2004 din 27

mai 2008 prin emiterea unei noi decizii pentru acordarea diferenței de sumă cuvenită

reclamanților, rezultată din stabilirea unei sume mai mari la evaluarea

imobilului respectiv, respectiv 54.326.962 lei, varianta I a raportului de

expertiză, la data de 18 decembrie 2006, față de suma stabilită inițial,

30.009.000 lei.

Instanța a procedat la

partajarea despăgubirilor, stabilind pentru fiecare dintre cei șase reclamanți

o anumită valoare de încasat, din care a scăzut sumele efectiv primite.

Prin aceeași hotărâre,

instanța a respins cererea de obligare a pârâților la plata de daune

cominatorii.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că expertul desemnat de pârâtă a stabilit o

valoare greșită a terenului în litigiu, în care sens și-a însușit concluziile expertizei

tehnice judiciare efectuate în cauză – varianta I, ținând cont de valoarea

imobilului la data de 18 decembrie 2006 când a fost făcută evaluarea inițială.

Împotriva sentinței au

declarat recurs reclamanții V.M.E., I.T.C. și T.B.I. și separat I.O.A., S.I.A. și

T.M. și încă odată T.B.I. precum și pârâta C.C.S.D.

Reclamanții au invocat

greșita stabilire a valorii terenului – varianta I a raportului de expertiză,

în loc de valoarea imobilului de la data emiterii deciziei reprezentând titlu

de despăgubire – varianta a II-a, care reprezintă despăgubirile juste și

echitabile la care sunt îndreptățiți, ca măsuri reparatorii prin echivalent. O

altă critică expusă în cel de-al doilea recurs al reclamanților a privit chiar

valorile terenului, arătându-se că, prin folosirea aceleiași metode a parcelării

folosite de expert, suma de 466 euro/mp și nu cea reținută, este mult mai

apropiată de valoarea reală a imobilului. În raport de această valoare, s-a

solicitat stabilirea despăgubirilor cuvenite, chiar și în situația când s-ar

menține ca moment al evaluării data de 18 decembrie 2006 și nu 27 mai 2008.

În recursul declarat de

pârâtă s-a învederat că sentința este nelegală și netemeinică sub aspectul

admiterii acțiunii, impunându-se respingerea cererii, în condițiile

valorificării Deciziei nr. 2004/2008 de către o parte din titulari.

Astfel, pârâta a precizat

că, dacă titularul titlului de despăgubire înțelege să-l valorifice, nu mai are

posibilitatea de a-l contesta. Or, reclamanții T.B.I., I.O.A., S.I.A. și T.M. au

formulat cereri de opțiune pentru valorificarea titlurilor de despăgubire,

emițându-se titluri de conversie prin Deciziile nr. 342 - 345 din 30 mai 2005,

prin care acei reclamanți au dobândit calitatea de investitori persoane fizice

la F.P.

Pârâta a mai arătat că

instanța de fond a admis în mod greșit acțiunea, în condițiile în care

reclamanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit de

evaluatorul ales, iar față de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

nu se putea dispune efectuarea unui raport de evaluare în cadrul procedurii judecătorești.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că este fondat

recursul declarat de pârâtă, ce urmează a fi admis și a se dispune casarea

sentinței și respingerea acțiunii și în consecință, respingerea recursurilor

formulate de reclamanți.

Astfel, prin dispoziția nr. 1112

din 10 octombrie 2003, primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a respins cererea

formulată de G.N.M. și G.I.C. de restituire în natură și a dispus acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent, în valoare de 162.609.778.217 lei.

În dosarul format la C.C.S.D.

sub nr. 1547/CC s-a dispus efectuarea raportului de evaluare, care a fost executat

în decembrie 2006, de SC I.C. SRL, desemnată aleatoriu de către pârâtă, lucrare

prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în sumă de 30.009.000 lei.

Astfel cum rezultă din

actele dosarului, raportul de evaluare a fost comunicat titularilor

dispoziției, G.N.M. și G.I.

c

. care,

până la aprobarea expertizei de către pârâtă, aveau posibilitatea de a formula

obiecțiuni asupra cuantumului măsurilor reparatorii stabilite.

Or, titularii dispoziției nu

au contestat raportul de evaluare, mai mult, s-au adresat instanței solicitând

obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire,

potrivit raportului de evaluare întocmit în decembrie 2006, ceea ce s-a și

dispus prin Decizia nr. 1222 din 25 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Anterior pronunțării acestei

hotărâri, G.N.M. și G.I.C. au înstrăinat drepturile ce li se cuveneau din

dispoziția nr. 1112/2003 către reclamanții din prezenta cauză, conform

contractelor de vânzare - cumpărare de drepturi, încheiate în perioada 31 iulie

2007 – 13 martie 2008.

