ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la

data de 30 august 2011 și precizată ulterior, reclamanta I.E.P. în

contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a

solicitat să se dispună obligarea pârâtelor să procedeze la evaluarea

imobilelor constând în suprafața de 481 mp teren și casă de locuit - situate în

Suceava, jud. Suceava pentru care s-a emis Dispoziția nr. 2588 din 24 august

2006 a Primarului municipiului Suceava, obligarea pârâtelor la emiterea

titlului de despăgubire la valoarea actualizată și la plata daunelor

cominatorii.

În motivarea acțiunii

a arătat că prin Dispoziția primarului municipiului Suceava s-a propus

acordarea de despăgubiri pentru imobilele teren și construcții ce au aparținut

inițial cu titlul de proprietate autoarei reclamantei – M.V., că dispoziția a fost

înaintată pârâtelor în vederea evaluării și emiterii titlului de despăgubire,

care refuză nejustificat îndeplinirea acestor obligații legale, deși au fost

sesizate în repetate rânduri de reclamantă.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin Sentința nr. 402

din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte, acțiunea formulată de

reclamanta I.E.P., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să trimită dosarul reclamantei care conține Dispoziția

Primarului municipiului Suceava nr. 2588/2006 pentru evaluarea bunurilor și să

emită decizia legală în baza raportului de evaluare astfel întocmit.

Prin aceeași sentință

s-au respins ca nefondate celelalte solicitări ale reclamantei.

S-a respins ca

nefondată acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 2588 din 24

august 2006, Primarul municipiului Suceava a respins notificarea depusă de M.V.

- autoarea reclamantei - privind restituirea în natură a imobilelor casă de

locuit și teren de 481 m.p., identic cu parcela 856 cu casa nr. X și teren

aferent aparținând C.F. Com. Cad. Suceava și a propus acordarea de titluri de despăgubiri

la valoarea ce va fi stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că, reclamanta se încadrează în ipoteza prev.

de alin. (2) al. art. 16 Legea nr. 247/2005, respectiv, dispoziția emisă de

primar nu are consemnată suma care urmează a se acorda ca despăgubire, așa

încât, în această ipoteză, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la

analizarea dosarului în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură și dacă se constată că în mod întemeiat cererea de

restituire în natură a fost respinsă, dosarul se transmite evaluatorului sau

societății de evaluare desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare.

S-a mai reținut de

către instanța de fond că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a confirmat - în întâmpinările depuse la dosar - că cererea

reclamantei a trecut de etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire

în natură.

A apreciat

judecătorul fondului că întrucât până în prezent Comisia Centrală nu a îndeplinit

nici un act în vederea transmiterii dosarului reclamantei către un evaluator/

societate de evaluatori desemnată este depășit termenul rezonabil, necesar

autorității pârâte pentru procesarea și finalizarea dosarului cu care a fost

investită.

S-a arătat in

considerentele hotărârii că, deși Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu cuprinde

prevederi legate de termenul în care pârâta are obligația de a verifica

legalitatea dosarului reclamantei și de a înainta acest dosar evaluatorului

desemnat, însă scurgerea unui termen de 5 ani de la data emiterii Dispoziției, înlăuntrul

căruia Comisia Centrală nu a înfăptuit nici un act în vederea finalizării

dosarului reclamantei vine în contradicție flagrantă cu ideea de celeritate a

procedurilor propusă și urmărită de acest act normativ.

Văzând dispozițiile art.

16 precum și art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, din care rezultă că

în procesul de evaluare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

numai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor îi sunt atribuite

competențe, a respins instanța acțiunea formulată in contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În fine, Curtea de

Apel a apreciat că termenul la care Comisia Centrală va emite decizia

reprezentând titlul de despăgubire depinde de activitatea evaluatorului sau a comisiei

de evaluatori desemnată și de timpul pe care aceștia îl vor aloca evaluării și

cuantificării despăgubirilor așa încât, în lipsa elementului constând în atitudinea

intenționată a Comisiei Centrale, nu poate fi admisă cererea reclamantei

privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere pentru neemiterea

titlului de despăgubiri.

