ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2912/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2912/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în
judecată
Prin acțiunea înregistrată
la data de 20 mai 2010 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A.V. a solicitat,
în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea
pârâtei să trateze cu prioritate dosarul administrativ înregistrat sub nr. 45378/CC
și să-l înainteze unui evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate
în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent, precum
și obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire în termen de 60 de zile
de la definitivarea evaluărilor, sub sancțiunea plății unor penalități de 1.000
RON/zi de întârziere și a amenzii de 20% din salariul brut pe economie pe zi de
întârziere în situația neexecutării hotărârii. Totodată, reclamanta a solicitat
obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 200.000 RON.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că a urmat procedura de restituire în natură sau prin echivalent
a imobilelor (apartamentele nr. a și b și garaj) situate în București, intrarea
L.D. colț cu strada G.M., în temeiul Legii nr. 10/2001, procedura fiind finalizată
prin emiterea dispoziției din 05 ianuarie 2009 de către Primarul Municipiului București,
care atestă calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubiri în echivalent,
însă dosarul nu a fost transmis către un evaluator autorizat.
Hotărârea instanței
de fond
Prin sentința civilă
nr. 552 din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția rămânerii fără obiect cu privire la petitele
principale și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V. în contradictoriu
cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, constatând că au rămas
fără obiect petitele principale. Capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale
a fost respins ca neîntemeiat. Totodată instanța a obligat pârâta la plata către
reclamantă a sumei de 4.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a constatat că dosarul de despăgubire a fost transmis
în vederea evaluării, raportul de evaluare a fost întocmit, iar ulterior, pe parcursul
derulării prezentului litigiu, a fost emisă și decizia nr. 8883 din 07
octombrie 2010, astfel încât a apreciat că se impune respingerea petitelor principale
ale acțiunii ca rămase fără obiect.
În ceea ce privește capătul
de cerere referitor la acordarea daunelor morale, Curtea a reținut că, în cauză,
nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 C. civ.
În temeiul art. 274 C.
proc. civ., prima instanță a admis cererea de obligare a pârâtei la plata sumei
de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Motivele de recurs
înfățișate de recurenta-pârâtă
Împotriva acestei hotărâri
în termen legal a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
(C.C.S.D.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei
legal dispozițiile art. 304¹ C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a arătat
că apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică numai sub aspectul acordării,
respectiv al obligării autorității la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme
a fost admisă excepția rămânerii fără obiect a petitelor principale.
În subsidiar recurenta
a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul
diminuării proporționale a onorariului de avocat.
Soluția și considerentele
instanței de recurs
Recursul nu este fondat
și urmează a fi respins ca atare în considerarea celor în continuare arătate.
La data de 20 mai 2010
reclamanta A.V. a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de chemare
în judecată a autorității recurente Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
prin care a solicitat, inter alia, obligarea acesteia la desemnarea evaluatorului
și la emiterea ulterioară a deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosarul
înregistrat la Comisie sub nr. 45378/CC, dată fiind situația sa specială, urmare
a vârstei înaintate (93 ani) și a afecțiunilor de care suferă.
Întrucât pe parcursul
derulării cauzei, până la soluționarea cererii, respectiv la 7 octombrie 2010 a
fost emisă decizia nr. 8883 din 7 octombrie 2010 de către Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu deplin temei prima instanță a reținut că petitele
principale din acțiunea reclamantei au rămas fără obiect.
Cum însă emiterea deciziei
reprezentând titlul de despăgubire s-a realizat ulterior introducerii cererii de
chemare în judecată, respectiv la 7 octombrie 2010, iar comunicarea acestui înscris
către instanță s-a făcut la data de 17 ianuarie 2011, ulterior primei zi de înfățișare
(10 decembrie 2010), când recurenta a și depus la dosar întâmpinare prin care a
comunicat numai întocmirea raportului de evaluare, Înalta Curte apreciază că nu
este fondat motivul de recurs al recurentei vizând exclusiv obligarea sa la plata
cheltuielilor de judecată.
În cauză, față de cele
sus-arătate, nu sunt incidente dispozițiile art. 275 C. proc. civ., textul invocat
aplicându-se numai în cazul unei recunoașteri clare, necondiționate și neechivoce
a pretențiilor reclamantei la prima zi de înfățișare, ceea ce în speță nu s-a realizat
întrucât atât aprobarea raportului de evaluare (7 octombrie 2010) cât și emiterea
deciziei s-au făcut și comunicat ulterior (25 ianuarie 2011) datei cererii de chemare
în judecată (20 mai 2011) a reclamantei.
Așa fiind Înalta Curte
apreciază că au fost corect aplicate în cauză prevederile art. 274 alin. (1) C.
proc. civ., cuantumul cheltuielilor acordate nefiind totodată nepotrivit de mare
pentru a atrage aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cum de
asemenea s-a indicat de către recurentă.
Față de cele arătate,
în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge așadar ca nefondat recursul
de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile
nr. 552 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli
de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimata A.V.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie
2012.