ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2160/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

instanței de fond.

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la data de 24 iulie

2008 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanții M.L., M.G.

și M.S., în calitate de moștenitori legali ai defunctului M.M., au formulat

contestație împotriva Deciziei nr. 2082 din 28 mai 2008 privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, decizie emisă de

Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, solicitând instanței ca,

prin  hotărârea ce o va pronunța, să dispună modificarea deciziei  contestate în

sensul majorării cuantumului despăgubirilor.

În

motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat, în esență,

următoarele:

Prin

decizia contestată se acordă autorului lor titlul de despăgubire în cuantum de

6.077,38 lei (RON), valoare stabilită prin raportul de evaluare întocmit în

dosarul nr. 967/CC.

Autorul

reclamanților – M.M. - a formulat cerere de restituire în natură sau acordarea

de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 391 mp

situat în Suceava, Str. Grigore Vindereu, fiindu-i restituită în natură doar

suprafața de 252 mp.

Pentru diferența de teren, în suprafață de 139 mp, prin dispoziția nr. 2295

din 10 iunie 2005, primăria municipiului Suceava a dispus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent în sumă totală de

117.142.773

lei (ROL).

Ulterior, în baza raportului de evaluare întocmit în dosarul nr. 967/CC,

valoarea despăgubirilor a fost stabilită la suma de 6.077,38 lei (RON).

Reclamanții

consideră că despăgubirile acordate sunt net inferioare valorii reale a

terenului, deși în raportul de evaluare se menționează că „terenul în zonă are

o plajă valorică cuprinsă între 75-150 euro/mp", motiv pentru care

solicită instanței să aibă în vedere cuantumul despăgubirilor acordate inițial

de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Statul Român prin comisia centrală pentru

stabilirea despăgubirilor a invocat excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a

susținut că decizia contestată este legală și temeinică în raport cu procedura

reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

2.

Soluția instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 146 din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

reclamanților și a dispus modificarea Deciziei nr. 2082 din 28 mai 2008 emisă de comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor în sensul că se emite titlul

de despăgubire pentru valoarea de 16.323 lei (RON) în loc de 6.077,38 lei

(RON).

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

- în

ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art.

7 din Legea nr. 554/2004, invocată de pârât, Curtea de apel a reținut că

această procedură nu este obligatorie, întrucât în privința obținerii

despăgubirilor este urmată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

- Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin decizia contestată au

fost stabilite despăgubiri în favoarea autorului reclamanților în cuantum de

6.077,38 lei (RON), având în vedere raportul de expertiză în care se

menționează suma de 1.946 euro (6.435 lei - RON), reprezentând 46 lei (RON)/mp,

în considerarea faptului că datorită formei și suprafeței (139 mp) terenului,

acesta este impracticabil pentru construcții, fiind în prezent drum public.

A reținut Curtea de apel că nu este imputabil reclamanților faptul că

suprafața respectivă de teren este în prezent drum public, întrucât s-a ajuns

la această situație, ca urmare a preluării abuzive a terenului autorului lor,

iar principiul restitutio in integrum impune acordarea de despăgubiri în

funcție de valoarea pe care terenul ar fi avut-o dacă ar fi rămas în posesia

reclamanților și nu și-ar fi schimbat configurația, destinația și dimensiunile.

Astfel,

instanța a avut în vedere că, potrivit unui raport de expertiză întocmit cu

ocazia soluționării unui dosar civil având ca obiect suprafețe de teren

limitrofe terenului ce face obiectul prezentei cauze, prețul terenului în zonă

este de 120 lei (RON)/mp, valoare ce poate fi luată în considerare, întrucât

este inferioară limitei minime de 75 euro/mp (262 lei (RON)/mp), menționate în

raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator S.O. în dosarul

administrativ al cauzei nr. 967/CC.

Curtea

de apel a concluzionat că, în raport cu prețul de 120 lei (RON)/mp, valoarea despăgubirilor

aferente suprafeței de teren în litigiu (139 mp) este de 16.680 lei din care se

scade suma de 357,62 lei (RON) primită ca despăgubiri în anul 1967, după cum se

precizează în conținutul deciziei contestate, rezultând în final suma de 16.323

lei (RON).

