ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9452/2009

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1588/86 din 21 martie 2007, pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanții F.F. și

F.C., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava prin Consiliul Local al

municipiului Suceava au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce seva

pronunța, să se anuleze dispoziția nr. 705 din 19 februarie 2007 emisă de

Primarul Municipiului Suceava, iar pentru suprafața de 375 mp teren expropriat

prin Decretul nr. 34/1978, să se emită titlu de proprietate pentru suprafața

deținută drept servitute de trecere și totodată să se constate că valoarea unui

teren dreptunghiular cu front la stradă de 24 ml, construibil, este mai mare

decât valoarea unei suprafețe de teren pietros lungi de 80 m și cu o lățime

medie de 3,5 m, străbătută de-a lungul său de rețeaua de canalizare, improprie

oricărei construcții, utilizată drept cale de acces, urmând ca diferența de

preț să le fie restituită conform normelor legale.

In motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că, prin dispoziția cu propunerea de acordare a titlurilor de

despăgubire nr. 705 din 19 februarie 2007, emisă de Primarul Municipiului

Suceava, se recunoaște notificatorului R.F. calitatea de persoană îndreptățită,

conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, însă se respinge

cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 375 mp, cu

motivarea că unitatea deținătoare nu are bunuri sau terenuri care să fie

acordate în compensare, în condițiile în care terenul în cauză este utilizat

deja drept servitute de trecere ce a fost aprobată pentru familia F.R., prin

Hotărârea nr. 169 din 29 noiembrie 1999 emisă de Consiliul Local al

municipiului Suceava, terenul fiind împrejmuit, conform autorizației de

construcție nr. 175 din 19 mai 2000 și certificatului de urbanism nr. 274 din

14 aprilie 2000.

S-a mai arătat că, prin dispoziția

contestată, se propune acordarea de titluri de despăgubire la valoarea ce va fi

stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru

suprafața de 240 mp numitului R.F., însă în conformitate cu Decretul nr.

34/1978, acestuia i-a fost expropriată suprafața de 375 mp și nu 240 mp.

Prin sentința civilă nr. 867 din 24

aprilie 2008, Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții F.F. și F.C., a desființat dispoziția nr. 705 din 19 februarie 2007

emisă de Primarul Municipiului Suceava și a dispus restituirea în natură, în

favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori ai persoanei îndreptățite

F.R., a suprafeței de 375 mp teren, identică cu parte din vechea parcelă nr.

1190/126 din C.F. 3470 a comunei cadastrale Suceava, evidențiată cu galben în

planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert A.M.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că, terenul de 375 mp, ce include parcela de 240 mp

pentru care s-a aprobat servitutea de trecere, face parte din domeniul privat

al municipiului Suceava, iar în prezent această cale de acces la drumul public

nu este folosită de alți vecini, vecina de la sud H.F. având altă ieșire la

drumul public.

Având în vedere că raportul de expertiză

topo nu a fost contestat de reclamanți în termenul prevăzut de art. 212 alin.

(2) C. proc. civ. și că prin acest raport se constată că terenul de 375 mp ce a

fost expropriat de la autorul reclamanților face parte din domeniul privat al Municipiului

Suceava, pe el nu sunt edificate în prezent alte construcții și este folosit

parțial - în limita suprafeței de 240 mp - tot de reclamanți, ca servitute de

trecere, fără a mai fi folosit și de alte persoane, s-a reținut că reclamanții

sunt îndreptățiți la restituirea în natură a suprafeței de 375 mp teren, în

temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicată.

S-a mai reținut de către instanța de fond

că, prin probele administrate în cauză, reclamanții nu au dovedit că terenul ce

a fost expropriat de la autorul lor se află pe alt amplasament și că ar avea o

valoare mai mare decât cel identificat de expert A.M., evidențiat cu galben în

planul de situație anexă la raportul de expertiză, astfel că solicitarea lor de

a fi obligat pârâtul la o diferență de preț este neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 137 din 3

decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava a admis apelul reclamanților împotriva

sentinței civile nr. 867 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava, a schimbat

în parte această sentință civilă, în sensul că, admițând acțiunea în totalitate

(în loc de „în parte"), a menținut dispozițiile de desființare a

dispoziției nr. 705 din 9 februarie 2007 emise de Primarul Municipiului Suceava

și de restituire în natură a suprafeței de teren de 375 mp și a constatat că

reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri în sumă de 101.250 lei.

