ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4472/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

sub nr. 714/2/2011 pe rolul Curții de Apel București, reclamanții I.B.P. și V.I.

prin mandatar I.B.P. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și cu funcționarul care se

face vinovat de refuzul de a rezolva dosarul, obligarea pârâtei la emiterea deciziei

prevăzută de lege, decizie care să conțină titlul de despăgubire, ca răspuns la

dispoziția din 18 aprilie 2007 emisă de Primăria mun. Craiova, jud. Dolj, obligarea

pârâtei să o transmită Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din

cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei

la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale suferite ca urmare a refuzului

emiterii titlului de despăgubire; obligarea în solidar la plata daunelor a funcționarului

căruia i-a fost atribuit dosarul spre soluționare, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor

de judecată.

Apel

Prin sentința nr. 2423

din 28 martie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea formulată

de reclamanții I.B.P. și V.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost obligată pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la evaluarea imobilului situat

în Craiova, jud. Dolj, compus din teren și construcție, ce face obiectul dispoziției

din 18 aprilie 2007 emisă de către Primarul mun. Craiova și să emită titlul de despăgubire

în favoarea reclamanților, cu mențiunea că reclamantul V.I. beneficiază de 100%

din contravaloarea construcției, iar pentru teren 50% (conform contractului de cesiune

de drepturi din 01 noiembrie 2010, iar reclamantul I.B.P. doar 30% din contravaloarea

terenului respectiv (conform aceluiași contract de cesiune de drepturi).

Instanța a obligat pârâtul

să transmită titlul de despăgubire către Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților - Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar

- cu respectarea opțiunii exprimată de către reclamanți, obligând pârâta la plata

cheltuielilor de judecată.

Instanța a respins capetele

de cerere nr. 3 și 4, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că prin notificarea din 2001 depusă în baza

Legii nr. 10/2001 și înregistrată la Primăria mun. Deva, reclamantul V.I. a formulat

cerere în vederea acordării de masuri reparatorii pentru imobilul în situat în Craiova,

jud. Dolj, compus din teren în suprafață de 540 m.p. și construcție demolată în

suprafață construită de 131,85 m.p.

Prin dispoziția din data

de 18 aprilie 2007 emisă de Primăria mun. Craiova, jud. Dolj, s-a dispus acordarea

de măsuri reparatorii pentru imobilul descris mai sus, ce nu poate fi restituit

în natură, dispoziție ce a fost comunicată și Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor și înregistrată de aceasta sub Dosar nr. 12070/CC, spre validare

în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

La data de 10

decembrie 2010 reclamanții s-au adresat Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - prin memoriu,

solicitând să se emită decizia reprezentând titlul de despăgubire și să fie transmisă

Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, pârâta comunicând că pentru soluționarea cererii

ar fi necesară depunerea unor înscrisuri cu privire la descrierea construcției aferentă

imobilului, care a făcut obiectul dispoziției emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prima instanță reține

că în temeiul Legii nr. 247/2005 au fost stabilite etape administrative pentru obținerea

despăgubirilor prevăzute de lege, însă refuzul pârâtei de a proceda la evaluarea

imobilului care a făcut obiectul notificării și, ulterior, de a proceda la emiterea

titlului de despăgubire potrivit cotelor reținute mai sus este nejustificat.

Astfel, motivul invocat

de către pârâtă în sensul că urmează a fi depuse și alte înscrisuri privind descrierea

construcției nu este justificat având în vedere că nu s-a indicat relevanța acestora

pentru desfășurarea procedurii de evaluare și emitere a titlului, fiind emisă o

dispoziție în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care nu a fost atacată sub

acest aspect, devenind astfel definitivă în sistemul căilor legale de atac conform

Legii nr. 10/2001, existând elemente la dosarul întocmit pe numele reclamantului

V.I., care să conducă la descrierea construcției care urmează a fi evaluată.

Totodată, instanța de

fond a constatat că pârâta nu a respectat condiția termenului rezonabil de soluționare

a cererii formulată de către reclamanți, dispoziția de notificare fiind emisă în

anul 2007, nefiind încă demarată nici în prezent procedura de evaluare a imobilului

care a făcut obiectul notificării în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

De asemenea, instanța

a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la

plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale, suferite ca urmare a refuzului

emiterii titlului de despăgubire, precum și obligarea în solidar la plata daunelor

a funcționarului căruia i-a fost atribuit dosarul spre soluționare, având în vedere

că reclamanții nu au dovedit existența unui prejudiciu suferit urmare a nesoluționării

în cadrul termenului rezonabil a cererii acestora.

Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și dispozițiile cu caracter general

cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă, în cererea

de recurs, prezintă etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, menționând că în cauza supusă judecății, etapa transmiterii

și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea

de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent dispoziției

din 18 aprilie 2007, a fost transmis de Primăria mun. Craiova, în calitate de entitate

notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 12070/CC.

