ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2893/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 iunie 2008, reclamanții V.M.E., I.T.C., T.B.I., I.O.A., S.I.A. și T.M. au chemat în judecată Statul Român – C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtei să emită titlu de despăgubire în completarea Deciziei nr. 2004 din 27 mai 2008, corespunzător diferenței dintre valoarea reală a despăgubirilor cuvenite și valoarea celor efectiv acordate. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin dispoziția nr. 1112 din 10 decembrie 2003 a primarului municipiului Râmnicu Vâlcea s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 15,46 ha situat în intravilan.

Pe baza expertizei evaluatorii efectuate în anul 2006, pârâta a emis Decizia nr. 2006 din 27 mai 2008 prin care s-au acordat titluri de despăgubire în valoare de 30.009.000 lei. Reclamanții au învederat că valoarea stabilită de comisie este una derizorie, care nu corespunde contravalorii reale de circulație a imobilului ce nu poate fi restituit în natură. Prin cererea completatoare din 1 octombrie 2008, reclamanții V.M.E. și I.T.C. au solicitat în subsidiar, obligarea pârâtei să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire, care să conțină valoarea reală a despăgubirilor cuvenite. Printr-o altă cerere, înregistrată separat la data de 3 septembrie 2008 sub nr. 652/46/2008 aceiași șase reclamanți au solicitat anularea adresei nr. XX din 14 iulie 2008 reprezentând răspunsul C.C.S.D.

la plângerea prealabilă formulată și obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în completarea Deciziei nr. 2004 din 27 mai 2008. Și în acest dosar s-a depus cerere completatoare la 1 octombrie 2008 prin care reclamanții V.M.E. și I.T.C. au cerut în subsidiar, anularea parțială a deciziei nr. 2004/2008 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să cuprindă valoarea reală a despăgubirilor. Prin încheierea din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a dispus conexarea Dosarului nr. 652/46/2008 la Dosarul nr. 525/46/2008.

Aceeași instanță a soluționat cauza prin sentința nr. 12 din 7 ianuarie 2009, prin care a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să completeze Decizia nr. 2004 din 27 mai 2008 prin emiterea unei noi decizii pentru acordarea diferenței de sumă cuvenită reclamanților, rezultată din stabilirea unei sume mai mari la evaluarea imobilului respectiv, respectiv 54.326.962 lei, varianta I a raportului de expertiză, la data de 18 decembrie 2006, față de suma stabilită inițial, 30.009.000 lei. Instanța a procedat la partajarea despăgubirilor, stabilind pentru fiecare dintre cei șase reclamanți o anumită valoare de încasat, din care a scăzut sumele efectiv primite. Prin aceeași hotărâre, instanța a respins cererea de obligare a pârâților la plata de daune cominatorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că expertul desemnat de pârâtă a stabilit o valoare greșită a terenului în litigiu, în care sens și-a însușit concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză – varianta I, ținând cont de valoarea imobilului la data de 18 decembrie 2006 când a fost făcută evaluarea inițială. Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții V.M.E., I.T.C. și T.B.I. și separat I.O.A., S.I.A. și T.M. și încă odată T.B.I. precum și pârâta C.C.S.D. Reclamanții au invocat greșita stabilire a valorii terenului – varianta I a raportului de expertiză, în loc de valoarea imobilului de la data emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire – varianta a II-a, care reprezintă despăgubirile juste și echitabile la care sunt îndreptățiți, ca măsuri reparatorii prin echivalent.

O altă critică expusă în cel de-al doilea recurs al reclamanților a privit chiar valorile terenului, arătându-se că, prin folosirea aceleiași metode a parcelării folosite de expert, suma de 466 euro/mp și nu cea reținută, este mult mai apropiată de valoarea reală a imobilului. În raport de această valoare, s-a solicitat stabilirea despăgubirilor cuvenite, chiar și în situația când s-ar menține ca moment al evaluării data de 18 decembrie 2006 și nu 27 mai 2008. În recursul declarat de pârâtă s-a învederat că sentința este nelegală și netemeinică sub aspectul admiterii acțiunii, impunându-se respingerea cererii, în condițiile valorificării Deciziei nr. 2004/2008 de către o parte din titulari. Astfel, pârâta a precizat că, dacă titularul titlului de despăgubire înțelege să-l valorifice, nu mai are posibilitatea de a-l contesta.

Or, reclamanții T.B.I., I.O.A., S.I.A. și T.M. au formulat cereri de opțiune pentru valorificarea titlurilor de despăgubire, emițându-se titluri de conversie prin Deciziile nr. 342 - 345 din 30 mai 2005, prin care acei reclamanți au dobândit calitatea de investitori persoane fizice la F.P. Pârâta a mai arătat că instanța de fond a admis în mod greșit acțiunea, în condițiile în care reclamanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit de evaluatorul ales, iar față de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu se putea dispune efectuarea unui raport de evaluare în cadrul procedurii judecătorești. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că este fondat recursul declarat de pârâtă, ce urmează a fi admis și a se dispune casarea sentinței și respingerea acțiunii și în consecință, respingerea recursurilor formulate de reclamanți. Astfel, prin dispoziția nr. 1112 din 10 octombrie 2003, primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a respins cererea formulată de G.N.M. și G.I.C. de restituire în natură și a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în valoare de 162.609.778.217 lei. În dosarul format la C.C.S.D. sub nr. 1547/CC s-a dispus efectuarea raportului de evaluare, care a fost executat în decembrie 2006, de SC I.C. SRL, desemnată aleatoriu de către pârâtă, lucrare prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în sumă de 30.009.000 lei.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, raportul de evaluare a fost comunicat titularilor dispoziției, G.N.M. și G.I. c . care, până la aprobarea expertizei de către pârâtă, aveau posibilitatea de a formula obiecțiuni asupra cuantumului măsurilor reparatorii stabilite. Or, titularii dispoziției nu au contestat raportul de evaluare, mai mult, s-au adresat instanței solicitând obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, potrivit raportului de evaluare întocmit în decembrie 2006, ceea ce s-a și dispus prin Decizia nr. 1222 din 25 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Anterior pronunțării acestei hotărâri, G.N.M. și G.I.C.