3.

Calea de atac exercitată.

Împotriva

sentinței civile nr. 146 din 21 noiembrie 2008 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs pârâtul Statul Român prin comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor

considerând-o nelegală și netemeinică.

- Un

prim motiv de recurs vizează greșita soluționare a excepției lipsei plângerii

prealabile, excepție invocată în fața instanței de fond.

Instanța de fond a apreciat că nu se impune parcurgerea procedurii

prealabile pentru că cererile se soluționează cu celeritate, deși art. 19 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede că deciziile se atacă în condițiile Legii

nr. 554/2004.

- Un al doilea motiv de recurs vizează greșita interpretare a cauzei

dedusă judecății pentru că nu se poate vorbi despre repunerea în situația anterioară

decât în cazul în care, în temeiul Legii nr. 10/2001, se restituie în natură

imobilele preluate abuziv, ori în cazul reclamanților, prin Decizia nr. 2052/2008

a comisiei centrale se emite titlul de despăgubiri.

- se invocă faptul că instanța de fond a soluționat cauza în baza unui

raport de evaluare întocmit în cadrul unui proces de partaj, dosar ce a avut ca

obiect suprafețe de teren aferente terenului litigios și nu terenul în cauză,

deși prevederile legale stabilesc obligativitatea efectuării unui raport de

evaluare de către un evaluator autorizat desemnat de comisia centrală pentru

stabilirea despăgubirilor.

- un astfel de raport a fost efectuat în cauză, a fost comunicat beneficiarilor

dar nu s-au formulat obiecțiuni de către reclamanți, iar acest raport a fost

ignorat de instanța de fond.

Intimatele M.S., M.L. și M.G. au formulat întâmpinare și s-a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale

incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de comisia

centrală pentru stabilirea despăgubirilor pentru următoarele considerente:

Reclamanții, au contestat, în fața instanței de fond, Decizia nr. 2082/28 mai 2008 a comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor fiind nemulțumiți de

cuantumul despăgubirilor acordate.

Conform prevederilor

art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 deciziile adoptate de către

comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor pot fi atacate cu contestație

în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu

cu statul, reprezentat prin comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor,

iar potrivit art. 19 alin. (2) din același act normativ valorificarea

titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii

administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă și

irevocabilă a hotărârii judecătorești.

Din

interpretarea acestor texte rezultă că, anterior formulării cererii de chemare

în judecată, persoanele care se consideră vătămate trebuie să formuleze

plângere prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, către

autoritatea emitentă. Modul de redactare a prevederilor legale conduce la ideea

caracterului obligatoriu al acestei proceduri și numai după parcurgerea

acesteia partea vătămată se poate adresa instanței de judecată.

Conform art. 7

din Legea nr. 554/2004 partea vătămată, înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competentă, trebuie să solicite autorității publice

emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de

30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia.

Chiar art. 109 alin.

(2) C. proc. civ. dă posibilitatea ca, în cazurile anume prevăzute de lege,

sesizarea instanței competente să se facă numai după îndeplinirea unei

proceduri prealabile.

Din probele

aflate la dosar nu rezultă că reclamanții ar fi respectat obligația parcurgerii

procedurii prealabile, iar respectarea acesteia face ca cererea adresată

instanței de fond să fie inadmisibilă.

Nefiind făcută

dovada îndeplinirii procedurii prealabile, acțiunea reclamanților este

inadmisibilă iar soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De aceea, în

baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de comisia centrală pentru

stabilirea despăgubirilor va fi admis, va fi modificată sentința atacată în sensul

că va fi admisă excepția lipsei procedurii administrative prealabile și va fi

respinsă acțiunea reclamanților ca inadmisibilă.

Fiind soluționată cauza pe

baza unei excepții, nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs ce

vizează fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Statul

Român prin comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 146 din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că admite excepția lipsei procedurii administrative prealabile și, în

consecință, respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2009.