Fiind analizată legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului

notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamanți, s-a constatat că

dosarul trebuie completat cu: înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului

construcție, iar în etapa evaluării, dosarul de despăgubire a fost transmis la evaluatorul

desemnat de Comisia Centrală în vederea întocmirii lucrării de specialitate (raportul

de evaluare).

Susține că instanța de

fond în mod netemeinic și nelegal a obligat Comisia la transmiterea deciziei la

Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, fără a motiva acest capăt de

cerere și fără a avea în vedere că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor care nu poate să formuleze o cerere de opțiune în numele reclamanților.

O critică distinctă vizează

obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.

Cu privire la acest aspect

arată că obiectul cauzei îl reprezintă o obligație de a face și nu o obligație bănească,

făcându-se aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2003, care nu vizează o împotrivire

din partea Comisiei, reprezentantă a Statului Român, precum și faptul că nu dispune

de un buget propriu pentru plata cheltuielilor de judecată.

Solicită totodată aplicarea

prevăzută art. 275 C. proc. civ. arătând că pentru soluționarea prezentei legi,

a fost necesar un singur termen de judecată fără a se administra alte probe.

Prin concluziile scrise

depuse la dosar în 20 septembrie 2011, recurenta-pârâtă învederează faptul că în

speța de față a fost întocmit raportul de evaluare, în ședința Comisiei Centrale

din data de 26 mai 2011 a fost aprobată emiterea deciziei din 26 mai 2011 reprezentând

titlu de despăgubire pe numele reclamanților.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante.

Intimații-reclamanți au

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a păși la etapa evaluării

imobilului situat în Craiova, jud. Dolj, pentru care au formulat notificare din

anul 2001 și după finalizarea acestei operațiuni administrative să emită titlu de

despăgubire în cadrul procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prima instanță, pentru

argumentele expuse, a considerat că acest refuz este nejustificat.

Contextul formal al cauzei

de față nu este contestat.

Astfel, în baza Legii

nr. 10/2001 a fost depusă notificarea din 2001 iar Primăria Craiova prin dispoziția

din 18 aprilie 2007 a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat

în Craiova, compus din teren și suprafața de 540 m.p. și construcție demolată, ce

nu poate fi restituită în natură.

În ceea ce privește contractul

de concesiune de drepturi din 01 octombrie 2010 autentificat de BNP M.D., în raport

de dispozițiile art. 1393 C. civ., în vigoare la acea dată, reclamanții au notificat

pârâtei încheierea acestui contract cu notificare.

Este real că Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, reglementează etapele procedurii administrative și că nu

impune un termen pentru emiterea deciziei privind acordarea de titluri de despăgubire,

însă prin această procedură nu trebuie să se ajungă la soluționarea cu întârziere

a cererilor și, implicit, la încălcarea prevederilor legale și a drepturilor fundamentale

ale părților, cereri care trebuie astfel soluționate într-un termen rezonabil.

Intimații-reclamanți au

dreptul la un proces echitabil și la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei,

potrivit art. 6 parag. 1 al C.E.D.O., termen care cuprinde durata procedurilor administrative

impuse de lege.

După emiterea titlurilor

de despăgubiri potrivit art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, urmează a

se emite titlu de plată în conformitate cu dispozițiile art. 14

1

alin. (4) și alin. (5) și a opțiunilor exprimate în condițiile legii.

Împrejurarea că prima

instanță a prezentat procedura ulterioară emiterii deciziei reprezentând titlu de

despăgubire, nu reprezintă o ultra petita, fiind expusă o etapă în cadrul procedurii

legale pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv

etapa valorificării titlului, care bineînțeles este supusă prevederilor legale menționate,

astfel cum au fost modificate și completate prin O.U.G. nr. 81/2007.

Cât privește critica recurentului-pârât

cu privire la cuantumul prea mare al cheltuielilor de judecată la care a fost obligat

către reclamanți, se constată că este neîntemeiată.

Suma de 5.000 RON cheltuieli

de judecată reprezintă onorariul de avocat și ea se justifică în raport de munca

depusă de apărător, și de pricina dedusă judecății cuantumul său nefiind nepotrivit

de mare.

Instanța de control judiciar

consideră că în aceste condiții nu este cazul a micșora onorariul apărătorului,

nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

Cât privește susținerea

că această entitate nu are un buget propriu, pentru a suporta aceste cheltuieli

de judecată, este evident că este neîntemeiată de vreme ce în dosar parte este Statul

Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar legea

prin art. 247 C. proc. civ. nu distinge sub acest aspect decât dacă este în „partea

căzută în pretenții” ceea ce nu se poate contesta în cauză.

instanței de recurs.

În consecință, în raport

de cele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și cel

al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

nr. 2423 din 28 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2011.