ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 august 2011 și precizată ulterior, reclamanta I.E.P. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor să procedeze la evaluarea imobilelor constând în suprafața de 481 mp teren și casă de locuit - situate în Suceava, jud. Suceava pentru care s-a emis Dispoziția nr. 2588 din 24 august 2006 a Primarului municipiului Suceava, obligarea pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire la valoarea actualizată și la plata daunelor cominatorii.

În motivarea acțiunii a arătat că prin Dispoziția primarului municipiului Suceava s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele teren și construcții ce au aparținut inițial cu titlul de proprietate autoarei reclamantei – M.V., că dispoziția a fost înaintată pârâtelor în vederea evaluării și emiterii titlului de despăgubire, care refuză nejustificat îndeplinirea acestor obligații legale, deși au fost sesizate în repetate rânduri de reclamantă. Hotărârea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 402 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta I.E.P., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să trimită dosarul reclamantei care conține Dispoziția Primarului municipiului Suceava nr. 2588/2006 pentru evaluarea bunurilor și să emită decizia legală în baza raportului de evaluare astfel întocmit. Prin aceeași sentință s-au respins ca nefondate celelalte solicitări ale reclamantei. S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 2588 din 24 august 2006, Primarul municipiului Suceava a respins notificarea depusă de M.V. - autoarea reclamantei - privind restituirea în natură a imobilelor casă de locuit și teren de 481 m.p., identic cu parcela 856 cu casa nr. X și teren aferent aparținând C.F. Com. Cad. Suceava și a propus acordarea de titluri de despăgubiri la valoarea ce va fi stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, reclamanta se încadrează în ipoteza prev. de alin. (2) al.

art. 16 Legea nr. 247/2005, respectiv, dispoziția emisă de primar nu are consemnată suma care urmează a se acorda ca despăgubire, așa încât, în această ipoteză, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarului în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură și dacă se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul se transmite evaluatorului sau societății de evaluare desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare. S-a mai reținut de către instanța de fond că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a confirmat - în întâmpinările depuse la dosar - că cererea reclamantei a trecut de etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

A apreciat judecătorul fondului că întrucât până în prezent Comisia Centrală nu a îndeplinit nici un act în vederea transmiterii dosarului reclamantei către un evaluator/ societate de evaluatori desemnată este depășit termenul rezonabil, necesar autorității pârâte pentru procesarea și finalizarea dosarului cu care a fost investită. S-a arătat in considerentele hotărârii că, deși Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu cuprinde prevederi legate de termenul în care pârâta are obligația de a verifica legalitatea dosarului reclamantei și de a înainta acest dosar evaluatorului desemnat, însă scurgerea unui termen de 5 ani de la data emiterii Dispoziției, înlăuntrul căruia Comisia Centrală nu a înfăptuit nici un act în vederea finalizării dosarului reclamantei vine în contradicție flagrantă cu ideea de celeritate a procedurilor propusă și urmărită de acest act normativ.

Văzând dispozițiile art. 16 precum și art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, din care rezultă că în procesul de evaluare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, numai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor îi sunt atribuite competențe, a respins instanța acțiunea formulată in contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. În fine, Curtea de Apel a apreciat că termenul la care Comisia Centrală va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire depinde de activitatea evaluatorului sau a comisiei de evaluatori desemnată și de timpul pe care aceștia îl vor aloca evaluării și cuantificării despăgubirilor așa încât, în lipsa elementului constând în atitudinea intenționată a Comisiei Centrale, nu poate fi admisă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere pentru neemiterea titlului de despăgubiri.

Recursul. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că dosarul aferent Dispoziției nr. 2588/2006 a fost analizat in privința legalității respingerii cererii de restituire in natură a imobilului constatându-se că măsura este legală. S-a susținut de asemenea că soluționarea dosarelor se face in virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu in baza cererii exprimate de persoana îndreptățită, numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din aceeași lege, așa cum a fost modificat și completat prin O.U.G.

nr. 81/2007. A mai arătat că instanța de fond nu a reținut aspectele legate de ordinea de soluționare a dosarelor, respectiv ordinea înregistrării, stabilită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale. Totodată s-a susținut in motivele de recurs că hotărârea nu poate fi pusă in executare in termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dat fiind că urmează a fi parcursă procedura evaluării, termenul stabilit prin contractul de prestări servicii fiind de 20 de zile, urmat de comunicarea raportului și de eventualele obiecțiuni la raport. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs.

Recurenta – pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat instanței să rețină că instanța de fond in mod netemeinic a obligat la emiterea deciziei in condițiile adoptării O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 potrivit căreia se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, termen care prin Legea nr. 117/2012 a fost prelungit până la data de 15 mai 2013. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru motivele și in limitele care vor fi prezentate în continuare.

Prin Dispoziția nr. 2588 din 24 august 2006, Primarul municipiului Suceava a respins notificarea depusă de M.V. - autoarea reclamantei - privind restituirea în natură a imobilelor casă de locuit și teren de 481 m.p., identic cu parcela 856 cu casa nr. 352 și teren aferent aparținând C.F. Com. Cad. Suceava și a propus acordarea de titluri de despăgubiri la valoarea ce va fi stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a recunoscut prin întâmpinarea depusă la fond și prin motivele de recurs că dosarul aferent Dispoziției nr. 2588 din data de 24 august 2006 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către Primăria Municipiului Suceava și înregistrat sub numărul 28094/CC/2006, iar până la momentul redactării motivelor de recurs nu a fost transmis către evaluator.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după primirea dispoziției emise de entitatea investită cu soluționarea notificării, însoțită de întreaga documentație aferentă acesteia, Secretariatul Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor procedează la analizarea dosarelor în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură și va proceda la transmiterea lor către evaluator sau societatea de evaluare desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare. În raport cu data depunerii de către intimata - reclamantă a Dosarului de despăgubire înregistrat sub nr. 28094/CC/2006, instanța de fond a constatat judicios că, la data formulării acțiunii în justiție, s-a depășit termenul rezonabil de parcurgere a etapelor prevăzute de lege pentru procedura administrativă și de finalizare a acesteia.

Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; - De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; - O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 402 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată. Obligă autoritatea pârâtă să emită decizia-titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.