ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9452/2009

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1588/86 din 21 martie 2007, pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanții F.F. și F.C., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava prin Consiliul Local al municipiului Suceava au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce seva pronunța, să se anuleze dispoziția nr. 705 din 19 februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Suceava, iar pentru suprafața de 375 mp teren expropriat prin Decretul nr. 34/1978, să se emită titlu de proprietate pentru suprafața deținută drept servitute de trecere și totodată să se constate că valoarea unui teren dreptunghiular cu front la stradă de 24 ml, construibil, este mai mare decât valoarea unei suprafețe de teren pietros lungi de 80 m și cu o lățime medie de 3,5 m, străbătută de-a lungul său de rețeaua de canalizare, improprie oricărei construcții, utilizată drept cale de acces, urmând ca diferența de preț să le fie restituită conform normelor legale.

In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, prin dispoziția cu propunerea de acordare a titlurilor de despăgubire nr. 705 din 19 februarie 2007, emisă de Primarul Municipiului Suceava, se recunoaște notificatorului R.F.

calitatea de persoană îndreptățită, conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, însă se respinge cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 375 mp, cu motivarea că unitatea deținătoare nu are bunuri sau terenuri care să fie acordate în compensare, în condițiile în care terenul în cauză este utilizat deja drept servitute de trecere ce a fost aprobată pentru familia F.R., prin Hotărârea nr. 169 din 29 noiembrie 1999 emisă de Consiliul Local al municipiului Suceava, terenul fiind împrejmuit, conform autorizației de construcție nr. 175 din 19 mai 2000 și certificatului de urbanism nr. 274 din 14 aprilie 2000. S-a mai arătat că, prin dispoziția contestată, se propune acordarea de titluri de despăgubire la valoarea ce va fi stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru suprafața de 240 mp numitului R.F., însă în conformitate cu Decretul nr. 34/1978, acestuia i-a fost expropriată suprafața de 375 mp și nu 240 mp.

Prin sentința civilă nr. 867 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții F.F. și F.C., a desființat dispoziția nr. 705 din 19 februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Suceava și a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori ai persoanei îndreptățite F.R., a suprafeței de 375 mp teren, identică cu parte din vechea parcelă nr. 1190/126 din C.F. 3470 a comunei cadastrale Suceava, evidențiată cu galben în planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert A.M. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, terenul de 375 mp, ce include parcela de 240 mp pentru care s-a aprobat servitutea de trecere, face parte din domeniul privat al municipiului Suceava, iar în prezent această cale de acces la drumul public nu este folosită de alți vecini, vecina de la sud H.F.

având altă ieșire la drumul public. Având în vedere că raportul de expertiză topo nu a fost contestat de reclamanți în termenul prevăzut de art. 212 alin. (2) C. proc. civ. și că prin acest raport se constată că terenul de 375 mp ce a fost expropriat de la autorul reclamanților face parte din domeniul privat al Municipiului Suceava, pe el nu sunt edificate în prezent alte construcții și este folosit parțial - în limita suprafeței de 240 mp - tot de reclamanți, ca servitute de trecere, fără a mai fi folosit și de alte persoane, s-a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a suprafeței de 375 mp teren, în temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicată.

S-a mai reținut de către instanța de fond că, prin probele administrate în cauză, reclamanții nu au dovedit că terenul ce a fost expropriat de la autorul lor se află pe alt amplasament și că ar avea o valoare mai mare decât cel identificat de expert A.M., evidențiat cu galben în planul de situație anexă la raportul de expertiză, astfel că solicitarea lor de a fi obligat pârâtul la o diferență de preț este neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 137 din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava a admis apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 867 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava, a schimbat în parte această sentință civilă, în sensul că, admițând acțiunea în totalitate (în loc de „în parte"), a menținut dispozițiile de desființare a dispoziției nr. 705 din 9 februarie 2007 emise de Primarul Municipiului Suceava și de restituire în natură a suprafeței de teren de 375 mp și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri în sumă de 101.250 lei. Împotriva deciziei civile nr. 137 din 3 decembrie 2008 a declarat recurs pârâtul Municipiul Suceava prin Primar, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și formulând următoarele critici: Instanța de apel a ignorat împrejurarea că, în motivele de apel s-a arătat că nu a fost posibilă restituirea în natură a terenului întrucât unitatea deținătoare nu are bunuri sau terenuri care să poată fi acordate în compensare. Instanța de apel a reținut, cu încălcarea dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, că, atunci când nu este posibilă restituirea în natură se cuvin măsuri reparatorii ce constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii echivalente, ori despăgubiri. Recursul este fondat în sensul considerentelor ce succed. Conform dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost deplin stabilite." Se constată că, în speță, situația de fapt nu a fost lămurită pe deplin.

Prin dispoziția nr. 705 din 19 februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Suceava s-a respins notificarea formulată de către R.F. privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 375 mp și s-a propus acordarea de titluri de despăgubire la valoarea ce va fi stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 240 mp numitului R.F., întrucât unitatea deținătoare nu are bunuri sau terenuri care să fie acordate în compensare și nu poate presta servicii. Este de necontestat împrejurarea că de la F.R. a fost expropriată suprafața de 375 mp teren (așa cum rezultă din tabelul nominal cuprinzând proprietarii ale căror imobile au fost expropriate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 34/1978 - fila 46 dosar fond), însă, față de suplimentul de expertiză efectuat în apel, rezultă că acest teren este integral ocupat de un bloc de locuințe și prin urmare nu poate fi restituit în natură.

Totodată, din considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel, rezultă că fosta proprietate expropriată a reclamanților nu se identifică cu terenul ce are destinația de ieșire la drumul public și este colorată cu galben în planurile anexă ale expertizei și al suplimentului la expertiză, contrar celor stabilite de tribunal. De asemenea, din suplimentul la raportul de expertiză (fila 28 dosar apel) rezultă că: „într-adevăr, suprafața de 375 mp ce a aparținut lui F.R. și a fost expropriată (...) nu se identifică cu suprafața de 375 mp pe care s-a aprobat servitute de trecere pentru familia F.R.

prin Hotărârea nr. 169 din 29 noiembrie 1999 a Consiliului local al municipiului Suceava"; suprafața de 358 mp (evaluată la 193.320 Ron), identificată în tabelul suprafeței de 375 mp ce a făcut obiectul exproprierii, aparține în prezent Statului Român și include parte din blocul de locuințe nr. 30 și spațiu aferent acestei părți aflat între bloc și limita f-g-h, precum și cel dintre bloc și str. (respectiv între bloc și trotuarul aferent străzii).

Instanța de apel a reținut că se poate restitui în natură suprafața de teren de 375 mp, fără însă a se stabili fără echivoc dacă suprafața de teren pentru care s-a dispus restituirea în natură este liberă și dacă este posibilă compensarea cu terenul ce asigură ieșirea la drumul public (în ce măsură acesta reprezintă sau nu o cale de acces la drumul public), nefiind analizate nici susținerile apelantului-pârât Municipiul Suceava prin Primar, formulate în cererea de apel, potrivit cărora restituirea suprafeței de 240 mp, pentru care a fost făcută dovada proprietății, nu a fost posibilă întrucât unitatea deținătoare nu are bunuri sau terenuri care să fie acordate în compensare. Ca atare, pentru clarificarea acestor aspecte se impune suplimentarea probatoriului, astfel că recursul se va admite și se va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea suplimentării probatoriului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava prin Primar împotriva deciziei civile nr. 137 din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.