ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 13 martie 2008,
reclamanta D.A. a chemat în judecată C.C.
s
.D.,
solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de
despăgubire pentru imobilul situat în Călărași, în conformitate cu prevederile
Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că prin dispoziția nr. 1325 din 28 martie 2005 a dispus
acordarea de
despăgubiri în valoare de 524.500 lei pentru imobilul susmenționat, preluat
abuziv de
Statul
Român, iar ulterior, dosarul cu documentația aferentă au fost înaintate
autorității pârâte care, cu toate demersurile efectuate, nu a emis decizia
reprezentând titlu de despăgubire.
Prin sentința civilă nr. 1823
din 17 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la emiterea titlului de
despăgubire pentru imobilul în litigiu.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că, deși nu este reglementat un termen de
soluționare a dosarelor ce revin spre competență autorității în cauză,
avându-se în vedere timpul scurs de la emiterea dispoziției primarului, de
circa 3 ani, acțiunea apare ca întemeiată, pârâta neluând măsuri eficiente de
soluționare a cererii reclamantei.
Împotriva sentinței a
declarat recurs C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat
că potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 procedura administrativă
prevăzută la Cap. V vizează analizarea dosarelor constituite în temeiul Legii nr.
10/2001, atât sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în
natură, cât și al cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent.
Ulterior acestei analize,
dosarele vor fi transmise evaluatorului desemnat aleatoriu, iar în baza
raportului de evaluare, comisia va proceda la emiterea deciziei reprezentând
titlu de despăgubire.
Referitor la cererea
reclamantei, s-a arătat că aceasta a rămas fără obiect, dosarul fiind analizat
în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură și ulterior
transmis către un evaluator în conformitate cu criteriile stabilite prin Decizia
nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D. prin care s-a hotărât soluționarea
dosarelor în ordinea înregistrării lor.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304
și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,
din modul de manifestare a pârâtei față de notificarea reclamantei, rezultând
refuzul de a-i soluționa cererea cu celeritate.
În cauză, dosarul și
documentația privind imobilul expropriat al autoarei reclamantei au fost
transmise din anul 2005 C.C.S.D., după ce, în prealabil, a fost emisă dispoziția
nr. 1325 din 28 martie 2005 prin care s-au acordat măsuri reparatorii sub forma
titlurilor de valoare nominală.
Faptul că prin Legea nr. 247/2005
nu s-a stabilit un termen pentru finalizarea procedurii administrative de
soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziilor reprezentând
titluri de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru autoritatea
pârâtă pentru tergiversare și nesoluționarea într-un termen rezonabil, ce ar
constitui o garanție a unui proces echitabil, consfințit de art. 6 din C.E.D.O.,
atât în procedura prealabilă, cât și în continuare.
Or, din modul în care pârâta
a înțeles să se manifeste față de solicitarea reclamantei, rezultă nu numai că
nu are în vedere un asemenea termen, ci, dimpotrivă, intenția de tergiversare,
comisia nebeneficiind de o marjă de apreciere discreționară de natură să aducă
atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.
În raport de cele expuse mai
sus, ținând cont și de împrejurarea că transmiterea dosarului pentru evaluare
nu reprezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în continuare
în soluționarea cererii reclamantei, Curtea va respinge ca nefondat recursul
declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat
de Statul Român prin
C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 1823 din
17 iunie 2008 a Curții de Apel
București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 4 februarie 2009.