ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1222/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 aprilie 2006,

reclamanții G.N.M. și G.I.C. a chemat în judecată C.C.S.D., solicitând obligarea

pârâtei la emiterea unei decizii în condițiile titlului VII „regimul stabilirii

și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, din Legea

nr. 247/2005 și obligarea pârâtei la daune interese, în valoare de 1.000 RON, pentru

fiecare zi de întârziere a executării obligației.

În motivarea acțiunii

reclamanții arată că, au calitatea de persoane îndreptățite conform art. 4

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a emis dispoziția

nr. 1112 din 10 decembrie 2003, prin care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent,

iar dosarul a fost predat secretariatului comisiei, fiind înregistrat sub nr. 000903/2005.

La 16 martie 2006, reclamanții

au depus o cerere prin care solicitase soluționarea dosarului, fără însă a primi

vreun răspuns.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ prin sentința civilă nr. 1397 din 13 iunie

2006, a admis cererea formulată de reclamanți și a obligat pârâta la emiterea deciziei

solicitate, sub sancțiunea unei penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere

de la data rămânerii definite și irevocabile a sentinței.

Instanța a reținut că,

pârâta nu a efectuat în dosar, timp de un an, nici un act prevăzut de lege și nu

a răspuns cererii formulate de reclamanți în termen de 30 de zile prevăzut de Legea

nr. 247/2005.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta C.C.S.D., susținând în esență că:

- instanța în mod greșit

a admis cererea formulată de reclamanți și totodată, nu s-a pronunțat asupra excepției

prematurității cererii, invocată prin întâmpinare;

- procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu poate fi parcursă în termenul

de 30 de zile, așa cum instanța a apreciat, având în vedere numărul de 20.000 de

dosare de restituire în echivalent, de la nivelul întregii țări;

- instanța de fond a acordat

ceea ce nu s-a cerut, obligând pârâta la plata unei penalități de 100 RON pentru

fiecare zi de întârziere, cu toate că reclamanții au solicitat obligarea acesteia

la daune interese de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere a executării obligației.

Recursul este nefondat

pentru considerentele expuse în continuare.

Urmare a notificării din

28 noiembrie 2001 înaintate Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea, de reclamanții

G.N.M. în nume personal și în calitate de mandatar al I.C.G., le-a fost admisă cererea.

Prin dispoziția nr. 1112

din 10 decembrie 2003 li s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent, în sumă

de 162.609.778.217 lei vechi.

În conformitate cu dispozițiile

art. 161 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VIII din Legea nr. 247/2005,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea a predat

Secretariatului Comisiei Centrale, dosarul cu privire la cererea reclamanților.

Prin cererea înregistrată

din 19 martie 2006 reclamanții au solicitat intimatei-pârâte soluționarea cererii

lor de acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII Regimul stabilirii și

plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

În conformitate cu prevederile

art. 16 alin. (6) și (7) din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale

procedează la centralizarea dosarelor, după care acestea vor fi transmise evaluatorului

sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Comisia Centrală, în baza raportului de evaluare va proceda fie la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Faptul că prin Legea specială

nr. 247/2005 legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea

procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere

a deciziei , reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o justificare

pentru autoritatea publică pentru tergiversarea și pentru nesoluționarea într-un

termen rezonabil.

Dreptul la soluționarea

în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționare echitabilă atât în

procedura prealabilă, cât și în contencios, fiind statuat ca atare în Convenția

europeană a drepturilor omului – art. 6.

Invocarea de către recurenta-pârâtă

a numărului mare de dosare aflate în soluționare nu poate fi primită drept justificare,

fiind evident că, prin modul său de a proceda, nu numai că nu mai poate fi vorba

de un termen rezonabil, dare se pot produce grave inechități prin sistemul aleatoriu

de soluționare.

Problema numărului mare

de dosare poate fi semnalată de conducerea Comisiei Centrale, A.N.R.P. în vederea

suplimentării schemei de personal.

Referitor la cel de-al

doilea motiv de recurs potrivit căruia instanța de fond ar fi acordat „plus petitio”,

se constată că și acesta este nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 18 din Legea nr. 554/2004, soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4)

lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții

obligate, pentru fiecare zi de întârziere.

Faptul că reclamanții

au calificat cererea lor ca fiind de daune interese, este lipsit de relevanță, atâta

timp cât au specificat că suma cerută este pentru fiecare zi de întârziere a executării

obligației.

În legătură cu motivul

de recurs privind prematuritatea acțiunii reclamanților, invocată prin întâmpinare,

acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

Art. 8 alin. (1) ultima

teză, precizează că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel

care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea

în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și

prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru

exercitarea sau protejarea dreptului său interesului legitim.

Având în vedere cele mai

sus expuse, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 1397 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 martie 2008.