ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4472/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. 714/2/2011 pe rolul Curții de Apel București, reclamanții I.B.P. și V.I. prin mandatar I.B.P. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și cu funcționarul care se face vinovat de refuzul de a rezolva dosarul, obligarea pârâtei la emiterea deciziei prevăzută de lege, decizie care să conțină titlul de despăgubire, ca răspuns la dispoziția din 18 aprilie 2007 emisă de Primăria mun.

Craiova, jud. Dolj, obligarea pârâtei să o transmită Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire; obligarea în solidar la plata daunelor a funcționarului căruia i-a fost atribuit dosarul spre soluționare, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 2423 din 28 martie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții I.B.P. și V.I.

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la evaluarea imobilului situat în Craiova, jud. Dolj, compus din teren și construcție, ce face obiectul dispoziției din 18 aprilie 2007 emisă de către Primarul mun. Craiova și să emită titlul de despăgubire în favoarea reclamanților, cu mențiunea că reclamantul V.I. beneficiază de 100% din contravaloarea construcției, iar pentru teren 50% (conform contractului de cesiune de drepturi din 01 noiembrie 2010, iar reclamantul I.B.P. doar 30% din contravaloarea terenului respectiv (conform aceluiași contract de cesiune de drepturi).

Instanța a obligat pârâtul să transmită titlul de despăgubire către Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar - cu respectarea opțiunii exprimată de către reclamanți, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată. Instanța a respins capetele de cerere nr. 3 și 4, ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin notificarea din 2001 depusă în baza Legii nr. 10/2001 și înregistrată la Primăria mun. Deva, reclamantul V.I. a formulat cerere în vederea acordării de masuri reparatorii pentru imobilul în situat în Craiova, jud. Dolj, compus din teren în suprafață de 540 m.p. și construcție demolată în suprafață construită de 131,85 m.p.

Prin dispoziția din data de 18 aprilie 2007 emisă de Primăria mun. Craiova, jud. Dolj, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul descris mai sus, ce nu poate fi restituit în natură, dispoziție ce a fost comunicată și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrată de aceasta sub Dosar nr. 12070/CC, spre validare în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

La data de 10 decembrie 2010 reclamanții s-au adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - prin memoriu, solicitând să se emită decizia reprezentând titlul de despăgubire și să fie transmisă Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, pârâta comunicând că pentru soluționarea cererii ar fi necesară depunerea unor înscrisuri cu privire la descrierea construcției aferentă imobilului, care a făcut obiectul dispoziției emisă în temeiul Legii nr. 10/2001. Prima instanță reține că în temeiul Legii nr. 247/2005 au fost stabilite etape administrative pentru obținerea despăgubirilor prevăzute de lege, însă refuzul pârâtei de a proceda la evaluarea imobilului care a făcut obiectul notificării și, ulterior, de a proceda la emiterea titlului de despăgubire potrivit cotelor reținute mai sus este nejustificat.

Astfel, motivul invocat de către pârâtă în sensul că urmează a fi depuse și alte înscrisuri privind descrierea construcției nu este justificat având în vedere că nu s-a indicat relevanța acestora pentru desfășurarea procedurii de evaluare și emitere a titlului, fiind emisă o dispoziție în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care nu a fost atacată sub acest aspect, devenind astfel definitivă în sistemul căilor legale de atac conform Legii nr. 10/2001, existând elemente la dosarul întocmit pe numele reclamantului V.I., care să conducă la descrierea construcției care urmează a fi evaluată. Totodată, instanța de fond a constatat că pârâta nu a respectat condiția termenului rezonabil de soluționare a cererii formulată de către reclamanți, dispoziția de notificare fiind emisă în anul 2007, nefiind încă demarată nici în prezent procedura de evaluare a imobilului care a făcut obiectul notificării în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

De asemenea, instanța a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale, suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire, precum și obligarea în solidar la plata daunelor a funcționarului căruia i-a fost atribuit dosarul spre soluționare, având în vedere că reclamanții nu au dovedit existența unui prejudiciu suferit urmare a nesoluționării în cadrul termenului rezonabil a cererii acestora. 3. Recursul declarat de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenta-pârâtă, în cererea de recurs, prezintă etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, menționând că în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent dispoziției din 18 aprilie 2007, a fost transmis de Primăria mun. Craiova, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 12070/CC.