Împotriva deciziei civile nr.

137 din 3 decembrie 2008 a declarat recurs pârâtul Municipiul Suceava prin

Primar, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și formulând

următoarele critici:

Instanța de apel a ignorat

împrejurarea că, în motivele de apel s-a arătat că nu a fost posibilă

restituirea în natură a terenului întrucât unitatea deținătoare nu are bunuri

sau terenuri care să poată fi acordate în compensare.

Instanța de apel a reținut,

cu încălcarea dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, că, atunci

când nu este posibilă restituirea în natură se cuvin măsuri reparatorii ce

constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii echivalente, ori

despăgubiri.

Recursul este fondat în

sensul considerentelor ce succed.

Conform dispozițiilor art.

314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra

fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în

scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost deplin

stabilite."

Se constată că, în speță,

situația de fapt nu a fost lămurită pe deplin.

Prin dispoziția nr. 705 din

19 februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Suceava s-a respins

notificarea formulată de către R.F. privind restituirea în natură a terenului

în suprafață de 375 mp și s-a propus acordarea de titluri de despăgubire la

valoarea ce va fi stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 240 mp numitului R.F., întrucât

unitatea deținătoare nu are bunuri sau terenuri care să fie acordate în

compensare și nu poate presta servicii.

Este de necontestat

împrejurarea că de la F.R. a fost expropriată suprafața de 375 mp teren (așa

cum rezultă din tabelul nominal cuprinzând proprietarii ale căror imobile au

fost expropriate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 34/1978 - fila 46 dosar

fond), însă, față de suplimentul de expertiză efectuat în apel, rezultă că

acest teren este integral ocupat de un bloc de locuințe și prin urmare nu poate

fi restituit în natură.

Totodată, din considerentele

deciziei pronunțate de instanța de apel, rezultă că fosta proprietate

expropriată a reclamanților nu se identifică cu terenul ce are destinația de

ieșire la drumul public și este colorată cu galben în planurile anexă ale

expertizei și al suplimentului la expertiză, contrar celor stabilite de

tribunal.

De asemenea, din suplimentul

la raportul de expertiză (fila 28 dosar apel) rezultă că: „într-adevăr,

suprafața de 375 mp ce a aparținut lui F.R. și a fost expropriată (...) nu se

identifică cu suprafața de 375 mp pe care s-a aprobat servitute de trecere

pentru familia F.R. prin Hotărârea nr. 169 din 29 noiembrie 1999 a Consiliului

local al municipiului Suceava"; suprafața de 358 mp (evaluată la 193.320

Ron), identificată în tabelul suprafeței de 375 mp ce a făcut obiectul

exproprierii, aparține în prezent Statului Român și include parte din blocul de

locuințe nr. 30 și spațiu aferent acestei părți aflat între bloc și limita

f-g-h, precum și cel dintre bloc și str. (respectiv între bloc și trotuarul

aferent străzii).

Instanța de apel a reținut că

se poate restitui în natură suprafața de teren de 375 mp, fără însă a se

stabili fără echivoc dacă suprafața de teren pentru care s-a dispus restituirea

în natură este liberă și dacă este posibilă compensarea cu terenul ce asigură

ieșirea la drumul public (în ce măsură acesta reprezintă sau nu o cale de acces

la drumul public), nefiind analizate nici susținerile apelantului-pârât

Municipiul Suceava prin Primar, formulate în cererea de apel, potrivit cărora

restituirea suprafeței de 240 mp, pentru care a fost făcută dovada

proprietății, nu a fost posibilă întrucât unitatea deținătoare nu are bunuri

sau terenuri care să fie acordate în compensare.

Ca atare, pentru clarificarea

acestor aspecte se impune suplimentarea probatoriului, astfel că recursul se va

admite și se va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel în vederea suplimentării probatoriului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Admite recursul declarat de

pârâtul Municipiul Suceava prin Primar împotriva deciziei civile nr. 137 din 3

decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, pe care o casează și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie

2009.