ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2160/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea adresată instanței de fond. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 iulie 2008 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanții M.L., M.G. și M.S., în calitate de moștenitori legali ai defunctului M.M., au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 2082 din 28 mai 2008 privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, decizie emisă de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună modificarea deciziei contestate în sensul majorării cuantumului despăgubirilor.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat, în esență, următoarele: Prin decizia contestată se acordă autorului lor titlul de despăgubire în cuantum de 6.077,38 lei (RON), valoare stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 967/CC. Autorul reclamanților – M.M. - a formulat cerere de restituire în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 391 mp situat în Suceava, Str. Grigore Vindereu, fiindu-i restituită în natură doar suprafața de 252 mp. Pentru diferența de teren, în suprafață de 139 mp, prin dispoziția nr. 2295 din 10 iunie 2005, primăria municipiului Suceava a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în sumă totală de 117.142.773 lei (ROL).

Ulterior, în baza raportului de evaluare întocmit în dosarul nr. 967/CC, valoarea despăgubirilor a fost stabilită la suma de 6.077,38 lei (RON). Reclamanții consideră că despăgubirile acordate sunt net inferioare valorii reale a terenului, deși în raportul de evaluare se menționează că „terenul în zonă are o plajă valorică cuprinsă între 75-150 euro/mp", motiv pentru care solicită instanței să aibă în vedere cuantumul despăgubirilor acordate inițial de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Statul Român prin comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a susținut că decizia contestată este legală și temeinică în raport cu procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 146 din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților și a dispus modificarea Deciziei nr. 2082 din 28 mai 2008 emisă de comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor în sensul că se emite titlul de despăgubire pentru valoarea de 16.323 lei (RON) în loc de 6.077,38 lei (RON). Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: - în ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de pârât, Curtea de apel a reținut că această procedură nu este obligatorie, întrucât în privința obținerii despăgubirilor este urmată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

- Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin decizia contestată au fost stabilite despăgubiri în favoarea autorului reclamanților în cuantum de 6.077,38 lei (RON), având în vedere raportul de expertiză în care se menționează suma de 1.946 euro (6.435 lei - RON), reprezentând 46 lei (RON)/mp, în considerarea faptului că datorită formei și suprafeței (139 mp) terenului, acesta este impracticabil pentru construcții, fiind în prezent drum public. A reținut Curtea de apel că nu este imputabil reclamanților faptul că suprafața respectivă de teren este în prezent drum public, întrucât s-a ajuns la această situație, ca urmare a preluării abuzive a terenului autorului lor, iar principiul restitutio in integrum impune acordarea de despăgubiri în funcție de valoarea pe care terenul ar fi avut-o dacă ar fi rămas în posesia reclamanților și nu și-ar fi schimbat configurația, destinația și dimensiunile.

Astfel, instanța a avut în vedere că, potrivit unui raport de expertiză întocmit cu ocazia soluționării unui dosar civil având ca obiect suprafețe de teren limitrofe terenului ce face obiectul prezentei cauze, prețul terenului în zonă este de 120 lei (RON)/mp, valoare ce poate fi luată în considerare, întrucât este inferioară limitei minime de 75 euro/mp (262 lei (RON)/mp), menționate în raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator S.O. în dosarul administrativ al cauzei nr. 967/CC. Curtea de apel a concluzionat că, în raport cu prețul de 120 lei (RON)/mp, valoarea despăgubirilor aferente suprafeței de teren în litigiu (139 mp) este de 16.680 lei din care se scade suma de 357,62 lei (RON) primită ca despăgubiri în anul 1967, după cum se precizează în conținutul deciziei contestate, rezultând în final suma de 16.323 lei (RON).

3. Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței civile nr. 146 din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor considerând-o nelegală și netemeinică. - Un prim motiv de recurs vizează greșita soluționare a excepției lipsei plângerii prealabile, excepție invocată în fața instanței de fond. Instanța de fond a apreciat că nu se impune parcurgerea procedurii prealabile pentru că cererile se soluționează cu celeritate, deși art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede că deciziile se atacă în condițiile Legii nr. 554/2004.

- Un al doilea motiv de recurs vizează greșita interpretare a cauzei dedusă judecății pentru că nu se poate vorbi despre repunerea în situația anterioară decât în cazul în care, în temeiul Legii nr. 10/2001, se restituie în natură imobilele preluate abuziv, ori în cazul reclamanților, prin Decizia nr. 2052/2008 a comisiei centrale se emite titlul de despăgubiri. - se invocă faptul că instanța de fond a soluționat cauza în baza unui raport de evaluare întocmit în cadrul unui proces de partaj, dosar ce a avut ca obiect suprafețe de teren aferente terenului litigios și nu terenul în cauză, deși prevederile legale stabilesc obligativitatea efectuării unui raport de evaluare de către un evaluator autorizat desemnat de comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.

- un astfel de raport a fost efectuat în cauză, a fost comunicat beneficiarilor dar nu s-au formulat obiecțiuni de către reclamanți, iar acest raport a fost ignorat de instanța de fond. Intimatele M.S., M.L. și M.G. au formulat întâmpinare și s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor pentru următoarele considerente: Reclamanții, au contestat, în fața instanței de fond, Decizia nr. 2082/28 mai 2008 a comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor fiind nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate.

Conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 deciziile adoptate de către comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, iar potrivit art. 19 alin. (2) din același act normativ valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. Din interpretarea acestor texte rezultă că, anterior formulării cererii de chemare în judecată, persoanele care se consideră vătămate trebuie să formuleze plângere prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, către autoritatea emitentă.

Modul de redactare a prevederilor legale conduce la ideea caracterului obligatoriu al acestei proceduri și numai după parcurgerea acesteia partea vătămată se poate adresa instanței de judecată. Conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 partea vătămată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competentă, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Chiar art. 109 alin. (2) C. proc. civ. dă posibilitatea ca, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Din probele aflate la dosar nu rezultă că reclamanții ar fi respectat obligația parcurgerii procedurii prealabile, iar respectarea acesteia face ca cererea adresată instanței de fond să fie inadmisibilă. Nefiind făcută dovada îndeplinirii procedurii prealabile, acțiunea reclamanților este inadmisibilă iar soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor va fi admis, va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi admisă excepția lipsei procedurii administrative prealabile și va fi respinsă acțiunea reclamanților ca inadmisibilă.

Fiind soluționată cauza pe baza unei excepții, nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român prin comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 146 din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite excepția lipsei procedurii administrative prealabile și, în consecință, respinge acțiunea ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009.