Recursul.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs s-a arătat că dosarul aferent Dispoziției nr. 2588/2006 a fost

analizat in privința legalității respingerii cererii de restituire in natură a

imobilului constatându-se că măsura este legală.

S-a susținut de

asemenea că soluționarea dosarelor se face in virtutea declanșării procedurii

de acordare a despăgubirilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu in baza

cererii exprimate de persoana îndreptățită, numai după transmiterea dosarelor

potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din aceeași lege, așa cum a fost

modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007.

A mai arătat că

instanța de fond nu a reținut aspectele legate de ordinea de soluționare a

dosarelor, respectiv ordinea înregistrării, stabilită prin Decizia nr. 2815 din

16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale.

Totodată s-a susținut

in motivele de recurs că hotărârea nu poate fi pusă in executare in termenul de

30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dat fiind că

urmează a fi parcursă procedura evaluării, termenul stabilit prin contractul de

prestări servicii fiind de 20 de zile, urmat de comunicarea raportului și de

eventualele obiecțiuni la raport.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Procedura în

fața instanței de recurs.

Recurenta – pârâtă

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar note de

ședință prin care a solicitat instanței să rețină că instanța de fond in mod

netemeinic a obligat la emiterea deciziei in condițiile adoptării O.U.G. nr. 4

din 13 martie 2012 potrivit căreia se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea

titlurilor de despăgubire, termen care prin Legea nr. 117/2012 a fost prelungit

până la data de 15 mai 2013.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

este întemeiată pentru motivele și in limitele care vor fi prezentate în

continuare.

Prin Dispoziția nr. 2588

din 24 august 2006, Primarul municipiului Suceava a respins notificarea depusă

de M.V. - autoarea reclamantei - privind restituirea în natură a imobilelor

casă de locuit și teren de 481 m.p., identic cu parcela 856 cu casa nr. 352 și

teren aferent aparținând C.F. Com. Cad. Suceava și a propus acordarea de titluri

de despăgubiri la valoarea ce va fi stabilită de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a recunoscut prin întâmpinarea depusă

la fond și prin motivele de recurs că dosarul aferent Dispoziției nr. 2588 din

data de 24 august 2006 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de

către Primăria Municipiului Suceava și înregistrat sub numărul 28094/CC/2006,

iar până la momentul redactării motivelor de recurs nu a fost transmis către

evaluator.

Potrivit

dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după primirea dispoziției

emise de entitatea investită cu soluționarea notificării, însoțită de întreaga

documentație aferentă acesteia, Secretariatul Comisiei pentru Stabilirea

Despăgubirilor procedează la analizarea dosarelor în privința legalității

respingerii cererii de restituire în natură și va proceda la transmiterea lor

către evaluator sau societatea de evaluare desemnată, în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

În raport cu data

depunerii de către intimata - reclamantă a Dosarului de despăgubire înregistrat

sub nr. 28094/CC/2006, instanța de fond a constatat judicios că, la data

formulării acțiunii în justiție, s-a depășit termenul rezonabil de parcurgere a

etapelor prevăzute de lege pentru procedura administrativă și de finalizare a

acesteia.

Recursul formulat

este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data

de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă

despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005,

cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin.

(1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire,

înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri,

analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării

legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul

inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele

îndreptățite”.

În privința acestor

dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale

în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe

deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor

în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și

convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012,

nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța

de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul

că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de

despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi

dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în

vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare

în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă

executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr.

4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de

15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind

nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține

autorul excepției;

- Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim –

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu

reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în

vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu

executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din

aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea

titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

- De altfel, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând

decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych

Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de

executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete

ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a

fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții

împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile

privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua

procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat

tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța

europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria

Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă

largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea

drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din

țară și pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie,

acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă

finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005

și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de

legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a

pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind,

recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că

autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în

termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012,

cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

nr. 402 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată.

Obligă autoritatea

pârâtă să emită decizia-titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data

de 15 mai 2013.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.