Astfel cum rezultă din

mențiunile acestor contracte, reclamanții au luat cunoștință de natura

litigioasă a drepturilor dobândite, respectiv faptul că în dosarul aflat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, vânzătorii au solicitat emiterea

deciziei reprezentând titlu de despăgubire, pe baza raportului de evaluare

întocmit, cunoscând fără îndoială și valoarea măsurilor reparatorii propuse de

expertul A.N.E.V.A.R.

Ulterior, pârâta a pus în

executare decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1222 din 25 martie

2008, procedând la emiterea Deciziei nr. 2004 din 27 mai 2008 prin care, având

în vedere raportul de evaluare întocmit în dosarul intern nr. 1547/CC,

necontestat, a dispus emiterea titlului de despăgubire direct pe numele

reclamanților, corespunzător cotelor indivize ale fiecărui cesionar.

Din actele dosarului rezultă

și împrejurarea că, imediat după emiterea Deciziei nr. 2004/2008, respectiv la

data de 28 mai 2008, reclamanții T.B.I., I.O.A., S.I.A. și T.M., care dețin

împreună 98% cote indivize din drepturi, au formulat cereri de valorificare a

deciziei, optând pentru emiterea titlurilor de conversie.

Luând act de solicitarea

acestor reclamanți, A.N.R.P. a întocmit Deciziile nr. 342 – 345 din 30 mai

2008, emițând titluri în conversie în acțiuni în cuantum de 4.651.395 lei

pentru S.I.A., de 15.904.77 lei pentru T.B.I., de 2.850.855 lei pentru T.M. și

de 6.001.800 lei pentru I.O.A.

Acești reclamanți au

valorificat așadar titlurile de despăgubire, devenind acționari ai „Fondului

Proprietatea”, anterior formulării acțiunii și plângerii prealabile adresate

pârâtei la 25 iunie 2008, decizia nr. 2004 din 27 mai 2008, producându-și

efecte juridice față de ei.

În acest sens, art. 19 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 81/2007,

prevede că valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după

finalizarea procedurii administrative prealabile sau după caz, după parcurgerea

procedurii judecătorești prin emiterea unei hotărâri irevocabile.

Or, cei patru reclamanți au

procedat la atacarea Deciziei nr. 2004/2008 pe calea contenciosului

administrativ după ce și-au exercitat dreptul de opțiune asupra valorificării

titlului de despăgubire.

În consecință, cererea lor

prin care solicitau o decizie în completarea celei emise la 27 mai 2008, care

să stabilească o valoare mai mare a despăgubirilor, a fost în mod greșit admisă

de către instanță, reclamanții valorificându-și deja titlul prin conversia

despăgubirilor în acțiuni la F.P.

Referitor la solicitarea

celorlalți doi reclamanți, V.M.E. și I.T.C., cesionari cu o cotă indiviză de

câte 1% din drepturi, Decizia nr. 2004/2008, pe care au contestat-o numai sub

aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite, apare ca legală și temeinică,

fiind emisă cu respectarea prevederilor legale în materie.

Pentru considerentele deja

expuse, întrucât raportul de evaluare executat conform

s

.

i

.E. nu a

fost contestat nici de titularii dispoziției nr. 1112/2003, nici de reclamanții

cesionari, fiind astfel însușit de comisie, care ulterior a emis Decizia nr. 2004/2008,

instanța de fond a dispus în mod greșit efectuarea expertizei de evaluare, a

imobilului, însușindu-și ulterior una din variante.

Întrucât Decizia nr. 2004/2008

a fost emisă în considerarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1222

din 25 martie 2008 și în baza dispoziției nr. 1112/2003 și a raportului de

evaluare la care nu s-au formulat obiecțiuni, criticile aduse acesteia sub

aspectul valorii despăgubirilor stabilite sunt neîntemeiate.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea admițând recursul declarat de pârâtă, va casa sentința atacată și va

respinge acțiunea ca nefondată.

Referitor la recursurile

declarate de reclamanți care privesc doar varianta reținută a valorii

despăgubirilor conform raportului de expertiză efectuat în cauză, acestea

urmează a fi respinse ca nefondate, pentru considerentele deja prezentate referitoare

la încuviințarea greșită a administrării acestei probe, precum și la

legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 2004/2008 emise de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de V.M.E., I.T.C., T.B.I., I.O.A., S.I.A. și T.M. împotriva sentinței

nr. 12/F-C din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Admite recursul declarat de Statul

Roman prin C.C.S.D. împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința atacată și

respinge acțiunea formulată ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 mai 2009.