au înstrăinat drepturile ce li se cuveneau din dispoziția nr. 1112/2003 către reclamanții din prezenta cauză, conform contractelor de vânzare - cumpărare de drepturi, încheiate în perioada 31 iulie 2007 – 13 martie 2008. Astfel cum rezultă din mențiunile acestor contracte, reclamanții au luat cunoștință de natura litigioasă a drepturilor dobândite, respectiv faptul că în dosarul aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, vânzătorii au solicitat emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, pe baza raportului de evaluare întocmit, cunoscând fără îndoială și valoarea măsurilor reparatorii propuse de expertul A.N.E.V.A.R.

Ulterior, pârâta a pus în executare decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1222 din 25 martie 2008, procedând la emiterea Deciziei nr. 2004 din 27 mai 2008 prin care, având în vedere raportul de evaluare întocmit în dosarul intern nr. 1547/CC, necontestat, a dispus emiterea titlului de despăgubire direct pe numele reclamanților, corespunzător cotelor indivize ale fiecărui cesionar. Din actele dosarului rezultă și împrejurarea că, imediat după emiterea Deciziei nr. 2004/2008, respectiv la data de 28 mai 2008, reclamanții T.B.I., I.O.A., S.I.A. și T.M., care dețin împreună 98% cote indivize din drepturi, au formulat cereri de valorificare a deciziei, optând pentru emiterea titlurilor de conversie.

Luând act de solicitarea acestor reclamanți, A.N.R.P. a întocmit Deciziile nr. 342 – 345 din 30 mai 2008, emițând titluri în conversie în acțiuni în cuantum de 4.651.395 lei pentru S.I.A., de 15.904.77 lei pentru T.B.I., de 2.850.855 lei pentru T.M. și de 6.001.800 lei pentru I.O.A. Acești reclamanți au valorificat așadar titlurile de despăgubire, devenind acționari ai „Fondului Proprietatea”, anterior formulării acțiunii și plângerii prealabile adresate pârâtei la 25 iunie 2008, decizia nr. 2004 din 27 mai 2008, producându-și efecte juridice față de ei. În acest sens, art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 81/2007, prevede că valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau după caz, după parcurgerea procedurii judecătorești prin emiterea unei hotărâri irevocabile.

Or, cei patru reclamanți au procedat la atacarea Deciziei nr. 2004/2008 pe calea contenciosului administrativ după ce și-au exercitat dreptul de opțiune asupra valorificării titlului de despăgubire. În consecință, cererea lor prin care solicitau o decizie în completarea celei emise la 27 mai 2008, care să stabilească o valoare mai mare a despăgubirilor, a fost în mod greșit admisă de către instanță, reclamanții valorificându-și deja titlul prin conversia despăgubirilor în acțiuni la F.P. Referitor la solicitarea celorlalți doi reclamanți, V.M.E. și I.T.C., cesionari cu o cotă indiviză de câte 1% din drepturi, Decizia nr. 2004/2008, pe care au contestat-o numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite, apare ca legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea prevederilor legale în materie.

Pentru considerentele deja expuse, întrucât raportul de evaluare executat conform s . i .E. nu a fost contestat nici de titularii dispoziției nr. 1112/2003, nici de reclamanții cesionari, fiind astfel însușit de comisie, care ulterior a emis Decizia nr. 2004/2008, instanța de fond a dispus în mod greșit efectuarea expertizei de evaluare, a imobilului, însușindu-și ulterior una din variante. Întrucât Decizia nr. 2004/2008 a fost emisă în considerarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1222 din 25 martie 2008 și în baza dispoziției nr. 1112/2003 și a raportului de evaluare la care nu s-au formulat obiecțiuni, criticile aduse acesteia sub aspectul valorii despăgubirilor stabilite sunt neîntemeiate.

Față de cele expuse mai sus, Curtea admițând recursul declarat de pârâtă, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca nefondată. Referitor la recursurile declarate de reclamanți care privesc doar varianta reținută a valorii despăgubirilor conform raportului de expertiză efectuat în cauză, acestea urmează a fi respinse ca nefondate, pentru considerentele deja prezentate referitoare la încuviințarea greșită a administrării acestei probe, precum și la legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 2004/2008 emise de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de V.M.E., I.T.C., T.B.I., I.O.A., S.I.A. și T.M. împotriva sentinței nr. 12/F-C din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Admite recursul declarat de Statul Roman prin C.C.S.D. împotriva aceleiași sentințe. Casează sentința atacată și respinge acțiunea formulată ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2009.