ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la 2 noiembrie 2009 și, ulterior precizată, reclamanta H.N.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D.: acordarea de măsuri reparatorii reprezentând contravaloarea imobilele situate în Municipiului Suceava, str. N. și str. S.F.M.; înaintarea dosarului aferent dispoziției de restituire unui evaluator autorizat în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe; obligarea pârâtei C.C.S.D. de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire în cuantumul stabilit prin expertiză; obligarea A.N.R.P.

la emiterea de titluri de plată în cuantumul stabilit prin titlurile de despăgubire, precum și obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata penalităților de întârziere, cu cheltuieli de judecată. În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că prin dispoziția din 10 mai 2006 emisă de primarul Municipiul Suceava au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele situate în Municipiului Suceava, str. N. și str. S.F.M., având în vedere imposibilitatea restituirii acestora în natură, în favoarea reclamantei. Deși dispoziția menționată a primit avizul de legalitate al Prefecturii și a fost înregistrat la Secretariatul C.C.S.D., nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubiri.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 383 din 3 februarie 2010 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal având în vedere dispozițiile art. 19 și art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Prin sentința nr. 4984 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă. Prin aceeași hotărâre s-a admis excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D.

la plata despăgubirilor și a respins în consecință acest capăt de cerere, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta H.N.S., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., pe care a obligat-o să înainteze dosarul aferent dispoziției din 10 mai 2006, emisă de Municipiul Suceava prin Primar, unui evaluator, societăți de evaluare autorizat și să emită decizia conținând titlul despăgubire în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței, respingându-se ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata penalităților de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat. Pentru a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., Curtea a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum și faptul că în etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, evaluării dosarelor transmise Secretariatului C.C.S.D., A.N.R.P.

nu are atribuții prevăzute de Legea nr. 247/2005, iar C.C.S.D. are personalitate juridică proprie. Excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata despăgubirilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 247/2005 a fost admisă, în considerarea faptului că la momentul formulării cererii de chemare în judecată, dosarul aferent dispoziției de restituire nu a parcurs etapele prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv etapa evaluării și cea a stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru a se putea dispune plata efectivă a acestora.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că deși pârâta a confirmat înregistrarea dosarului aferent dispoziției din 10 mai 2006, nici până la data formulării cererii de chemare în judecată, aceasta nu demarase procedura prevăzută de dispozițiile Titlului VII Capitolul 5 art. 16 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 247/2005, nefiind confirmată de niciuna dintre dovezile existente la dosarul cauzei susținerea pârâtei potrivit căreia ar fi înaintat dosarul unei societăți de evaluatori autorizați. Curtea a apreciat că neefectuarea niciuneia din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de 1 an de la data înregistrării dosarului, reprezintă o încălcare a dreptului reclamantei la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În plus, pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamantei nu a fost analizată într-un termen rezonabil. Apărarea pârâtei privind lipsa unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire a fost înlăturată, în condițiile în care, avizul de legalitate al Prefectului există în cadrul dosarului, iar dispozițiile legale incidente în cauză nu prevăd completarea acestuia după emiterea avizului de legalitate. În altă ordine de idei, Curtea a reținut prematuritatea capătului de cerere privind obligarea A.N.R.P. la emiterea titlurilor de plată în cuantumul stabilit prin expertiză, în condițiile în care dosarul nu a fost înaintat unui evaluator autorizat pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor și având în vedere dispozițiile art. 18 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 81/2007, care impun parcurgerea unei proceduri speciale pentru emiterea acestor titluri. Capătul de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata penalităților de întârziere a fost respins ca neîntemeiat, față de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc un termen de executare a hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ și prevăd sancțiuni pentru nerespectarea acestuia. II. Instanța de recurs 1. Motivele de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 554/2004 s-au prevăzut mai multe etape care trebuie parcurse, respectiv etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, conform art. 16 alin. (1) și alin. (2) din Capitolul V, Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G.

nr. 81/2007, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce formează obiectul notificării și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.

S-a susținut că, în speță, s-a parcurs numai etapa transmiterii și înregistrării dosarului cu privire la măsurile reparatorii în favoarea reclamantei, dosarul aferent dispoziției din 10 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Suceava fiind înregistrat la Comisia Centrală, iar în etapa verificării respingerii cererii de restituirii în natură a imobilului notificat s-a constat lipsa unor informații necesare în vederea trecerii la etapa evaluării, parcurgerea acesteia fiind condiționată și de ordinea înregistrării dosarelor, așa cum s-a stabilit prin decizia din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., fiind nelegală obligarea pârâtei la transmiterea dosarului unui evaluator autorizat, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.

Legiuitorul nu a prevăzut un termen de soluționare a dosarelor, astfel că prin decizia nr. 2 din 28 ianuarie 2006 emisă în baza Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 s-a stabilit ca selecția dosarelor de despăgubiri să se facă aleatoriu, însă prin decizia din 16 septembrie 2008 C.C.S.D. a stabilit drept criteriu de soluționare ordinea înregistrării dosarelor, toate dosarele fiind împărțite în două categorii, în funcție de data transmiterii către Secretariatul Comisiei Centrale, dacă aceasta s-a făcut înainte, sau după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.

Recurenta a învederat că dosarul privind acordarea despăgubirilor în favoarea intimatei-reclamante face parte din a doua categorie, fiind transmis de Primăria Suceava, în calitate de entitate notificată, Secretariatului Comisiei Centrale, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, acest criteriu just și echitabil fiind aplicabil și reclamantei, pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite, principiu recunoscut atât în dreptul comunitar, cât și prin deciziile Curții Constituționale, ca reprezentând o modalitate obiectivă de rezolvare a unei situații.

