ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1222/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 aprilie 2006, reclamanții G.N.M. și G.I.C. a chemat în judecată C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în condițiile titlului VII „regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, din Legea nr. 247/2005 și obligarea pârâtei la daune interese, în valoare de 1.000 RON, pentru fiecare zi de întârziere a executării obligației. În motivarea acțiunii reclamanții arată că, au calitatea de persoane îndreptățite conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a emis dispoziția nr. 1112 din 10 decembrie 2003, prin care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent, iar dosarul a fost predat secretariatului comisiei, fiind înregistrat sub nr. 000903/2005.

La 16 martie 2006, reclamanții au depus o cerere prin care solicitase soluționarea dosarului, fără însă a primi vreun răspuns. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ prin sentința civilă nr. 1397 din 13 iunie 2006, a admis cererea formulată de reclamanți și a obligat pârâta la emiterea deciziei solicitate, sub sancțiunea unei penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definite și irevocabile a sentinței. Instanța a reținut că, pârâta nu a efectuat în dosar, timp de un an, nici un act prevăzut de lege și nu a răspuns cererii formulate de reclamanți în termen de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.C.S.D., susținând în esență că: - instanța în mod greșit a admis cererea formulată de reclamanți și totodată, nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității cererii, invocată prin întâmpinare; - procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile, așa cum instanța a apreciat, având în vedere numărul de 20.000 de dosare de restituire în echivalent, de la nivelul întregii țări; - instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, obligând pârâta la plata unei penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, cu toate că reclamanții au solicitat obligarea acesteia la daune interese de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere a executării obligației.

Recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. Urmare a notificării din 28 noiembrie 2001 înaintate Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea, de reclamanții G.N.M. în nume personal și în calitate de mandatar al I.C.G., le-a fost admisă cererea. Prin dispoziția nr. 1112 din 10 decembrie 2003 li s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent, în sumă de 162.609.778.217 lei vechi. În conformitate cu dispozițiile art. 161 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VIII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea a predat Secretariatului Comisiei Centrale, dosarul cu privire la cererea reclamanților. Prin cererea înregistrată din 19 martie 2006 reclamanții au solicitat intimatei-pârâte soluționarea cererii lor de acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (6) și (7) din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la centralizarea dosarelor, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Comisia Centrală, în baza raportului de evaluare va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Faptul că prin Legea specială nr. 247/2005 legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei , reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru autoritatea publică pentru tergiversarea și pentru nesoluționarea într-un termen rezonabil.

Dreptul la soluționarea în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționare echitabilă atât în procedura prealabilă, cât și în contencios, fiind statuat ca atare în Convenția europeană a drepturilor omului – art. 6. Invocarea de către recurenta-pârâtă a numărului mare de dosare aflate în soluționare nu poate fi primită drept justificare, fiind evident că, prin modul său de a proceda, nu numai că nu mai poate fi vorba de un termen rezonabil, dare se pot produce grave inechități prin sistemul aleatoriu de soluționare. Problema numărului mare de dosare poate fi semnalată de conducerea Comisiei Centrale, A.N.R.P. în vederea suplimentării schemei de personal. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs potrivit căruia instanța de fond ar fi acordat „plus petitio”, se constată că și acesta este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere. Faptul că reclamanții au calificat cererea lor ca fiind de daune interese, este lipsit de relevanță, atâta timp cât au specificat că suma cerută este pentru fiecare zi de întârziere a executării obligației. În legătură cu motivul de recurs privind prematuritatea acțiunii reclamanților, invocată prin întâmpinare, acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Art. 8 alin. (1) ultima teză, precizează că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului său interesului legitim. Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 1397 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.