Fiind analizată legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamanți, s-a constatat că dosarul trebuie completat cu: înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcție, iar în etapa evaluării, dosarul de despăgubire a fost transmis la evaluatorul desemnat de Comisia Centrală în vederea întocmirii lucrării de specialitate (raportul de evaluare). Susține că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat Comisia la transmiterea deciziei la Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, fără a motiva acest capăt de cerere și fără a avea în vedere că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care nu poate să formuleze o cerere de opțiune în numele reclamanților.

O critică distinctă vizează obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON. Cu privire la acest aspect arată că obiectul cauzei îl reprezintă o obligație de a face și nu o obligație bănească, făcându-se aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2003, care nu vizează o împotrivire din partea Comisiei, reprezentantă a Statului Român, precum și faptul că nu dispune de un buget propriu pentru plata cheltuielilor de judecată. Solicită totodată aplicarea prevăzută art. 275 C. proc. civ. arătând că pentru soluționarea prezentei legi, a fost necesar un singur termen de judecată fără a se administra alte probe. Prin concluziile scrise depuse la dosar în 20 septembrie 2011, recurenta-pârâtă învederează faptul că în speța de față a fost întocmit raportul de evaluare, în ședința Comisiei Centrale din data de 26 mai 2011 a fost aprobată emiterea deciziei din 26 mai 2011 reprezentând titlu de despăgubire pe numele reclamanților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Intimații-reclamanți au supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a păși la etapa evaluării imobilului situat în Craiova, jud. Dolj, pentru care au formulat notificare din anul 2001 și după finalizarea acestei operațiuni administrative să emită titlu de despăgubire în cadrul procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prima instanță, pentru argumentele expuse, a considerat că acest refuz este nejustificat. Contextul formal al cauzei de față nu este contestat. Astfel, în baza Legii nr. 10/2001 a fost depusă notificarea din 2001 iar Primăria Craiova prin dispoziția din 18 aprilie 2007 a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, compus din teren și suprafața de 540 m.p. și construcție demolată, ce nu poate fi restituită în natură. În ceea ce privește contractul de concesiune de drepturi din 01 octombrie 2010 autentificat de BNP M.D., în raport de dispozițiile art. 1393 C. civ., în vigoare la acea dată, reclamanții au notificat pârâtei încheierea acestui contract cu notificare.

Este real că Titlul VII al Legii nr. 247/2005, reglementează etapele procedurii administrative și că nu impune un termen pentru emiterea deciziei privind acordarea de titluri de despăgubire, însă prin această procedură nu trebuie să se ajungă la soluționarea cu întârziere a cererilor și, implicit, la încălcarea prevederilor legale și a drepturilor fundamentale ale părților, cereri care trebuie astfel soluționate într-un termen rezonabil. Intimații-reclamanți au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei, potrivit art. 6 parag. 1 al C.E.D.O., termen care cuprinde durata procedurilor administrative impuse de lege. După emiterea titlurilor de despăgubiri potrivit art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, urmează a se emite titlu de plată în conformitate cu dispozițiile art. 14 1 alin. (4) și alin. (5) și a opțiunilor exprimate în condițiile legii.

Împrejurarea că prima instanță a prezentat procedura ulterioară emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, nu reprezintă o ultra petita, fiind expusă o etapă în cadrul procedurii legale pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv etapa valorificării titlului, care bineînțeles este supusă prevederilor legale menționate, astfel cum au fost modificate și completate prin O.U.G. nr. 81/2007. Cât privește critica recurentului-pârât cu privire la cuantumul prea mare al cheltuielilor de judecată la care a fost obligat către reclamanți, se constată că este neîntemeiată. Suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată reprezintă onorariul de avocat și ea se justifică în raport de munca depusă de apărător, și de pricina dedusă judecății cuantumul său nefiind nepotrivit de mare.

Instanța de control judiciar consideră că în aceste condiții nu este cazul a micșora onorariul apărătorului, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Cât privește susținerea că această entitate nu are un buget propriu, pentru a suporta aceste cheltuieli de judecată, este evident că este neîntemeiată de vreme ce în dosar parte este Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar legea prin art. 247 C. proc. civ. nu distinge sub acest aspect decât dacă este în „partea căzută în pretenții” ceea ce nu se poate contesta în cauză. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs. În consecință, în raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ. și cel al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 2423 din 28 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.