A susținut recurenta că parcurgerea etapei evaluării este condiționată de completarea dosarului cu relații privind situația juridică a imobilului-teren în suprafață de 3386 mp, motivul imposibilității restituirii în natură total, parțial, precum și cu cartea funciară in extenso cu cele trei părți: descriere imobil, înscrieri privitoare la drepturi de proprietate și la sarcini, motiv pentru care la data de 16 septembrie 2010 a solicitat informațiile necesare, dar înscrisurile depuse de reclamantă nu lămuresc aspectele învederate anterior.

A concluzionat recurenta că nu există un refuz nejustificat din partea sa de a desemna un evaluator pentru imobilul pentru care s-a stabilit dreptul intimatei la despăgubiri, însă această măsură se va realiza în cadrul și cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005 republicată, în funcție de ordinea numărului de înregistrare a dosarului, criteriu obiectiv stabilit de Comisia Centrală, în temeiul competențelor și în virtutea dreptului de apreciere conferit de dispozițiile legale în vigoare. Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, întrucât cererea acesteia nu poate fi rezolvată cu aplicarea unui regim preferențial, prin faptul că s-a adresat instanței de judecată, peste ordinea cronologică de rezolvare a dosarului lor.

2. Analiza motivelor de recurs Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: a. Situația de fapt Intimata-reclamantă a solicitat despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001 prin notificarea din 2001 adresată Primăriei Municipiului Suceava pentru terenul în suprafață de 3386 mp, situat în Suceava, str. N. și str. S.F.M. care nu îi mai poate fi restituit în natură, fiind afectat de construcții de interes public, precum și construcție, casa de locuit în suprafață de 265,3 mp, în prezent demolată.

Prin dispoziția din 10 mai 2006 Primarul Municipiului Suceava a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 3386 mp și construcția în suprafață de 265,3 mp, dosarul aferent dispoziției menționate anterior fiind transmis C.C.S.D., pentru a se urma procedura de stabilire și plată a despăgubirilor reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției. Deși au trecut 10 ani de la notificarea imobilului pentru care intimata-reclamantă a pretins despăgubiri, ca urmare a imposibilității restituirii în natură și 5 ani de la recunoașterea dreptului acesteia la despăgubiri prin dispoziția din 10 mai 2006 a Primarului municipiului Suceava, dosarul intimatei aferent acestei dispoziții nu a ajuns nici măcar în etapa evaluării, pentru a se putea stabili cuantumul despăgubirilor.

b. Considerentele Înaltei Curți Recursul pârâtei C.C.S.D.

București declarat împotriva sentinței nr. 4984 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București prin care a fost obligată să desemneze un evaluator în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă acestei hotărâri nu cuprinde critici propriu-zise cu privire la soluția primei instanțe, ci reia susținerile și argumentele prezentate în întâmpinarea depusă la fond, ce vizează complexitatea și etapele procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, inexistența unei culpe a autorității în derularea acesteia și pe cale de consecință concluzionează că nu există nici un refuz nejustificat al soluționării solicitării acesteia, de desemnare a unui evaluator, măsuri ce urmează a fi dispuse în ordinea înregistrării dosarelor, conform deciziei sale nr. 2815 din 16 septembrie 2008. Deși argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005, care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entități (organe investite cu soluționarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea termenului rezonabil de rezolvare a situației litigioase a intimaților.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen de finalizare pentru fiecare etapă a procedurii administrative nu îndreptățește autoritatea publică de a determina discreționar acest interval de timp, fiind necesar ca etapele procedurii să fie parcurse într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Termenul rezonabil privește atât durata procedurilor administrative preliminare, cât și timpul necesar finalizării procedurilor judiciare propriu-zise și de executare a hotărârilor judecătorești, astfel că Statul român avea obligația de a organiza astfel funcționarea puterilor sale, încât să răspundă acestor cerințe și persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite discreționare, de pasivitate, a autorităților publice.

Atunci când Statul Român și-a asumat obligația de a compensa prin măsuri reparatorii persoanele al căror drept de proprietate a fost încălcat de statul comunist prin preluarea abuzivă a imobilelor, era dator să stabilească măsuri legislative adecvate, transparente, coerente, care să asigure punerea în aplicare a procedurilor administrative de restituire a imobilelor, sau de plată a despăgubirilor într-un termen rezonabil, pentru persoanele cărora li s-a recunoscut dreptul la restituire sau la despăgubiri și care astfel au devenit posesoarele unui „bun” în sensul art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în acest sens pronunțându-se Curtea de la Strasbourg prin hotărârile Viașu împotriva României, Katz și Faimblat din anul 2009. În speță, raportat la perioada îndelungată de 10 ani, care a trecut de la data declanșării procedurii de restituire a terenului preluat abuziv de statul comunist de la autorul intimatei, de la emiterea notificării din 2001, prima instanță a concluzionat în mod corect că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, susținerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența C.E.D.O., nefiind justificate.

Sunt nefondate criticile recurentei prin care s-a susținut că documentația dosarului aferent dispoziției din 2006 a Primarului municipiului Suceava ar fi fost incompletă și din acest motiv nu putea fi înaintat evaluatorului, deoarece motivul imposibilității restituirii în natură a imobilului pentru care s-a recunoscut dreptul la despăgubiri este menționat în cuprinsul dispoziției menționate anterior, în care s-a arătat că terenul în suprafață de 3386 mp este ocupat de construcții de interes public, iar casa de 265,3 mp este demolată. Extrasele de carte funciară au fost transmise de intimată recurentei și depuse în copie și la dosarul cauzei, așa încât nu există nici un motiv rezonabil pentru a nu se înainta evaluatorului autorizat dosarul intimatei, în vederea stabilirii valorii despăgubirilor, conform prevederilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a soluției, așa cum corect a dispus prima instanță.

3. Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. București împotriva sentinței nr. 4984 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.