ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.02.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2009

HOTĂRÂRE
04.02.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 13 martie 2008,

reclamanta D.A. a chemat în judecată C.C.

s

.D.,

solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire pentru imobilul situat în Călărași, în conformitate cu prevederile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin dispoziția nr. 1325 din 28 martie 2005 a dispus

acordarea de

despăgubiri în valoare de 524.500 lei pentru imobilul susmenționat, preluat

abuziv de

Statul

Român, iar ulterior, dosarul cu documentația aferentă au fost înaintate

autorității pârâte care, cu toate demersurile efectuate, nu a emis decizia

reprezentând titlu de despăgubire.

Prin sentința civilă nr. 1823

din 17 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la emiterea titlului de

despăgubire pentru imobilul în litigiu.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, deși nu este reglementat un termen de

soluționare a dosarelor ce revin spre competență autorității în cauză,

avându-se în vedere timpul scurs de la emiterea dispoziției primarului, de

circa 3 ani, acțiunea apare ca întemeiată, pârâta neluând măsuri eficiente de

soluționare a cererii reclamantei.

Împotriva sentinței a

declarat recurs C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat

că potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 procedura administrativă

prevăzută la Cap. V vizează analizarea dosarelor constituite în temeiul Legii nr.

10/2001, atât sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în

natură, cât și al cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent.

Ulterior acestei analize,

dosarele vor fi transmise evaluatorului desemnat aleatoriu, iar în baza

raportului de evaluare, comisia va proceda la emiterea deciziei reprezentând

titlu de despăgubire.

Referitor la cererea

reclamantei, s-a arătat că aceasta a rămas fără obiect, dosarul fiind analizat

în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură și ulterior

transmis către un evaluator în conformitate cu criteriile stabilite prin Decizia

nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D. prin care s-a hotărât soluționarea

dosarelor în ordinea înregistrării lor.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

din modul de manifestare a pârâtei față de notificarea reclamantei, rezultând

refuzul de a-i soluționa cererea cu celeritate.

În cauză, dosarul și

documentația privind imobilul expropriat al autoarei reclamantei au fost

transmise din anul 2005 C.C.S.D., după ce, în prealabil, a fost emisă dispoziția

nr. 1325 din 28 martie 2005 prin care s-au acordat măsuri reparatorii sub forma

titlurilor de valoare nominală.

Faptul că prin Legea nr. 247/2005

nu s-a stabilit un termen pentru finalizarea procedurii administrative de

soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziilor reprezentând

titluri de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru autoritatea

pârâtă pentru tergiversare și nesoluționarea într-un termen rezonabil, ce ar

constitui o garanție a unui proces echitabil, consfințit de art. 6 din C.E.D.O.,

atât în procedura prealabilă, cât și în continuare.

Or, din modul în care pârâta

a înțeles să se manifeste față de solicitarea reclamantei, rezultă nu numai că

nu are în vedere un asemenea termen, ci, dimpotrivă, intenția de tergiversare,

comisia nebeneficiind de o marjă de apreciere discreționară de natură să aducă

atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

În raport de cele expuse mai

sus, ținând cont și de împrejurarea că transmiterea dosarului pentru evaluare

nu reprezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în continuare

în soluționarea cererii reclamantei, Curtea va respinge ca nefondat recursul

declarat în cauză.

Respinge

recursul declarat

de Statul Român prin

C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 1823 din

17 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-01-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 248/2009
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 mai 2008, reclamantul M.A. a chemat în judecată A.N.R.P. și C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtelor la eliberarea
ÎCCJ 2010-12-03
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5401/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Craiova
ÎCCJ 2007-04-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1924/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată Tribunalului București la data de 7 februarie 2006, reclamantul C.S. a chemat în judecată Guvernul României, A.N.R.P. și C.C.S.D.,
ÎCCJ 2010-04-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2162/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 decembrie 2008, reclamanta C.E., în nume propriu și în calitate de mandatar pentru B.T., a solicitat ca în contradictoriu
ÎCCJ 2010-04-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2211/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3447 din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeia
Sursă